2ra-2760/15 — Cu privire la încasarea prejudiciului

dosarul nr.2ra-2760/15 prima instanţă – L. Barbos instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Castraveț Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către SAR ”Donaris Group” SA împotriva lui Castraveţ Andrei privind încasarea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Rusanovschi Radu în interelele lui Castraveț Andrei, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2014 c o n s t a t ă: La data de 16 octombrie 2013, SAR ”Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Castraveţ Andrei privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 septembrie 2010 între SAR ”Donaris Group” SA în calitate de asigurator şi SRL ”Total Leasing” în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr.CSK 2010-TL-0053, prin care a fost asigurat automobilul BMW 730D, anul producerii 2007, n/î CPB 794, nr. caroseriei WBAHM21020DS76705, nr.motorului 24296660, contra mai multor riscuri, inclusiv și contra prejudiciului ca rezultat al accidentelor de circulație. La data de 23 septembrie 2010, orele 18:00 pe traseul Chişinău - Hînceşti km 15 s-a produs accidentul rutier cu implicarea automobilului VW Transporter cu n/î KAU 337, condus de către Castraveţ Andrei şi automobilul BMW 730 D cu n/î CPB 794 condus de către Golban Stanislav.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie şi deciziei de aplicare a sancţiunii administrative din 23 septembrie 2010,vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul Castraveţ Andrei. Proprietarul autoturismului VW Transporter cu n/î KAU 337 la data producerii accidentului deţinea poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de CIA ”Moldasig” SA nr. AG 0136846 emisă de 17 ianuarie 2010. Părţile implicate în accidentul de circulaţie au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări, cu care aveau întocmite contracte de asigurare. În consecinţă, SAR ”Donaris Group” SA a întocmit dosar de daune şi a evaluat prejudiciul material cauzat ca urmare a deteriorării automobilului BMW 730D cu n/î CPB 794 în sumă de 266 964, 10 lei, dintre care suma de 225 510, 10 lei reprezintă costul pieselor înlocuite.

Conform dispoziţiei nr.CSK-10/1680 din 30 septembrie 2010 s-a dispus achitarea despăgubirii în sumă de 266 964,10 lei, care a fost virată la SRL”Autospace”, pentru asiguratul ”Total Leasing” SRL, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 4496 din 13 octombrie 2010. Sumele respective au fost achitate în corespundere cu conturile eliberate de către serviciile specializate în serviciile auto. Indică reclamantul că, dauna totală constituie suma de 266 964,10 lei dintre care suma de 225 510,10 lei reprezintă costul pentru piesele noi, față de care urmează a fi aplicată uzura în mărime de 30 %. Prin urmare, asigurătorul de răspundere civilă auto - SIA”Moldasig” SA este obligat să plătească despăgubitului, iar în cazul dat celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit suma de 199 311,07 lei, iar diferenţa de 67 653,03 lei (uzura) urmează a fi încasă de la persoana vinovată de producerea accidentului.

CIA”Moldasig” SA a executat integral obligaţia sa ce ţine de achitarea despăgubirii de asigurare. La 04 noiembrie 2010 prin reclamaţia nr.05/1208 SAR „Donaris Group” SA a solicitat de la Catraveţ Andrei achitarea sumei datorate de 67 653,03 lei, care a rămas fară soluționare, motiv pentru care a determinat reclamantul de a înainta prezenta acțiune. Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a sumei băneşti în mărime de 67 653,03 lei cu titlu de pagubă materială, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5 000 lei şi taxa de stat în sumă de 2 029,59 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de avocatul Rusanovschi Radu, acționînd în interesele lui Castraveț Andrei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2014. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 11 septembrie 2015 Castraveț Andrei a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, a hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 17 aprilie 2014, pronunțînd o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de SAR ”Donaris Group” SA să fie respinsă ca nefondată. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Indică recurentul că, uzura de 30% în cuantum de 67653,03 lei, prejudiciul material, invocată de SAR ”Donaris Group” SA constituie diferența de despăgubire dintre asigurarea de bunuri și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto care rămîne pe contul de asigurări de bunuri fără a fi recuperată de la asigurat. La examinarea pricinii, atît instanța de fond cît și instanța de apel nu au luat în considerație faptul că, la momentul producerii accidentului rutier, recurentul Castraveț Andrei, deținea polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă. Rezultînd din circumstanțele enunțate mai sus, afirmă recurentul că, normele de drept material au fost încălcate, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, dar au aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de comunicare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 01 octombrie 2014 a fost expediată la data de 06 octombrie 2014 (f.d.154), însă nu există dovada de recepţionare legală, astfel că instanța de recurs consideră că recurentul Castraveț Andrei, declarînd recursul la data de 11 septembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale, fiind în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Castraveț Andrei poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Castraveț Andrei în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Castraveț Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari