2rc-123/15 — Aplicarea măsurilor de asigurare

dosarul nr. 2rc-123/15 instanţa de insolvabilitate: N. Cernat DECIZIE 11 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd recursul declarat de societatea comercială „Deafir” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă intentată de administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2014, prin care demersul administratorului procesului de insolvabilitate al societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, Igor Bulgaru, a fost admis şi aplicată măsura de asigurare, c o n s t a t ă La data de 04 aprilie 2014, administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, s-a adresat cu cerere în instanţa de insolvabilitate împotriva societăţii comerciale „Deafir” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii a invocat administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, că la momentul intentării procesului de insolvabilitate s-a depistat că urmare încheierii, la 12.08.2009, între SC „Anchir” SA şi SC „Deafir” SRL, a unui contract de schimb a mărfurilor, SC „Anchir” SA şi-a executat obligaţiile şi a livrat în adresa SC „Deafir” SRL cărămidă şi nisip în sumă totală 558624,50 lei, pentru ce ultima, urma să le pună la dispoziţie excavatorul nr.20350150, marca FH 200 MTZ, la preţul mărfurilor livrate, în baza unei facturi fiscale pe care urmau s-o elibereze şi să transmită actele de înmatriculare.

Menţionează reclamantul, că la momentul intentării procesului de insolvabilitate, în actele de contabilitate ale SC „Anchir” SA lipseau acte care ar confirma că SC „Deafir” SRL şi-a executat obligaţiunile asumate prin contract, prin ce a pricinuit SC „Anchir” SA prejudiciu considerabil. Cere administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, încasarea de la SC „Deafir” SRL a datoriei în sumă de 558624,50 lei şi a prejudiciului suportat, cu titlu de venit ratat, în sumă de 279379,00 lei, a taxei pe valoare adăugată în sumă de 94315,50 lei şi a penalităţii în sumă de 77592, 94 lei. De asemenea, în scopul asigurării acţiunii, solicită aplicarea măsurilor de asigurare în suma pretinsă, prin aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului şi pe conturile bancare ale acestuia.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2014, cererea administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a fost admisă şi s-a aplicat sechestru pe mijloacele băneşti, precum şi pe bunurile mobile şi imobile ce aparţin cu titlu de proprietate SC „Deafir” SRL, c/f 1002600008935, MD-2032, mun.Chişinău, s. Bubuieci, str. Florilor, 3, în limita revendicărilor din acţiune, în sumă de 1.009.912,00 lei.(un milion nouă mii nouă sute doisprezece lei), executarea încheierii fiind pusă în sarcina executorului judecătoresc.

La data de 14 ianuarie 2015, administratorul SC „Deafir” SRL, Vartic Sergiu a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2014, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea încheierii şi respingerea cererii administratorul SC „Anchir” SA, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor. Susţine recurentul că încheierea instanţei de insolvabilitate este ilegală şi neîntemeiată. Menţionează recurentul că instanţa de insolvabilitate, contrar prevederilor art. 177 alin. (1) CPC, nu a motivat în niciun fel necesitatea asigurării acţiunii. În conţinutul încheierii din 21.11.2014, sunt transcrise doar prevederile legale din codul de procedură civilă ce ţin de asigurarea acţiunii, însă, fără o argumentare concretă a necesităţii dispunerii măsurilor de asigurare în prezenta cauză.

Indică recurentul că actele din dosar au fost depuse doar în copii. Mai mult, unele înscrisuri sunt autentificate cu ştampila „Avocat Leancă L.” fără ca acesta să aibă vreo calitate procesuală în prezenta cauză. În materialele dosarului nu este nici un mandat eliberat pe numele avocatului Leancă L., cu împuternicirile respective. Totodată, susţine recurentul că la materialele dosarului nu este anexată nici o factură, care să demonstreze suma pretenţiei, în mărime de 558624,50 lei. Actul de verificare detaliat prezentat în copie pentru perioada 24.07.2009 - 07.06.2010 nu poate fi reţinut ca probă pe motivele indicate mai sus. Cu referire la calculul revendicărilor, susţine recurentul că sumele au fost calculate greşit.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat administratorul SC „Deafir” SRL, Vartic Sergiu, cu casarea încheierii instanţei de insolvabilitate şi cu restituirea pricinii spre rejudecare din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. În conformitate cu art.425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, încheierile de asigurare a acţiunii pot fi atacate cu recurs.

Dacă încheierea de asigurare a acţiunii a fost emisă fără ştirea recurentului, termenul de depunere a recursului se calculează din ziua în care persoana interesată a aflat despre pronunţarea încheierii. Colegiul constată că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată la data de 21 noiembrie 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 14 ianuarie 2015. Potrivit copiei de pe plicul scrisorii de însoţire a copiei încheierii din 21 noiembrie 2014, actul a fost expediat în adresa recurentului la data de 31 decembrie 2014. Colegiul sesizează că la dosar lipseşte dovada de recepţie a documentului şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la data de 04 aprilie 2014, administratorul SC „Anchir” SA, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, s-a adresat cu cerere în instanţa de insolvabilitate împotriva SC „Deafir” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului cauzat şi a solicitat aplicarea măsurilor de asigurare, prin aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului şi pe conturile bancare ale acestuia. Considerînd că neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, prin aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti precum şi pe bunurile mobile şi imobile ce aparţin cu titlu de proprietate în limita revendicărilor din acţiune ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti, instanţa de insolvabilitate, la data de 21 noiembrie 2014, a emis încheierea sus-citată şi contestată în ordin de recurs.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 26 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Astfel, potrivit prevederilor art. 174 alin. (1) Cod de procedură civilă, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. Potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane.

Examinînd cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei şi a speţei date, Colegiul constată că în temeiul Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate are competenţe strict determinate de lege. La caz se învederează solicitarea administratorului SC „Anchir” SA, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, prin cererea de chemare în judecată de încasare a unei datorii litigioase de la un terţ în baza relaţiilor contractuale dintre debitorul insolvabil şi terţul – pîrît. În acest sens, Legea insolvabilităţii distinge o singură modalitate de întregire a masei debitoare prin încasarea unor sume sau restituirea unor bunuri aflate la terţi prin instituirea popririi.

Potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei. Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Colegiul reţine că la data de 09 aprilie 2012 şi 04 mai 2012, directorul SC „Anchir” SA, V. Hadjiu a somat SC „Deafir” SRL în vederea executării contractului de efectuare a schimbului de mărfuri încheiat între acestea la 12.08.2009, însă din respectivele acte nu reiese înfiinţarea popririi de cître administratorul insolvabilităţii în sensul Legii insolvabilităţii. (f.d. 13 şi 15) Colegiul ţine cont de faptul că Legea insolvabilităţii nr. 149 din 26 iunie 2012, a intrat în vigoare la 14 martie 2013, fiind posterioară actelor de somaţie nominalizate supra.

Legea în vigoare la acel moment nu avea prevederi clare sau o procedură similară celei prevăzute de art. 126 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 26 iunie 2012. Legea anterioară a insolvabilităţii conţinea doar prevederi generale în privinţa unor sume sau bunuri aflate la alte persoane şi anume că administratorul are atribuţii principale de colectare a datoriilor faţă de debitor şi recuperarea bunurilor debitorului aflate în posesiunea unor terţi (art. 76 lit.b)), că în cadrul procesului de insolvabilitate, toate acţiunile administratorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor (art. 78 alin. (3)) şi că terţul dobînditor în cadrul unei tranzacţii anulate conform art.113 şi 114 trebuie să restituie, în contul masei debitoare, bunul dobîndit sau, în cazul în care bunul nu mai există, valoarea acestui bun estimată la data transferului efectuat de către debitor (art. 115 alin. (1)). Procedura de instituire şi de validare a poprii, potrivit art. 126 din lege prevede acţiuni distincte ale administratorului/lichidatorului insolvabilităţii atît în sensul cît şi în termenii prevăzuţi de lege.

Indiferent de cele expuse, instanţa de insolvabilitate urma să stabilească că actele de somaţie din 09 aprilie 2012 şi 04 mai 2012, nu pot fi interpretate în sensul art. 126 din lege şi asimilate instituirii popririi, deoarece legea nouă nu era în vigoare, iar aceste somaţii nu corespund nici careva acţiuni din legea veche, mai degrabă acestea constituind o cale prealabilă de soluţionare a unui litigiu existent între părţi. Astfel, se precizează că la data înaintării cererii de chemare în judecată din 04 aprilie 2014, aplicabilă era Legea insolvabilităţii nr. 149 din 26 iunie 2012 şi în acest caz instanţa de insolvabilitate era competentă doar de a valida sau invalida o poprire, instituită, conform legii.

Instituirea unei popriri, care i-ar da dreptul instanţei de a soluţiona şi alte chestiuni, inclusiv şi solicitarea de a aplica măsuri de asigurare, din materialele cauzei nu rezultă, or somaţiile din anul 2012 nu au efectul instituirii popririi în sensul art. 126 din lege, cererea de chemare în judecată din 04 aprilie 2014, dacă a fost primită pe rol, de asemenea nu are asemenea efecte, iar administratorul insolvabilităţii, după depunerea cererii de chemare în judecată (sau în loc de aceasta) nu a instituit o poprire, care ar fi de competenţa exclusivă a instanţei de insolvabilitate..

Complementar, Colegiul ţine să precizeze că în cazul procedurii de înfiinţare a popririi, instanţa de insolvabilitate trebuie să ţină cont de termenele stabilite la art. 126 alin. (5) şi (9) al aceluiaşi act legislativ, care statuează, că în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi. Avînd în vedere că instanţa de insolvabilitate nu s-a expus asupra aspectelor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea instanţei de insolvabilitate neîntemeiată, în legătură cu ce, recursul societăţii comerciale „Deafir” societate cu răspundere limitată, urmează a fi admis, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2014 şi trimisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău care, în procesul examinării repetate a cauzei, urmează să ţină cont de cele menţionate supra.

Potrivit art. 5 alin. (9) din Legea insolvabilităţii dispoziţiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanţei de insolvabilitate care pronunţă succesiv hotărîri în acelaşi dosar de insolvabilitate, cu excepţia rejudecării după casarea hotărîrii în recurs, de aceea rejudecarea se dispune în acelaşi complet. În conformitate cu art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea comercială „Deafir” societate cu răspundere limitată. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2014, în pricina civilă intentată de administratorul societăţii comerciale „Anchir” societate pe acţiuni, în proces de insolvabilitate prin aplicarea procedurii de restructurare, Bulgaru Igor, cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de apel Chişinău, în acelaşi complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă