2ra-2200/16 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-2200/16

prima instanță – (judecătoria Strășeni) M.Grosu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) M.Guzun, A.Pahopol, V.Brașoveanu

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Capațîna Serghei,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Capațîna

Serghei împotriva societății pe acțiuni „Drumuri-Strășeni” privind încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016 prin s-a respins

apelul depus de către Capațîna Serghei și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Strășeni din 14 decembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 04 iunie 2015, Capațîna Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva societății pe acțiuni „Drumuri Strășeni”, solicitând încasarea

prejudiciului material pentru deteriorarea autovehiculul de model Renault Trafic cu

numărul de îmatriculare ST AW 344 în sumă de 54040,45 lei, cheltuieli pentru

efectuare expertizei în suma de 800 lei, prejudiciului moral în sumă 30000 lei, taxa

de stat de 1621 lei și încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de

3200 lei.

În motivarea acțiunii a reiterat că, la 06 ianuarie 2015, deplasîndu-se pe

traseul Chișinău-Ungheni km. 13, între orele 13:00 și 14:00, dotat tehnic conform

normelor de iarnă, însă din cauza poleiului și lipsei pe acoperământul drumului a

materialului antiderapant, a derapat cu autovehiculul, ceea ce a adus la un impact

rutier, consecință fiind - deteriorarea semnificativă a autovehiculului și cauzarea

daunelor materiale considerabile.

1

Susține că cazul a fost înregistrat și investigat de către Inspectoratul de

Poliție Strășeni, care a stabilit că impactul nu a avut loc din vina șoferului și nu s-

au constatat careva încălcări ale Regulamentului Circulației Rutiere.

Deraparea autovehiculului de pe traseu s-a produs din cauza traseului

acoperit cu zăpadă și a drumului lunecos.

Menționează că, odată cu suportarea unui prejudiciu material a suportat și un

prejudiciu moral. În urma derapării automobilului a retrăit momente de frică și

anxietate, mai mult ca atât, pe parcursul a câteva minute după incidentul

respectiv a fost în imposibilitate de a conduce, orice mijloc deport, pe motivul

fricii de a conduce autovehicule, apărute în urma incidentului provocat de lipsa

de diligență și de neexecutare a obligațiilor de întreținere a drumurilor de către

societatea pe acțiuni „Drumuri Strășeni”.

Consideră reclamantul că accidentul rutier a avut loc din cauză că

responsabili de întreținerea a drumului nu au efectuat lucrări de curățare și de

prestare a materialului antiderapant a drumului pe timp de iarnă.

Societatea pe acțiuni „Drumuri-Strășeni” a neglijat obligațiunile de

întreținere corespunzătoare a drumurilor ce se află în gestiunea sa.

Prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din 14 decembrie 2015 cererea de

chemare în judecată depusă de Capațîna Serghei, s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Strășeni din 14 decembrie 2015,

Capațîna Serghei a depus apel la 29 decembrie 2015, solicitînd admiterea

apelului și casarea hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea reclamantului să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, s-a respins apelul

declarat de către Capațîna Serghei și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Strășeni

din 14 decembrie 2015.

La 25 iulie 2016 Capațîna Serghei a depus recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 24 mai 2016, prin care a solicitat, casarea acesteia și a

hotărîrii judecătoriei Strășeni din 14 decembrie 2015 și emiterea unei noi decizii

de admitere a pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele investite cu judecare fondului

au analizat unilateral și superficial circumstanțele cauzei.

Susține că nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind neîntemeiată și

ilegală din motiv că la pronunțarea soluției instanța a încălcat normele de drept

material. Constatările efectuate de către instanțele ierarhic inferioare sunt arbitrale

și cad sub incidența art.432 alin.4 Codul de procedură civilă.

Invocă că la examinarea cauzei în fond nu s-a ținut cont de faptul că raportul

Inspectoratului de Poliție Strășeni, procesul verbal de cercetare la față locului a

accidentului rutier și schița accidentului rutier au fost întocmite în conformitate cu

legislația în vigoare și nu au fost anulate.

2

Precizează că atît hotărîrea instanței de fond cît și decizia instanței de apel au

fost emise în baza unor suspiciuni și nicicum în temeiul circumstanțelor constate și

al probelor cercetate și verificate în ședința de judecată.

La emiterea soluției instanța nu a ținut cont de prevederile art.130 alin.5

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 13 septembrie 2016 societatea pe acțiuni „Drumuri

Strășeni” a indicat că cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu cuprinde argumente

referitoare la ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel.

Menționează că instanțele investite cu judecarea fondului au analizat

temeinicia argumentelor și a probelor invocate de către părți, iar alegațiile

recurentului sunt eronate și declarative ce nu demonstrează legătura de cauzalitate

între producerea accidentului rutier și inacțiunile societății pe acțiuni „Drumuri-

Strășeni”.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 24 mai 2016.

Prin scrisoarea din 09 iunie 2016 a expediat copia deciziei părților din

proces. La materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei motivate

de către recurent. Recursul la rîndul său a fost depus la 25 iulie 2016, respectiv a

fost depus în termenii prevăzuți de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

3

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au

pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

4

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Capațîna Serghei

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Capațîna Serghei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5