2ra-999/14 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr.2ra-999/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pahopol DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Guzun, Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către recurentul Jelezoglo Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Group” către Jelezoglo Nicolae privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Jelezoglo Nicolae şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Centru din 10 iunie 2010, c o n s t a t ă: La data de 06.02.2013, reclamantul SAR „Donaris Group" SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Nicolae Jelezoglo, solicitând încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că, între SAR „Donaris Group" în calitate de asigurător şi ÎCS „Top Leasing" SRL în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr. CSK 2010-TOP-0515, prin care a fost asigurat automobilul „Dacia Logan", anul producerii 2008, n/î C NV 851, contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. La data de 02.09.2011 în jurul orei 14:00 în mun. Chişinău, str. N. Gheorghiu intersecţie cu str. N. Testimiţeanu s-a produs accidentul rutier în rezultatul căruia automobilul de model „BMW X5" cu n/î C NJ 505, condus de către Nicolae Jelezoglo a tamponat automobilul de model „Dacia Logan" cu n/î C NV 851 condus de Oleg Ştefăniţă.

În corespundere cu procesul verbal cu privire la contravenţie din 02.09.2011 vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Nicolae Jelezoglo, care a încălcat pct. 59 (2) RCR al RM Regulamentul Circulaţiei Rutiere, fapta fiind calificată conform art. 242 alin.(l) al Codului Contravenţional, fiind sancţionat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 40 u.c. şi 5 p.p. La rîndul său, proprietarul automobilul, Nicolae Jelezoglo deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă eliberată de SA „Transelit" nr. AK 0101892, valabilă pentru 05.08.2011-04.08.2012. 1 Părţile implicate în accidentul de circulaţie au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare.

În consecinţă, de către SAR „Donaris Group" SA a fost pornit dosarul de daune nr. 1922/11 din 08.09.2011. La aceeaşi dată a fost întocmit procesul verbal de constatare a pagubelor semnat de părţile implicate, precum şi reprezentantul SA „Transelit". Ca urmare a examinării dosarului de daune s-a constatat că cazul declarat este caz asigurat şi urmează a fi despăgubit. Astfel, în rezultatul operaţiunilor de calcul s-a stabilit că despăgubirea de asigurare a autovehiculului avariat Dacia Logan n\î C NV 851 constituie suma de 25700 lei, dintre care 15351,50 lei este costul pieselor înlocuite sumă la care urmează a fi aplicată uzura în mărime de 30% moment prevăzut de Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 13/1 din 03.04.2008.

Conform conturilor de plată şi respectiv conform calculelor efectuate de unitatea de specialitate, care a efectuat reparaţia automobilului Dacia Logan n/î C NV 851, prejudiciul cauzat în urma accidentului de circulaţie a fost estimat în mărime de 25700 lei. Conform dispoziţiei nr. CSK 11/1319S din 06.12.2011 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitării despăgubirii de asigurare în sumă de 25700 lei, sumă care a fost transferată conform ordinelor de plată anexate la prezenta cerere. La 01.08.2012 prin reclamaţia nr. 12492 SAR „Donaris Group" SA a solicitat de la Nicolae Jelezoglo achitarea sumei datorate, la care d-lui a scris un răspuns neargumentat din punct de vedere legal.

Astfel, SAR „Donaris Group" SA solicită încasarea din contul lui Nicolae Jelezoglo a sumei prejudiciului material în mărime de 4605,45 lei, a taxei de stat în mărime de 270 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1500 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 10 iunie 2013 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată. S-a încasat de la Jelezeglo Nicolae în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în mărime de 4605,45 lei, a taxei de stat în mărime de 270 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1500 lei. Prin decizia Curţi de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 s-a respins apelul declarat a lui Jelezoglo Nicolae şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Centru din 10 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SAR „Donaris Group” SA către Jelezoglo Nicolae privind încasarea prejudiciului material.

La 15 ianuarie 2014, Jelezoglo Nicolae a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12.11.2013 şi a hotărârii judecătoriei Centru din 10 iunie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea „ Donaris Group” SA către Jelezoglo Nicolae privind încasarea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată. 2 În motivarea recursului, recurentul a indicat că, hotărârile judecătorești au fost emise cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, manifestată prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, recurentul indică că instanţa de judecată a făcut referire la pct.44 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.3 din data de 30.03.09 „diferenţa de cost, rezultată din preţul peselor şi materialelor pînă la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului" menţionăm că această hotărîre a plenului are caracter de recomandare şi nu este obligatorie atît pentru instanţele de judecată cît şi participanţii la proces. De asemenea recurentul indică că instanţa de judecată nu a indicat o normă legală, prevăzută în legea nr. 414 din 22.12.2006 care expres ar indica dreptul asigurătorului de bunuri de a cere achitarea diferenţei neachitate (uzurii) de la vinovat.

Recurentul menţionează că, conform art.1416 CC al.(2) "Instanţa de judecată, adoptînd hotărîre cu privire la reparaţia prejudiciului obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate", respectiv în speţa dată prejudiciul a fost restituit integral, autovehiculul deteriorat Dacia Logan nr/î C NV 851 la momentul accidentului avea anul de producţie 2008 , iar piesele înlocuite dacă sînt noi urmează a fi aplicată uzura. Astfel, consideră recurentul că instanţa de fond cît şi instanţa de apel a ignorat prevederile art.1416 CC. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece materialele pricinii atestă expedierea deciziei instanţei de apel în adresa recurentului abia la data 27.11.2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În şedinţa de judecată, s-a stabilit că prin acţiunea SAR „ Donaris Group” a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 4605,45 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului şi anume 1500 lei servii juridice şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii integrale a acţiunii iniţiale intentate de către SAR” Donaris Group”. 3 Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că, din suma despăgubirii de asigurare, 15351,50 lei o constituie costul pieselor înlocuite, sumă la care urmează a fi aplicată uzura în mărime de 30%, ceea ce constituie 4605, 45 lei.

Prima instanţă a specificat că, conform art. 1329 alin.(l) al Codului Civil, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În baza art. 14 alin. (1) al Codului Civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Instanţa de judecată a apreciat critic alegaţiile reprezentantului pîrîtului în ceea priveşte aplicabilitatea în speţă a art. 28 alin.p1) al Legii nr. 414 din data de 2006 care stipulează că în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22 alin. (13), or această prevedere legală a fost introdusă prin Legea nr. 94 din data de 12, şi publicată în Monitorul Oficial la data de 20.07.2012.

conform art. 6 alin.(l) al Codului Civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Instanţa de apel a respins cererea de apel a lui Jelezoglo Nicolae şi a menţinut hotîrîrea judecătoriei Centru din 10.06.2013. În motivarea deciziei instanţa de apel a menţionat că, conform art.23 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006, despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate. Potrivit art.24 din aceeaşi lege, valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou.

Uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere. Potrivit Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, aprobat de Comisia Naţională a Pieţii Financiare, s-a indicat în pct. 6 că, pentru stabilirea valorii autovehiculelor, părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Iar prin uzură valorică se înţelege acea parte din valoarea autovehiculului, părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc, ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere a autovehiculului avariat la data producerii accidentului.

În acest context, instanţa de apel a reţinut că, conform art. 1329 al CC al RM, alin (1) prevede că asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. 4 În această ordine de idei, instanţa de apel a reţinut că, în virtutea faptului că SAR ,Donaris Group" SA s-a obligat prin contractul de asigurare facultativă CASCO la repararea integrală a prejudiciului, acesta a achitat integral sumele cuvenite, fapt ce a fost stabilit supra.

Instanţa de apel a considerat că instanţa de fond corect a determinat şi corect a apreciat necesitatea admiterii cererii de chemare în judecată, astfel, în virtutea faptului că SAR „Donaris Group" SA a acoperit întregul prejudiciu şi a obţinut dreptul de regres la solicitarea sumei, ţinînd cont de faptul că SA ”Transelit” a achitat suma despăgubirii, cu excepţia uzurii conform normelor citate, instanţa de apel a considerat că încasarea sumei, valoarea uzurii de la Nicolae Jelezoglo este întemeiată şi confirmată. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţei de judecată, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Jelezoglo Nicolae neîntemeiat, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs a stabilit că, la data de 02 septembrie 2011 la intersecţia str. N. Testemiţeanu a avut loc accident rutier cu implicarea autovehiculului Dacia Logan cu nr/î C NV 851 condus de Ştefăniţă Oleg şi autovehiculul BMW X5 nr/î C NJ 505 condus de Nicolae Jelezoglo, care deţinea la momentul accidentului rutier asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la compania de asigurare „Transelit"SA. (f.d 25) În urma accidentului rutier a fost deteriorat autovehiculul Dacia Logan care deţinea asigurare facultativă la „Donaris Group" SA. Vinovat în accident a fost recunoscut Jelezoglo Nicolae.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este contractul de asigurare probat prin poliţa de asigurare prin care asigurătorul autorizat în condiţiile legii, este obligat să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul. În conformitate cu prevederile art. 1416, alin (2) CC, instanţa de judecată, adoptînd hotărîre cu privire la reparaţia prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

De asemenea conform art. 24 a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, valoarea automobilului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou. Uzura automobilului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere. 5 Astfel Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme a stabilit că aprecierea dată de prima instanţă şi instanţa de apel privitor la aplicarea uzurii este întemeiată, iar suma de 4605, 45 lei constituie uzura în mărime de 30 % din suma pentru piesele înlocuite.

Privitor la argumentul recurentului privind aplicabilitatea în cazul dat a prevederilor art. 23, alin (31) din Legea nr. 41 din 22.12.2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto esze neîntemeiat, deoarece modificarea dată a intrat în vigoare la data de 20.07.2012, or cazul asigurat a avut loc la data de 02.09.2011. Astfel respectiva reglementare nu poate fi aplicată în speţa dată. De asemenea instanţa de recurs mai menţionează că conform art. 6 alin (1) CC al RM legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. În acest context, instanţa de recurs apreciază că, prima instanţă şi instanţa de apel a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele, care, au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, precum şi a dat o aprecierea completă a probelor pe dosar, fapt ce a dus la emiterea unor hotărâri judecătoreşti întemeiate.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine decizia Curţii de Apel din 12 noiembrie 2013 şi hotărîrea judecătoriei Centru din 10 iunie 2013. În conformitate cu art. art. 444, 445 alin.(1) lit. a) și alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către recurentul Jelezoglo Nicolae. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 şi hotărârea judecătoriei Centru din 10.06.2013 şi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SAR „Donaris Group” SA către Jelezoglo Nicolae privind încasarea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Guzun Oleg Sternioală Svetlana Novac 6