2ra-95/19 — repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-95/19

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași (E. Bolocan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Tertiuc Dumitru,

reprezentat de avocatul Mihalachi Cristina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „East-Auto-Lada” împotriva lui Tertiuc Dumitru cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Tertiuc Dumitru, a fost casată hotărârea din 18 decembrie

2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași și a fost emisă o hotărâre nouă de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 18 iulie 2017 SRL „East-Auto-Lada” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Tertiuc Dumitru cu privire la repararea prejudiciului material

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că pârâtul a fost angajat în calitate

de șofer de autocamion de tonaj mare în cadrul SRL „East-Auto-Lada” în temeiul

ordinului de angajare nr. 116 din 10 mai 2016, dată la care a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 68/16 și contractul de răspundere materială deplină, iar

potrivit actului de predare-primire din 23 februarie 2017 pârâtul a primit de la

angajator pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu autocamionul de model „Iveco

Stralis” cu nr/î UIL 734 și semiremorca de model „SchmitzSPR 24/L” cu nr/î

H178TZ, dotat cu dispozitivul GO BOX, necesar în unitățile de transport de tonaj

mare pentru achitarea taxei de folosire a drumurilor în Uniunea Europeană.

Conform ordinului nr.49/I din 23 februarie 2017 și foii de parcurs pentru

camioane seria DAA nr. 05340153, începând cu 27 martie 2017 și până la 07 aprilie

2017, pârâtul a fost îndreptat în deplasare pe ruta Republica Moldova – Serbia.

Înainte de fiecare deplasare, conform obligațiunilor sale de șoferi ale automobilelor

de tonaj mare, pârâtul era obligat să verifice montarea corespunzătoare a

dispozitivului GO BOX, iar la traversarea drumurilor cu plată din Uniunea

Europeană să achite taxele de folosire a drumurilor cu plată, deținând cadrul bancar

„Visa” pentru necesități de serviciu, contractul de folosire a cardului fiind încheiat

cu pârâtul la 11 mai 2016.

A menționat reclamanta că în momentul traversării hotarelor și deplasării pe

teritoriul Republicii Polone la 02 martie 2017, pârâtul, aflându-se la volanul

autocamionului indicat, s-a deplasat pe o porțiune de drum cu plată fără a achita

taxele de folosire a drumurilor cu plată din Republica Polonă și anume, pe secțiunea

de drum Gdynia intersecție cu drumul Voievodal nr. 468, conexiune cu autostrada

A1, fiind obligat să achite înainte de a se deplasa pe această porțiune de drum

conform art. 13k din Legea din 21 martie 1985 privind taxarea rutieră bazată pe

distanța parcursă pe autostrăzile, drumurile exprese și drumurile principale din

Polonia.

La întoarcerea din deplasare, pârâtul a demisionat, iar autocamionul și

semiremorca indicate au fost transmise șoferului Victor Lungu pentru îndeplinirea

obligațiunilor funcționale.

La 19 mai 2017, ora 16:15:00, autocamionul condus de șoferul Lungu Victor

a fost stopat pe o porțiune a drumului cu plată pe teritoriul Republicii Polone de

către serviciul securității rutiere a Republicii Polone cu ridicare pașaportului tehnic

al autocamionului și întocmirea unui proces-verbal pe numele reclamantei, cu

aplicarea amenzii în mărime de 1500 de zloți, echivalentul a 7305 lei, pentru

neachitarea de către pârât a taxei de folosire a drumurilor conform art. 13 al Legii

din 21 martie 1985 privind taxarea rutieră bazată pe distanța parcursă pe

autostrăzile, drumurile exprese și drumurile principale din Polonia. În aceeași zi a

achitat prin intermediul șoferului Lungu Victor suma indicată prin card „Viza”

eliberat de BC „Victoriabank” SA, deținut de compania reclamantă și predat pentru

folosirea în serviciu conform contractului de folosire a cardului bancar șoferului

Lungu Victor.

A considerat reclamanta că responsabil de cauzarea prejudiciului în suma

amenzii achitate este pârâtul, menționând că acesta a ignorat notificările sale.

A solicitat reclamanta încasarea din contul lui Dumitru Tertiuc suma de 7305

lei cu titlu de prejudiciu cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași

acțiunea a fost admisă; s-a dispus încasarea din contul pârâtului în beneficiul SRL

„East-Auto-Lada” a sumei de 7305 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de

270 de lei cu titlu de taxă de stat, sumei de 11,50 de lei cu titlu de cheltuieli poștale

și sumei de 2465 de lei cu titlu de cheltuieli de traducere suportate în legătură cu

judecarea cauzei, în total 10051,50 de lei.

Dumitru Tertiuc a declarat apel împotriva hotărârii din 18 decembrie 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, solicitând casarea acesteia și adoptarea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Tertiuc Dumitru, a fost casată hotărârea din 18 decembrie 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere a

acțiunii. S-a dispus încasarea din contul pârâtului în beneficiul SRL „East-Auto-

Lada” a sumei de 7305 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 270 de lei cu

titlu de taxă de stat, sumei de 11,50 de lei cu titlu de cheltuieli poștale și sumei de

2465 de lei cu titlu de cheltuieli de traducere suportate în legătură cu judecarea

cauzei, în total 10051,50 de lei.

2

Instanța de apel a constatat că pretențiile sunt fondate și pasibil de a fi

admise, soluția la care just a ajuns prima instanță, însă aceasta eronat a justificat

soluția adoptată exclusiv prin dispozițiile Codului civil, situație ce a generat casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii prin

prisma Codului muncii.

La 06 noiembrie 2018 Tertiuc Dumitru, reprezentat de avocatul Mihalachi

Cristina, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a legii.

A menționat că nu există temei legal de atragere la răspundere materială

deplină a salariatului, deoarece intimatul nu a respectat procedura legală de atragere

la răspundere materială a acestuia. Un alt motiv ce exclude răspunderea materială

deplină a salariatului rezultă din specificul muncii salariatului, care constă în

obligația de transportare a mărfurilor, însă nu și obligația de transportare a banilor,

metalelor și pietrelor prețioase și semiprețioase și a altor materiale.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tertiuc Dumitru, reprezentat

de avocatul Mihalachi Cristina, este inadmisibilă, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit.

În același context, potrivit articolului 100 alin. (1), coroborat cu articolul 389

alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea eficientă a hotărârii

judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act,

poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești. Cu

toate acestea, pentru a evita un formalism excesiv, instanțele de judecată trebuie să

țină cont de personalitatea celui ce contestă și dacă persoana interesată a fost

reprezentată de o persoană cu studii în domeniu juridic pe parcursul procedurilor

judiciare. În special, este de așteptat ca un șef al serviciului juridic să cunoască

prevederile legale.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt menite

să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie

aplicate (a se vedea Tricard, ibidem, parag. 29, Nicolae Popa vs România, 9

decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult,

CtEDO a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este

prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca

principiul securității juridice (a se vedea Ponomaryov vs Ucraina, 3 aprilie 2008,

parag. 41, Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

Instanța de recurs observă că reprezentantul recurentului Tertiuc Dumitru,

avocatul Mihalachi Cristina, a fost prezent la ședințele de judecată ale instanței de

apel, fapt confirmat prin procesele verbale.

3

Astfel, la 16 mai 2018 dispozitivul deciziei contestate a fost pronunțat în

prezența recurentului Tertiuc Dumitru și a reprezentantului său - avocatul Mihalachi

Cristina, fiind definitiv și executoriu în acord cu articolul 394 din Codul de

procedură civilă. La 06 iulie 2018, hotărârea judecătorească integrală a fost

expediată participanților, însă, la materialele cauzei, nu exista dovada recepționării

acesteia (f. d. 193). La aceeași dată, 06 iulie 2018, decizia din 16 mai 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de

judecată”.

La 06 noiembrie 2018 reprezentantul recurentului Tertiuc Dumitru -

Mihalachi Cristina, a declarat recurs împotriva actului judecătoresc sus – citat.

Materialele dosarului atestă că la 17 septembrie 2018 Tertiuc Dumitru a

solicitat să-i fie expediată copia hotărârii primei instanțe și copia deciziei instanței

de apel.

Cu toate acestea, la 06 iulie 2018, decizia din 16 mai 2018 a fost publicată pe

pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”. Cauza dată poate fi găsită

pe www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri, după numărul dosarului 02-2a-

4414-14022018.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus -

menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută

expres în punctele 7 – 8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor

judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea nr. 658/30 din 10 octombrie 2017 a

Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit acestor puncte, scopul existenței

portalului național al instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu

informațional virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul

național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție

includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile

în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a fost

mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta

hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.

În plus, conform punctului 17 din același Regulament, hotărârile

judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de

judecată, în regim real. Totuși instanța de recurs evidențiază că orice risc de eșec

tehnic în transmiterea documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar

trebui să fie suportat de autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că, potrivit unei jurisprudențe

constante, instanțele de judecată publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție

pentru o bună - administrare a justiției. De altfel, o atare posibilitate de a aduce la

cunoștință hotărârile judecătorești a fost completată prin Legea nr.17 din 5 aprilie

2018, care este aplicată din 1 iunie 2018. Or, după modificări, articolul 389 alin. (4)

din Codul de procedură civilă prevede că decizia integrală se întocmește în termen

de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a

instanței judecătorești.

4

Mai mult, la 02 august 2018 Judecătoria Strășeni a recepționat dosarul civil

de la instanța de apel, ceea ce putea avea loc numai după redactarea integrală a

hotărârii judecătorești.

Sub acest aspect, completul de judecată constată că nu există dubii cu privire

la veridicitatea informației prezentate mai sus, și anume, că, la 06 iulie 2018 a fost

plasată decizia Curții de Apel Chișinău pe pagina web sus – citată.

La același capitol, completul de judecată remarcă că reprezentantul

recurentului nu a susținut că nu a fost conștient de cerința de 2 luni pentru

depunerea unei cereri de recurs. Prin urmare, recurentul nu a furnizat nicio

explicație plauzibilă instanței de recurs despre motivul pentru care a așteptat până la

17 septembrie 2018 să depună o cerere de eliberare a deciziei din 16 mai 2018 (a se

vedea Seal vs Regatul Unit 7 decembrie 2010, parag. 82, și Wyssenbach vs Elveția,

22 octombrie 2013, parag. 39 - 40). Totodată, acesta nu a solicitat repunerea în

termen.

Având în vedere cele menționate supra, instanța de judecată constată că

termenul de declarare a recursului a început să curgă din 06 iulie 2018 și a expirat la

07 septembrie 2018.

Contrar celor stabilite, instanța învederează că recursul a fost înregistrat în

grefa Curții Supreme de Justiție la 06 noiembrie 2018 (f. d. 202).

Exigențele cuprinse în alin. (2) al art. 434 din Codul de procedură civilă

prevăd că omiterea intervalului sus - menționat chiar și cu o singură zi nu poate

constitui o excepție de la regula generală, specificând clar că este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs este convinsă că intervalul de timp de 2 luni este unul

rezonabil și suficient pentru desfășurarea activității indicate în mandatul avocatului

Mihalachi Cristina.

Luând în considerare cele evocate, instanța de judecată constată că Tertiuc

Dumitru, reprezentat de avocatul Mihalachi Cristina, a depus cererea de recurs la 06

noiembrie 2018, în afara termenului de 2 luni prevăzut în articolul 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a

fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. b) și articolul 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tertiuc Dumitru, reprezentat de avocatul Mihalachi

Cristina, se consideră inadmisibil

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5