2ra-129/15 — Încasarea prejudiciului material

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-129/15 prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (judecător S.Gîrbu) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnăut) DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Valentina Clevadî Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Loghin Vadim, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Societatea pe Acțiuni „Donaris Group” împotriva lui Loghin Vadim, privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Loghin Vadim și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 30 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: La 22.08.2013, reclamantul SA „Donaris Group” s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva pârâtului Loghin Vadim, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 26.07.2012, între SA „Donaris Group” în calitate de asigurător şi Potîrnache Angela în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr.CSK 2012-CVS-0024 prin care a fost asigurat automobilul Mercedes Benz ML320 anul producerii 2009, nr. de înregistrare KPA 080, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație.

Reclamantul a menționat că la 31.12.2012, orele 14.00, în sec. Rîşcani mun. Chişinău, s-a produs accidentul rutier în rezultatul căruia automobilul de model Opel Combo cu nr. de înregistrare KAH 680, condus de către Loghin Vadim a tamponat automobilul de model Mercedes Benz ML 320 nr. de înregistrare KPA 080 condus de Potîrnache Angela. A indicat, că vinovat de comiterea accidentului a fost recunoscut pârâtul, potrivit procesului verbal de contravenție din 31.12.2012, iar posesorul automobilului Opel Combo, nr. de înregistrare KAH 680, deținea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de SA „ASITO” nr.AA 0434730 din 21.06.2012. A afirmat, că părțile implicate în accident au declarat cazul la companiile de asigurare cu care aveau întocmite contracte de asigurare și în consecință reclamantul a întocmit dosarul de daune nr.3101/12 din 31.12.2012 și examinând dosarul de daune a constatat cazul declarat ca asigurat ce urmează a fi despăgubit.

În rezultatul calcului s-a stabilit despăgubirea de asigurare a autovehiculului avariat Mercedes Benz ML 320 nr. de înregistrare KPA 080, în mărime de 16550 lei, în conformitate cu calculele efectuate de SRL„Grand Premium”. Totodată, conform dispoziției nr.CSK-13/2093 din 21.01.2013 evenimentul produs a fost recunoscut caz asigurat şi a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 16550 lei la contul SRL „Grand Premium”, unitate de specialitate care a efectuat lucrările de reparație pentru asiguratul Potîrnache Angela, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.408 din 29.01.2013.

A menţionat, că ținând cont de faptul că persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului în rezultatul unui delict deține contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la SA „ASITO”, iar reprezentantul ultimului a contrasemnat procesul-verbal de constatare a pagubelor, s-a adresat asigurătorului RCA conform legislației cu solicitarea recuperării sumei prejudiciului în limita răspunderii sale prevăzute la art.40, alin.(7) a Legii 414din 22.12.2006. A atras atenția, că anul producerii automobilului Mercedes Benz, nr. de înregistrare KPA 080, este 10.07.2009, iar accidentul a avut loc la sfârșitul anului 2012, deci uzura aplicabilă pieselor înlocuite este de 24% (pentru trei ani de exploatare a autovehiculului în stare bună), moment reglementat în Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare, nr.13/1 din 03.04.2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule.

A indicat, că dauna totală constituie 16550 lei, dintre care piesele în mărime de 4950 lei (4950-24%=3762,00 lei). Prin urmare asigurătorul de răspundere civilă auto SA „ASITO” urmează să plătească păgubitului, iar în cazul dat celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit, suma de 15362 lei, iar uzura de 1188 lei urmează a fi încasată de la persoana vinovată de producerea accidentului de circulație, adică de la pârât. Astfel, la 08.04.2013, a solicitat de la Loghin Vadim prin reclamația nr.716/13 achitarea sumei datorate, cerinţele care nu au fost satisfăcute. Din aceste considerente s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune în vederea încasării prejudiciului material în mărime de 1188 lei, cheltuielile de judecată în legătură cu intentarea procesului şi anume serviciile juridice 950 lei şi taxa de stat 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30.01.2014, acţiunea a fost admisă. S-a dispus încasarea de la Loghin Vadim în beneficiului lui SA „Donaris Group” suma de 1188 lei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuielile de judecată în mărime totală de 1220 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 11.06.2014, a fost respins apelul declarat de către Loghin Vadim, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 30.01.2014. Invocând ilegalitatea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, Loghin Vadim a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC și consideră că instanțele judecătorești inferioare au aplicat eronat normele de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios, pronunțând hotărâri neîntemeiate și ilegale și anume că a fost interpretată în mod eronat legea.

Recurentul a menționat că instanțele judecătorești inferioare au interpretat eronat dispozițiile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006, și anume art.28 alin.(31), au 2 ajuns la concluzii eronate din prisma art.6 Cod Civil și au omis să se expună asupra cronologiei evenimentelor ce țin de circumstanțele concrete ale pricinii în raport cu modificările aduse Legii nr.414 din 22.12.2006. Intimatul a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC și din aceste considerente a solicitat menținerea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare.

Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de admis ca întemeiat recursul declarat de către Loghin Vadim, a casa hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre de respingere a acțiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art.434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Prin prisma acestei norme instanța de recurs constată că cererea de recurs din 05.11.2014 este depusă în termen legal, deoarece la materialele cauzei nu sunt date că recurentul a recepționat pentru cunoștință copia deciziei instanței de apel din 11.06.2014. Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la plata despăgubirilor, aspect reglementat în Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006. Aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma problemei de drept indicate și normei de drept ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

În corespundere cu art.28 alin.(31) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006, „În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art.22 alin.(13), eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea de bunuri şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămîne pe contul asigurării de bunuri, fără a fi recuperată de la asigurat (persoana răspunzătoare de accident), dacă despăgubirea plătită din asigurarea de bunuri nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii prevăzută la art.14 alin.(2)”. Fiind investită cu judecarea cauzei, având ca obiect încasarea prejudiciului material, instanțele judecătorești inferioare au ajuns la concluzia admiterii acțiunii.

Or, reieșind din natura juridică a problemei de drept și normei aplicabile pricinii, reiterată de instanța de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârile instanțelor judecătorești inferioare sunt neîntemeiate și ilegale. Instanța de recurs a ajuns la această concluzie, urmare încălcării și aplicării eronate a normelor de drept de către instanțele judecătorești inferioare, raportate la circumstanțele prezentei cauze. Astfel, instanța de recurs constată că la 26.07.2012, între SA „Donaris Group” şi Potîrnache Angela a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de 3 transport auto-casco nr.CSK 2012-CVS-0024 prin care a fost asigurat automobilul Mercedes Benz ML320, nr. de înregistrare KPA 080, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor rezultate din accidente de circulație.

La 31.12.2012, s-a produs accidentul rutier în rezultatul căruia Loghin Vadim conducând automobilul de model Opel Combo cu nr. de înregistrare KAH 680, a tamponat automobilul condus de Potîrnache Angela, asigurat la SA „Donaris Group”, iar potrivit procesului-verbal de contravenție din 31.12.2012, vinovat în comiterea acestui accident a fost recunoscut recurentul. La 08.04.2013, invocând prevederile art.3 din Legea nr.414 din 22.12.2006, SA „Donaris Group” a solicitat de la Loghin Vadim prin reclamația nr.716/13 achitarea prejudiciului material în mărime de 1188 lei, ca diferență în legătură cu restituirea parțială a prejudiciului de către asigurătorul de răspundere civilă SA „ASITO”, care în temeiul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr.AA 0434730 din 21.06.2012, a restituit despăgubirea, asigurătorului de bunuri ținând cont de gradul de uzură.

Raportându-ne la circumstanțele pricinii, instanța de recurs menționează că potrivit art.28 alin.(31) din Legea nr.414 din 22.12.2006, recurentul nu este obligat să suporte diferența de despăgubire dintre asigurarea de bunuri şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, care rămâne pe contul asigurării de bunuri, respectiv fără a fi recuperată de la persoana răspunzătoare de accident, în speță, Loghin Vadim. Or, accidentul rutier în prezenta cauză civilă s-a produs la 31.12.2012, când erau aplicabile modificările Legii nr.414 din 22.12.2006, art.28 fiind completat cu alin.(31) prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012.

Reieșind din cele constatate, ținând cont de materialele dosarului și circumstanțele cauzei raportate la cadrul normativ reiterat, instanța de recurs consideră că prin hotărârile instanțelor judecătorești inferioare au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios și anume dispozițiile art.28 alin.(31) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006, iar ca rezultat acțiunea a fost admisă neîntemeiat. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că prezentul recurs se conformează prevederilor art.432 CPC și urmează a fi admis, deoarece instanțele judecătorești inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare argumentelor invocate de recurent și a motivelor care au stat la baza respingerii lor, pronunțând hotărâri judecătorești neîntemeiate.

Având în vedere că nu este necesară verificarea unor dovezi suplimentare, circumstanțele pricinii fiind stabilite de instanțele judecătorești inferioare, însă normele de drept material au fost încălcate și aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre prin care se respinge acțiunea. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Loghin Vadim.

4 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă. Se emite o nouă hotărâre prin care se respinge acțiunea înaintată de către Societatea pe Acțiuni „Donaris Group” împotriva lui Loghin Vadim, privind încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5