2ra-10/18 — repararea prejudiciului material

2ra-10/18 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Judecătoria Strășeni dosarul nr. 2ra-10/18

Judecător: T. Andronic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas, Ion Druță

Luiza Gafton, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Gobja Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Mectrans-Com” împotriva lui Gobja Andrei, cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, prin care s-au

respins cererile de apel declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Mectrans-

Com” și Gobja Andrei, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 18

decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2013, SRL ,,Mectrans-Com” s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva lui Gobja Andrei, cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza ordinului nr. 06 din 01

iunie 2013 emis de către SRL ,,Mectrans-Com”, Gobja Andrei a fost angajat în

calitate de șofer, concomitent între părți fiind încheiat și un contract de răspundere

materială deplină.

Indică că, la data de 01 august 2013, aproximativ în jurul orei 17:30, Gobja

Andrei, manevrând autocamionul de model KAMAZ, cu numerele de înmatriculare

xxxxx, lângă cariera „Nord-Vest” situată pe Calea-Ieșilor, municipiul Chișinău,

manifestând imprudență la trafic și ignorând prevederile pct. 41 alin. (2) al

1

Regulamentului circulației rutiere, a răsturnat autocamionul la volanul căruia se afla

și a părăsit locul accidentului, cauzând astfel SRL „Mectrans - Com” în urma

deteriorării mijlocului de transport, un prejudiciu material în sumă de 181 719 lei.

Menționează că, în privința lui Gobja Andrei au fost întocmite două procese-

verbale cu privire la constatarea contravențiilor prevăzute de art. 242 alin. (2) și art.

243 Cod Contravențional.

De asemenea, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25

octombrie 2013, Gobja Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 243 Cod Contravențional, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de un an.

Susține reclamantul că, între părți există relații de muncă, fiind încheiat și un

contract de răspundere materială deplină, iar mărimea prejudiciului depășește salariul

mediu lunar al pârâtului.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. art. 327,

328, 333, 337, 338 și 344 din Codul Muncii.

Solicită încasarea prejudiciului material din contul lui Gobja Andrei în

beneficiul SRL ,,Mectrans-Com” în mărime de 181 719 lei, precum și a cheltuielilor

de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 5 451, 57 lei și pentru efectuarea

Raportului de expertiză în sumă de 1600 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 18 decembrie 2015, cererea de chemare

în judecată a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Gobja Andrei în

beneficiul SRL ,,Mectrans-Com” prejudiciul material în sumă de 181 719 lei și

cheltuielile suporate în legătură cu plata taxei de stat în mărime de 5 451, 57 lei și

pentru efectuarea Raportului de expertiză în sumă de 1600 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 decembrie 2015 și 12

ianuarie 2016, Gobja Andrei și SRL ,,Mectrans-Com” au declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, s-au respins cererile de

apel declarate de SRL ,,Mectrans-Com” și Gobja Andrei, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Strășeni din 18 decembrie 2015.

La 01 septembrie 2017, Gobja Andrei a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri.

În susținerea recursului, s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au fost emise cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține recurentul că, fiind indus în eroare, a semnat contractul de răspundere

materială după producerea accidentului rutier, nefiindu-i explicat conținutul și

efectele acestuia.

2

De asemenea, indică că accidentul rutier a avut loc din cauza că mijlocul de

transport avea defecțiuni tehnice pe care angajatorul a refuzat să le înlăture

impunându-l să iasă la muncă cu autovehiculul defectat.

Relevă recurentul că instanțele de judecată au dispus încasarea prejudiciului în

lipsa probelor privind mărimea acestuia, luând neîntemeiat la baza soluțiilor adoptate

factura prezentată de către intimat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 01 septembrie 2017 în termen.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie 2017, recursul declarat de Gobja Andrei

a fost considerat admisibil și transmis Colegiului lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Examinând materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Gobja Andrei, a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și a emite o nouă hotărâre de admitere parțială a cererii de chemare în

judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Din materialele cauzei s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune în judecată,

SRL ,,Mectrans-Com” a solicitat în temeiul prevederilor art. art. 327, 328, 333, 337,

338 și 344 din Codul Muncii, încasarea de la Gobja Andrei a prejudiciului material în

mărime de 181 719 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a admis integral

cererea de chemare în judecată, iar concluziile primei instanțe, au fost apreciate ca

fiind juste și de către instanța de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au reținut că Gobja Andrei în

calitate de salariat poartă răspundere materială deplină pentru prejudiciul cauzat

angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de muncă, iar funcția acestuia de șofer

se încadrează în categoria „alți salariați care efectuează păstrarea, prelucrarea,

vânzarea, livrarea, (transportarea) valorilor”, prevăzută în anexa nr. 1 al

Nomenclatorului funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații cu care

angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală

deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise.

Instanța de recurs constată însă că deși la soluționarea pricinii au fost stabilite

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

3

concluziile instanțelor de judecată cu privire la admiterea integrală a cererii de

chemare în judecată, sunt incorecte, fiind rezultate din aplicarea greșită și

interpretarea eronată de către instanța de apel și prima instanță a normelor de drept

material, precum și aprecierea incorectă a probelor prezentate.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că, prin ordinul SRL ,,Mectrans-Com” nr.

06 din 01 iunie 2013, Gobja Andrei a fost angajat în calitate de șofer conform

contractului individual de muncă.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, la momentul angajării părțile au

încheiat și semnat un contract de răspundere materială deplină, conform căruia

salariatul Gobja Andrei și-a asumat răspunderea materială integrală pentru valorile

materiale aflate în gestiunea sa (f.d.-22 Vol. I).

Actele cauzei atestă că, la 01 august 2013, Gobja Andrei manevrând

autocamionul de model „KAMAZ”, cu numerele de înmatriculare xxxxx, lângă

cariera „Nord-Vest” situată pe strada Calea-Ieșilor din municipiul Chișinău,

manifestând imprudență în trafic a răsturnat autocamionul la volanul căruia se afla,

după care a părăsit locul accidentului.

Pe acest fapt, la 09 august 2013, în privința lui Gobja Andrei au fost întocmite

procese-verbale cu privire la contravențiile prevăzute de art. 242 alin. (2) și art. 243

Cod contravențional (f.d. 14, 15 Vol. I).

La fel, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 octombrie

2013, Gobja Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 243 Cod contravențional, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de un an (f.d.48 Vol. I).

Conform facturii eliberate de ÎM ,,Centrul Auto Kamaz” SRL din 09

septembrie 2013, prejudiciul cauzat SRL „Mectrans-Com”, în urma defectării

mijlocului de transport, îl constituie suma de 181 719 lei (f.d. 23 Vol.I).

În conformitate cu art. 327 alin. (1) și (2) din Codul muncii, partea contractului

individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu

exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau moral celeilalte

părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod și altor acte

normative. Contractul individual și/sau cel colectiv de muncă pot specifica

răspunderea materială a părților. În acest caz, răspunderea materială a angajatorului

față de salariat nu poate fi mai mică, iar a salariatului față de angajator – mai mare

decît cea prevăzută de prezentul cod și de alte acte normative.

În susținerea poziției, Colegiul menționează și prevederile art. 337 alin. (2)

Codul muncii, conform cărora, salariatul poate fi tras la răspundere materială deplină

pentru prejudiciul material cauzat doar în cazurile prevăzute la art. 338.

Conform art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii, salariatul poartă răspundere

materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului

în cazurile când între salariat și angajator a fost încheiat un contract de răspundere

4

materială deplină pentru neasigurarea integrității bunurilor și altor valori care i-au

fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art. 339).

Iar potrivit art. 339 alin. (1) și (2) Codul muncii, contractul scris cu privire la

răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins

vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de

păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul

muncii a valorilor ce i-au fost transmise.

Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor menționate la alin. (1), precum și

contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de

Guvern.

Rezultă, așadar, din citarea textului menționat că, în baza acestui contract,

salariatul poartă răspundere materială deplină pentru neasigurarea păstrării

(deteriorarea) bunurilor ce i-au fost transmise.

Însă, enumerarea funcțiilor cu care se poate încheia o înțelegere privind

răspunderea materială deplină, condițiile de aplicare a ei, precum și contractul-tip al

răspunderii materiale sunt stabilite de lege.

În cazul dedus judecății, cu certitudine s-a constatat că, la momentul angajării

lui Gobja Andrei în funcția de șofer, între angajatorul SRL „Mectrans-Com” și

salariatul Gobja Andrei a fost încheiat contractul de răspundere materială deplină,

conform căruia salariatul și-a asumat răspunderea materială integrală pentru valorile

materiale aflate în gestiunea sa.

Colegiul notează însă că, angajatorul SRL „Mectrans-Com” a încheiat

contractul de răspundere materială deplină cu încălcarea prevederilor imperative ale

legii, contractul menționat fiind unul nul de drept (art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1)

Cod civil), neproducînd astfel careva efecte juridice.

În acest context, instanța de recurs reține că, prin hotărârea Guvernului nr. 449

din 29 aprilie 2004, a fost aprobat Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor

executate de către salariați cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu

privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor

transmise.

Așa fiind, în corespundere cu anexa nr. 1 al Nomenclatorului nominalizat (până

la efectuarea modificărilor prin hotărârea Guvernului nr. 826 din 04.07.2016), funcția

de șofer în anexa dată nu se regăsea.

Prin urmare, Colegiul remarcă faptul că Gobja Andrei nu este persoana cu care

poate fi încheiat un contract de răspundere materială deplină, deoarece funcția

deținută de către acesta nu cade sub incidența Nomenclatorului aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004.

În acest sens, nu poate fi reținut argumentul instanței de apel precum că funcția

de șofer se încadrează în categoria ,,alți salariați care efectuează păstrarea,

5

prelucrarea, vânzarea livrarea (transportarea) valorilor”, prevăzută în anexa nr. 1 al

Nomenclatorului.

În legătură cu acest aspect, instanța de recurs reține că, temeiurile răspunderii

materiale depline sunt exhaustive și nu pot fi extinse prin analogie.

Or, răspunderea materială deplină a salariatului survine numai în cazurile

expres prevăzute de lege.

Pentru rațiunile înfățișate, instanța de recurs conchide că semnarea unui

contract de răspundere materială deplină cu conducătorul mijlocului de transport

auto, contravine art. 339 al Codului muncii și hotărârii Guvernului nr. 449 din 29

aprilie 2004, respectiv, nu poate fi reținut în speță drept probă în susținerea poziției

SRL ,,Mectrans-Com”, întrucât nu reprezintă un temei justificat și legal.

Subsecvent, Colegiul reiterează că, potrivit jurisprudenței Curții Supreme de

Justiție, răspunderea materială deplină a altor categorii de funcții sau lucrări

executate, neincluse în Nomenclator, poate avea loc și în baza altor temeiuri, decât în

baza contractului scris privind răspunderea materială deplină, cum ar fi prejudiciul

cauzat în urma acțiunilor sale culpabile intenționate stabilite prin sentința

judecătorească, cât și în cazul săvârșirii unei fapte penale din imprudență (încălcarea

regulilor de circulație).

În speță, recurentul Gobja Andrei nu poate fi atras la răspundere materială

deplină, or, conform materialelor dosarului dânsul a fost sancționat administrativ

pentru încălcarea regulilor de circulație, de către organul constatator, dar nu prin

sentință judecătorească (f.d.13 Vol. I).

În același timp, instanța de recurs subliniază că potrivit art. 336 Codul muncii,

pentru prejudiciul cauzat angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în

limitele salariului mediu lunar, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd

altfel.

Raportând la caz prevederile enunțate, instanța de recurs conchide că pentru

prejudiciul cauzat angajatorului, Gobja Andrei urmează să răspundă material în

limitele salariului mediu lunar, care conform contractului individual de muncă nr. 78

din 01 iunie 2013 constituie 1 500 lei (f.d. 21 Vol. I).

În această ordine de idei, Colegiul menționează că instanțele de judecată greșit

au conchis că Gobja Andrei urmează să răspundă material deplin pentru prejudiciul

cauzat angajatorului și în rezultat, neîntemeiat au ajuns la concluzia de a încasa

prejudiciul material în mărime de 181 719 lei.

Corespunzător celor enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea de chemare

în judecată urmează a fi admisă parțial, cu încasarea de la Gobja Andrei în beneficiul

SRL ,,Mectrans-Com” a prejudiciului material în mărime de 1 500 lei, adică în

limitele salariului mediu lunar al salariatului.

6

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Gobja Andrei, a casa integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe și a emite o nouă hotărâre prin care a admite parțial cererea

de chemare în judecată și a încasa din contul lui Gobja Andrei în beneficiul SRL

,,Mectrans-Com” prejudiciul material în sumă de 1500 lei, cu respingerea în rest a

acțiunii ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Gobja Andrei.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Strășeni din 18 decembrie 2015, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Mectrans-Com”

împotriva lui Gobja Andrei, cu privire la repararea prejudiciului material, și se emite

o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Mectrans-Com” împotriva lui Gobja Andrei, cu privire la

repararea prejudiciului material.

Se încasează din contul lui Gobja Andrei în beneficiul Societății cu Răspundere

Limitată ,,Mectrans-Com” prejudiciul material în sumă de 1500 (una mie cinci sute)

lei.

În rest, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Iuliana Oprea

7