2ra-1663/16 — repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: S. Garștea-Bria dosarul nr.2ra-1663/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

15 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

Societății cu Răspundere Limitată „Cargo Trafic”, avocatul Victoria Roșca-Bot,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui

Andrei Foiu, avocatul Roman Plămădeală împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Cargo Trafic” cu privire la încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016

c o s t a t ă :

La data de 24 aprilie 2014, reprezentantul lui Andrei Foiu, avocatul Roman

Plămădeală a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Cargo Trafic” (în continuare – „Cargo Trafic” SRL) cu privire la încasarea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 01 august 2012 a încheiat un

contract individual de muncă cu „Cargo Trafic” SRL, fiind angajat în calitate de șofer

pe autotren pentru efectuarea curselor în străinătate.

Menționează că, la data de 17 februarie 2013, în baza procesului-verbal de

constatare a contravenției a fost sancționat cu amendă în mărime de 15000 de lei

(RON), iar în baza hotărîrii Judecătoriei Huși din 17 aprilie 2013, amenda a fost

înlocuită cu avertisment, deoarece s-a constatat că trenul rutier cu numerele de

înmatriculare CKE 649 și CAR 339 depășește lungimea permisă în România de 18,75

m, avînd 19 m.

Consideră că, a fost nevoit să suporte cheltuielile pentru asistență juridică în

mărime de 500 de euro, care nu au fost compensate de către angajator, iar la data de 18

noiembrie 2013 a expediat o pretenție în adresa „Cargo Trafic” SRL solicitînd

rambursarea cheltuielilor suportate în sumă de 500 de euro, la care nu a primit nici un

răspuns.

Solicită încasarea de la „Cargo Trafic” SRL a prejudiciului material în mărime de

500 de euro și a cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 august 2015 s-a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul nu a

prezentat probe în vederea celor invocate care să demonstreze culpabilitatea acțiunilor

pîrîtului sau neexecutarea obligațiilor contractuale de către angajator și suportarea

cheltuielilor de 500 de euro.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de „Cargo Trafic” SRL, s-a admis apelul declarat de Foiu Andrei, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 august 2015 și s-a emis o nouă hotărîre,

prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Foiu Andrei împotriva

„Cargo Trafic” SRL cu privire la repararea prejudiciului material și s-a încasat din

contul „Cargo Trafic” SRL în beneficiul Foiu Andrei suma de 500 de euro cu titlu de

prejudiciu material, în valută națională conform cursului oficial stabilit de BNM la

momentul executării hotărîrii.

Instanța de apel a reținut că, activitatea „Cargo Trafic” SRL este transportul

internațional de mărfuri și în calitate de angajator urma să pună la dispoziție salariatului

mijlocul de transport care să corespundă cerințelor tehnice și normative indicate în

legislația europeană și să asigure salariatul cu condiții adecvate, adică cu mijloc de

transport dotat corespunzător pentru realizarea serviciilor date.

Instanța de apel a mai reținut că, salariatul, din motive ce nu-i pot fi imputabile a

suportat prejudiciu material în sumă de 500 de euro, rezultat din contractul de asistență

juridică, ce urmează a fi rambursat.

La fel, instanța de apel a conchis că, pîrîtul nu a prezentat probe din care ar

rezulta faptul că între Foiu Andrei și „Cargo Trafic” SRL au existat alte raporturi decît

cele de muncă.

La data de 24 mai 2016, reprezentantul „Cargo Trafic” SRL, avocatul Victoria

Roșca-Bot a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15

martie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe în partea în care s-a lăsat cheltuielile de judecată după părți cu

pronunțarea în partea respectivă a unei noi hotărîri de încasare din contul lui Foiu

Andrei a sumei de 3100 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel eronat a apreciat probele

prezentate stabilind raporturile juridice de muncă dintre „Cargo Trafic” SRL și Foiu

Andrei, deoarece nu au fost prezentate careva probe în acest sens, iar ultimul a prestat

servicii de transport în calitate de șofer de ocazie, nefiind angajat, referindu-se la pct.3

din Instrucțiunea privind completarea și prelucrarea foii de parcurs pentru

autocamioane.

Susține că, eronat a fost stabilit de către instanța de apel precum că, „Cargo

Trafic” SRL nu a pus la dispoziție șoferului Foiu Andrei mijlocul de transport care să

corespundă cerințelor tehnice și normative indicate în legislația europeană, deoarece

din hotărîrea civilă a Judecătoriei Huși din 17 aprilie 2013 reiese că legarea remorcii

mai larg este imputată anume șoferului, făcînd referire la legislația României.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Alegațiile invocate în recurs precum că, instanța de apel eronat a apreciat probele

prezentate stabilind raporturile juridice de muncă dintre „Cargo Trafic” SRL și Foiu

Andrei, deoarece nu au fost prezentate careva probe în acest sens, iar ultimul a prestat

servicii de transport în calitate de șofer de ocazie, nefiind angajat, nu pot fi reținute,

3

deoarece punerea la dispoziția lui Foiu Andrei a autotrenului și a foilor de parcurs

reprezintă în sine o subordonare a acestuia față de „Cargo Trafic” SRL, specific

raporturilor juridice de muncă, iar pct.2 din Instrucțiunea privind completarea și

prelucrarea foii de parcurs pentru autocamioane prevede că, la exploatarea

autocamioanelor particulare de către proprietari în scopuri de serviciu, utilizarea foii de

parcurs nu este obligatorie, fapt care instanța de apel a examinat toate circumstanțele

importante ale pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă fiind în raport

cu dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă dînd o apreciere justă acestor

împrejurări.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel eronat a stabilit că,

„Cargo Trafic” SRL nu a pus la dispoziție șoferului Foiu Andrei mijlocul de transport

care să corespundă cerințelor tehnice și normative indicate în legislația europeană,

deoarece din hotărîrea civilă a Judecătoriei Huși din 17 aprilie 2013 reiese că legarea

remorcii mai larg este imputată anume șoferului, făcînd referire la legislația României,

nu pot fi reținute, deoarece reieșind din principiul teritorialității, o hotărîre străină nu

reprezintă puterea lucrului judecată și urmează a fi examinat ca un înscris în raport cu

celelalte probe, exercițiu efectuat de instanța de apel în decizia recurată, reieșind din

dispozițiile art. 139 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul „Cargo Trafic” SRL, avocatul Victoria

Roșca-Bot, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată „Cargo

Trafic”, avocatul Victoria Roșca-Bot se consideră inadmisibil.

4

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5