2ra-202/16 — Recuperarea prejudiciului material

prima instanţă: S. Balmuș dosarul nr. 2ra-202/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eurotir-Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Eurotir-Trans” împotriva lui Scorici Andrian cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2015, prin care a fost respins demersul Societatea cu Răspundere Limitată „Eurotir-Trans” cu privire la numirea unei comisii rogatorii și aplicarea măsurii de asigurare și apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eurotir-Trans” și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 14 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 05 iulie 2012, SRL „Eurotir-Trans” a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Scorici Andrian cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului individual de muncă din 22 noiembrie 2011 şi a ordinului de angajare nr. 24 din 22 noiembrie 2011, Scoriei Andrian este angajat al întreprinderii SRL „Eurotir-Trans” în funcţie de şofer internaţional.

În baza procurii eliberate de administraţia SRL „Eurotir-Trans”, lui Scoriei Andrian i-a fost încredinţat camionul de model „DAF FT XF 105.410”, cu numerele de înmatriculare K AN 721 nr. Caroserie XLRTE47MS0E742045, pe perioada 03 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2012. Susţine că la de 18 februarie 2012 ora 15.40, Scoriei Andrian, conducând camionul menţionat în Republica Turcia, regiunea Kutahya, sectorul Inonu, pe traseul nr. D650 -05, la km 12-lea al autostrăzii de stat, a încălcat regulile de circulaţie rutieră și deplasându-se cu viteză excesivă, neregulamentară, a intrat pe banda de contrasens a drumurilor cu mai multe benzi şi s-a ciocnit cu camionul de model „Mitsubishi”, cu numerele de înmatriculare 03 UN791, condus de către Mistafa Gorgulu, care se deplasa din contrasens, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al accidentului rutier, nr.64 din 18 februarie 2012 şi înregistrările de bord a autocamionului (tahografului).

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 744 din 03 aprilie 2012, suma prejudiciului material cauzat în rezultatului accidentului rutier, camionului de model „DAF FT XF 105. 410”, cu numerele de înmatriculare K AN 721 nr. Caroserie XLRTE47MS0E742045 constituie suma de 350 210 lei. Totodată, remarcă că urmare a accidentului produs din vina lui Scorici Andrian SRL „Eurotir-Trans” a mai suportat cheltuieli în sumă de 12 710 lei pentru reparația semiremorcii deteriorate de model „Groenewegen”, cu numerele de înmatriculare C2 80 RA caroserie XL962000030002206 și pentru efectuarea constatării tehnico- ştiinţifică în suma de 642 lei. Astfel, prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier din 18 februarie 2012 constituie în total suma de 363 362 lei.

Mai indică reclamantul că în conformitate cu pct. 1.4 şi pct. 2.5. lit. d) din contractul individual de muncă din 22 noiembrie 2011, salariatul Scoriei Andrian, poartă răspundere materială deplină pentru toate bunurile materiale încredinţate acestuia, pentru exercitarea obligaţiunilor sale, la fel şi pentru pierderile materiale şi alte urmări cauzate în urma accidentelor rutiere produse din vina salariatului. În legătură cu acest fapt a intenționat în repetate rînduri soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, solicitând pîrîtului, repararea benevolă a prejudiciului material cauzat angajatorului cu achitarea în rate a prejudiciului cauzat, însă acesta nu s-a prezentat la serviciu pentru a stabili modul de reparare a prejudiciului material, nu răspunde la apelurile telefonice și nu dorește să repare prejudiciul cauzat.

Susține reclamantul că camionul a fost procurat în credit, creditul fiind achitat la timp, şi la moment camionul fiind deteriorat nu aduce venituri întreprinderii. În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 327 alin. (1), 328, 333 alin. (1), 337 alin. (1) și art. 338 alin. (1) lit. b), f) din Codul muncii. Solicită încasarea prejudiciului material în mărime de 363 362 lei, inclusiv cheltuielile pentru chiria unei semiremorci, cheltuieli de motorină, legate de transportarea şi aducerea camionului deteriorat în Republica Moldova, cheltuieli pentru parcarea acestuia la parcarea special în Republica Turcia, cheltuieli pentru parcarea camionului până la transportare acestuia în Republica Moldova și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014, a fost amînată plata taxei de stat pînă la examinarea cauzei, fiind admis apelul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial și încasat din contul lui Scorici Andrian în beneficiul SRL „Eurotir-Trans” prejudiciul material în sumă de 350 210 lei și taxa de stat în sumă de 7 879 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2015, a fost admis recursul declarat de către Scorici Andrian, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” și menținută hotărîrea primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși în momentul accidentului în traficul rutier în Republica Turcă Scorici Andrian se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de șofer internațional, în cadrul examinării cauzei nu a fost confirmat și nici SRL „Eurotir-Trans” nu a demonstrat faptul că anume Scorici Andrian se face vinovat de producerea accidentului rutier din 18 februarie 2012, în situația în care organele de constatare din Republica Turcă nu au stabilit acest fapt.

Totodată cu referire la prevederile art. 138 alin. (4) 139 alin. (1) și 466 alin. (1) CPC, care reglementează prezentarea înscrisurilor, aprecierea autenticității probelor scrise și recunoașterea actelor eliberate, redactate sau legalizate de autoritățile competente străine, instanța de apel a stabilit că procesul-verbal al accidentului rutier produs pe teritoriul Turciei prezentat în confirmarea vinovăției lui Scorici Andrian, fiind un act oficial nu este legalizat în forma stabilită de lege, or, acesta are proveniență incertă, deoarece originalul procesului-verbal conține mai multe pagini cu descrierea detaliată a accidentului, inclusiv, ce ține de datele personale ale șoferilor implicați în accident, descrierea pagubei produse, numărul procesului-verbal, semnătura ambilor șoferi care sunt de acord cu cele indicate, semnătura inspectorului și ștampila organului emitent, pe cînd în traducerea nemijlocită a textului aceste informații lipsesc, respectiv, traducerea fiind una incompletă.

Instanța de apel a mai reținut că funcția de șofer pe care o deținea Scorici Andrian în cadrul SRL „Eurotir-Trans” nu se conține în Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, din care motiv litigiul în speță nu cade sub incidența cazurilor descrise expres în lege pentru survenirea răspunderii materiale depline.

La fel, instanța a stabilit lipsa la materialele cauzei a probelor ce ar confirma că camionul de model „DAF FT XF 105.410” cu numerele de înmatriculate KAN 721 nr. caroseriei XLRTE47MS0E742045 și semiremorca de model „Groenewegen”, cu numerele de înmatriculare C280RA caroseria XL962000030002206, au fost asigurate pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării, sau încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă se dovedește cu certificatul de asigurare „Carte Verde”, care constituie documentul internațional de asigurare, și numai în cazul existenței unui astfel de contract urmează să fie apreciat și faptul dacă asigurarea de răspundere civilă auto externă acoperă pagubele produse terților în urma accidentului rutier în afara hotarelor RM, inclusiv, pe teritoriul Turciei, care se află în zona de acoperire „Carte Verde”.

Or, în opinia instanței de apel, SRL „Eurotir-Trans” pretinde neîntemeiat, fără prezentarea actelor justificative repararea prejudiciului material din contul lui Scorici Andrian, în timp ce salariatul poate fi atras la răspundere deplină pentru prejudiciul material cauzat doar în cazurile prevăzute de art. 338 din Codul muncii. La 16 noiembrie 2015, SRL „Eurotir-Trans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, întrucît la examinarea cauzei instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a comis încălcări esențiale care au dus la soluționarea greșită a pricinii și a apreciat probele în mod arbitrar, iar încălcările comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția CEDO și art. 1 din primul protocol adițional la convenție.

Astfel, susține că instanța de apel contrar prevederilor art. 372 alin. (2) şi (4) CPC, nu a verificat în limitele apelului circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu a apreciat corect probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces, nu a verificat legalitatea hotărârii în întregul ei prin prisma probelor prezente în materialelor cauzei și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Menționează că instanța de apel eronat și neîntemeiat a ajuns la concluzia că SRL „Eurotir-Trans” trebuie să demonstreze faptul că accidentul rutier a fost produs din cauza lui Scorici Andrian, în situația în care organele de constatare din Turcia nu au stabilit acest fapt, or, faptul că Scorici Andrian a cauzat prejudiciu angajatorului SRL „Eurotir-Trans” ca urmare a încălcării normelor de securitate a circulației rutiere este confirmat prin explicațiile lui Scorici Andrian scrise în adresat administratorului SRL „Eurotir-Trans”, înregistrările de bord a autocamionului, precum și alte probe certificate în modul prevăzut de lege și prezentate instanței de apel și primei instanțe.

Prin urmare, invocînd prevederile art. 123 alin.(5) CPC, indică că odată ce Scorici Andrian nu a negat faptul că a comis accidentul rutier, că este vinovat în comiterea accidentului, cauzarea prejudiciului, circumstanțele respective nu trebuie dovedite, or, faptul că dînsul doar menționează că lipsește originalul procesului-verbal al accidentului rutier întocmit de autoritățile Turciei, prin care Scorici Andrian a fost recunoscut vinovat, nu poate fi interpretate că nu este dovedită vinovăția acestuia în pricinuirea prejudiciului material SRL „Eurotir-Trans”. Totodată, susține că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că procesul- verbal al accidentului rutier produs pe teritoriul Turciei, conform căruia Scoriei Adrian este considerat vinovat de producerea acestui accident rutier cu cauzarea prejudiciului material, fiind un act oficial, nu este legalizat în forma stabilită, iar în acest sens, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Sau, toate actele prezentate în confirmarea cerințelor înaintate corespund cerinţelor prevăzute la art. 130 alin. (5), 137 alin. (2), 139 alin. (1), 466 alin. (4), (5) CPC, concluziile instanței de apel sub acest aspect fiind rezultate din aplicarea unei legi ce nu urma să fie aplicată. Mai mult decît atît, instanța de apel nejustificat a respins ca probă procesul- verbal al accidentului rutier în temeiul prevederilor art. 466 alin.(1) CPC, întucît între Republica Moldova şi Republica Turcia este încheiat acord cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, comercială şi penală, iar prin prisma art. 466 alin. (5) şi (6) CPC, actele oficiale eliberate pe teritoriul Turciei sunt recunoscute fără supralegalizare ca înscrisuri în instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova.

Respectiv, procesul-verbal al accidentului rutier produs pe teritoriul Turciei, menţionat supra, nu necesită a fi supralegalizat în condițiile art. 466 alin. (1) CPC, și constituie o probă ce corespunde cerințelor legale cu privire la înscrisuri prevăzute la art. 130 alin. (5), 137 alin. (2), 139 alin (1), 466 alin. (4) şi (5) CPC și urma să fie admis și apreciat în calitate de probă la adoptarea soluției, însă instanța de apel a interpretat eronat legea și a apreciat probele arbitrar, prin ce a comis încălcări ce au dus la soluționarea greșită a pricinii.

Totodată, consideră recurentul că sunt nejustificate și concluziile instanței de apel cu referire la faptul că funcția de șofer, pe care o deține Scorici Andria în cadrul SRL „Eurotir-Trans” nu se conține în Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor de executare de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială deplină aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, între părțile litigiului nu a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină, iar speța în cauză nu cade sub incidența cazurilor descrise expres în lege pentru survenirea răspunderii materiale depline, or, funcția de șofer nu cade sub incidența Nomenclatorul menționat, respectiv, SRL „Eurotir-Trans” nu era obligat să încheie contract de răspundere materială individuală deplină cu intimatul.

Sub acest aspect, consideră că concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii cu atît mai mult că conform pct. pct. 1.4, 2.5 lit. d) din contractul individual de muncă din 22 noiembrie 2011, Scorici Andrian poartă răspundere materială deplină pentru toate bunurile materiale încredințate pentru exercitarea obligațiunilor de serviciu,pentru pierderile materiale și alte urmări cauzate accidentelor rutiere produse din vina sa.

La fel, menționează recurentul că instanța de apel nejustificat a concluzionat și faptul că procura eliberată pe numele lui Scorici Andrian este o procură multiplă ce nu cade sub incidența art.338 lit. b) din Codul muncii, întrucît faptul că intimatul fiind angajat al SRL „Eurotir-Trans” în perioada 03 ianuarie 2011- 31 decembrie 2012 a primit pentru exercitarea obligațiunilor de serviciu sub răspundere materială deplină mijlocul de transport este confirmat prin materialele cauzei și nu este negat de însăși, Scorici Andrian.

Astfel, este de părerea că la caz sunt aplicabile prevederile art. 338 alin. (1) lit. b), f) din Codul muncii din care rezultă obligațiunea intimatului de a achita integral prejudiciul material cauzat angajatorului prin deteriorarea bunului primit în bază de procură în timpul îndeplinirii obligațiunilor de muncă ca rezultat al încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere și comiterea accidentului rutier de producerea căruia a fost recunoscut vinovat. Mai mult decît atît, instanța de apel în decizia pronunțată ilegal a invocat certificatul de asigurare „Carte Verde”, care nu este aplicabil speței, iar concluziile la care a ajuns instanța contravin și explicațiilor Curții Supreme de Justiție expuse în Hotărîrea Plenului nr.11 din 03 octombrie 1995 cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației ce reglementează obligația uneia dintre părțile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părți.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Eurotir-Trans” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eurotir-Trans” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas