2ra-80/15 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare

prima instanță: D. Fujenco, dosarul nr. 2ra-80/15 instanța de apel: G. Eni I. Dănăilă, T. Dimitriadi DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco examinând recursul declarat de către Şarban Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Şarban Nicolae, împotriva lui Bodlev Veaceslav şi Avramenco Alexandra cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Avramenco Alexandra, casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 17 septembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 21 decembrie 2012, Şarban Nicolae, reprezentat de către Ignat Dumitran, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bodlev Veaceslav şi Avramenco Alexandra cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii a indicat că la 07 septembrie 2007, Boldev Veaceslav a vândut lui Avramenco Alexandra 1/3 cotă-parte din casa de locuit și terenul aferent cu suprafața totală de 0,0614 ha, situată în orașul Cahul, str. Ovidiu 1, fiind încheiat în acest sens, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2-1305. Consideră contractul menționat ilegal, deoarece a fost încheiat în baza ordonanței judecătorești din 16 martie 2007, care ulterior, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17 octombrie 2007, a fost anulată. Solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2-1305 din 07 septembrie 2007, încheiat între Boldev Veaceslav şi Avramenco Alexandra și dispunerea evacuării din imobil din str. Ovidiu nr. 1, or.

Cahul a Alexandrei Avramenco și împreună cu membrii familiei acesteia. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 03 iunie 2008, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 12 martie 2009, a fost respins apelul declarat de către Şarban Nicolae, reprezentat de Ignat Dumitran, și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2009, a fost admis recursul declarat de către Şarban Nicolae, casată integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Cahul în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 17 septembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind declarată nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare asupra a 1/3 cotă- parte din casa locativă și 1/3 cotă-parte din sectorul de teren aferent cu suprafața de 0,0614 ha, situate în or.

Cahul, str. Ovidiu 1, cu nr. cadastral 14701115239, încheiat între Boldev Veaceslav și Avramenco Alexandra sub numărul 2-1305 și evacuată Alexandra Avramenco din 1/3 cotă-parte din casa locativă formată din camera locativă nr.2 și camera locativă nr. 3, situate în orașul Cahul, str. Ovidiu 1. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către Avramenco Alexandra, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Şarban Nicolae. La 05 august 2014, Şarban Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, cît şi a soluționat problema unor persoane care nu au fost implicate în proces. Menționează că contractul de vânzare-cumpărare nr. 2-1305 din 07 septembrie 2007, prin care a fost vândut bunul imobil de către Bodlev Veaceslav, Alexandrei Avramenco, este ilegal, deoarece, acesta a fost încheiat în baza ordonanței judecătorești din 16 martie 2007, care ulterior, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17 octombrie 2007, a fost anulată respectiv, actul care a stat la baza încheierii contractului de vânzare- cumpărare contestat a fost anulat.

La fel, indică că Bodlev Veaceslav a depus o cerere privind emiterea ordonanței, cu toate că prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 decembrie 2006, a fost respinsă acțiunea acestuia privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil gajat în baza contractului de împrumut, iar în cauza din speță fiind același obiect al litigiului, fapt ce atestă că instanţa de judecată a fost dusă în eroare, deoarece, în așa circumstanțe, intimatul nu era în drept să depună cerere de emitere a ordonanței judecătorești, ci urma să înainteze o acțiune civilă conform prevederilor art. 166, art.167 CPC. Susține că instanța de apel eronat a concluzionat precum că în speță a avut loc o transmitere benevolă, ci nu silită a bunului imobil litigios, cît şi menţiunea în acest sens că prin ordonanțata Judecătoriei Cahul a fost transmis silit de la dânsul în calitatea de debitor în posesiunea lui Bodlev Veaceslav bunul gajat și anume 1/3 cotă-parte din imobilul situat în or.

Cahul, str. Ovidiu 1. iar la 05 aprilie 2007, bunul imobil gajat a fost transmis în posesiunea creditorului gajist Bodlev Veaceslav prin procesul-verbal în conformitate cu prevederile art. 490 Cod civil, cu toate că nu a transmis în mod efectiv bunul gajat în posesia creditorului gajist, cât şi nu a consimțit în scris în formă autentică să-l pună la dispoziția intimatului la momentul cuvenit.

Cu referirile la art. 491 alin.(1) din Cod civil, care prevedere că după ce a obținut în posesiune bunul gajat, creditorul gajist este îndreptățit să depună la registru un preaviz în modul prevăzut la art. 488 alin.(2), să procedeze la vânzarea, prin negocieri directe, prin tender sau prin licitație publică, a bunului gajat fără nici o întârziere nejustificată, contra unui preț comercial, rezonabil și interesul major al debitorului gajist, susține că nu i-a fost comunicat prețul cu care va fi înstrăinat bunul imobil, nu a fost preavizat despre intenţia creditorului gajist despre înstrăinarea bunului, cât și nu i s- a adus la cunoştinţă despre ordonanța judecătorească, iar ulterior aflând despre această a înaintat obiecții, după care, ordonanța judecătorească a fost anulată, mai mult că nici în Registrul bunurilor imobile la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul nu a fost depus un preaviz conform prevederilor normei citate.

De asemenea, afirmă că la judecarea pricinii nu a fost luat în considerație faptul că Avramenco Alexandra a cunoscut că acest bun imobil se afla în litigiu, or, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și la transmiterea bunului imobil, Şarban Valentina, mama acesteia, i-a comunicat atât Alexandrei Avramenco cât și participanților la transmiterea bunului imobil că acest bun este în litigiu, însă, ultima a menționat că îi convine prețul și de faptul că deținând 2/3 cotă parte din bunul litigios, ulterior, va procura și cea laltă 1/3 cotă-parte din acest imobil, pentru a compune un bun întreg. Consideră că instanța de apel la emiterea decizie nu a omis faptul că Avramenco Alexandra a dus în eroare instanța, deoarece, ultima în anul 2008, deja mai deținea dreptul de proprietate asupra 1/3 cotă-parte din bunul imobil situat în or.

Cahul, str. Ovidiu 1, iar la examinarea cauzei în fond, la 17 septembrie 2013, instanța de judecată, a reluat examinarea cauzei și a pus în discuție care sunt locuitorii bunului imobil litigios, la care intimata a invocat că deține dreptul de proprietate asupra acestui bunului imobil și este unicul locuitor, cu toate că, proprietarul acestui bun imobil este Nicora Maxim în baza contractului de donație nr. 9003 din 04 noiembrie 2008, astfel, fiind atinse drepturile și interesele acestuia, care, de altfel, nu a fost atras în proces. În conformitate cu art. 343 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materiale dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 20 mai 2014, a fost expediată în adresa recurentului la data de 08 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f.d.

342), însă date care confirmă şi recepționarea acesteia de către recurent, la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 05 august 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Înaintând acțiunea în instanța de judecată împotriva lui Bodlev Veaceslav şi Avramenco Alexandra, Şarban Nicolae a solicitat anularea contractului de vânzare- cumpărare nr. 2-1305 din 07 septembrie 2007 încheiat între Bodlev Veaceslav şi Avramenco Alexandra și dispunerea evacuării Alexandrei Avramenco și membrii familiei ei din imobilul situat în or. Cahul, str. Ovidiu 1. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii dispunând nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare asupra a 1/3 cotă-parte din casa locativă și 1/3 cotă-parte din sectorul de teren aferent cu suprafața de 0,0614 ha, situate în or.

Cahul, str. Ovidiu 1, cu nr. cadastral 14701115239, încheiat între Bodlev Veaceslav și Avramenco Alexandra sub numărul 2-1305, dispunînd și evacuarea Alexandrei Avramenco din 1/3 cotă-parte din casa locativă formată din camera locativă nr.2 și camera locativă nr. 3, situate în orașul Cahul, str. Ovidiu 1. Judecând apelul declarat de către Avramenco Alexandra, instanța de apel motivat și amplu argumentat, pronunțându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluționarea pricinii, temeinic ajuns la concluzia admiterii apelului, ilegalității hotărârii primei instanțe și corect a emis o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține materialul probator, din care rezultă cu certitudine că la 30 iunie 2006 între Bodlev Veaceslav şi Şarban Nicolae a fost încheiat contractul de împrumut cu gaj nr. 2-1181, potrivit căruia Bodlev Veaceslav i-a dat cu titlu de împrumut lui Şarban Nicolae suma de 5 000 euro, care constituia 83 000 lei, cu dobânda de 7% lunar, pe 3 luni cu termenul de rambursare până la 30 septembrie 2006, iar întru garantarea executării obligației sale, Şarban Nicolae a depus în gaj 1/3 cotă parte din construcția locativă, cât și 1/3 cotă parte din sectorul de teren cu suprafața de 0,0674 ha, situate în or.

Cahul, str. Ovidiu , 1. Cu toate acestea, Şarban Nicolae nu și-a onorat obligațiile contractuale privind restituirea la timp a împrumutului, fapt care şi a constituit temei de emiterea de către Judecătoria Cahul la 16 martie 2007 a ordonanței, prin care s-a dispus transmiterea silită de la debitorul Şarban Nicolae în posesiunea creditorului Bodlev Veaceaslav 1/3 cotă- parte din casa locativă şi 1/3 cotă-parte din sectorul de teren aferent cu suprafața totală de 0,0674 ha, situat în or. Cahul, str. Ovidiu nr. 1, cu nr. cadastral 170111529 (f.d. 3). Drept urmare, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2-1305 din 07 septembrie 2007 (f.d.

53), Bodlev Veaceslav acționând din numele proprietarului Şarban Nicolae, în baza preavizului privind executarea dreptului de gaj din 19 februarie 2007, înregistrat la OCT Cahul, la data de 19 februarie 2007, Ordonanței Judecătorești nr. 2p/o-120/07 din 16 martie 2007, procesului-verbal de predare-primire în posesiune a bunurilor gajate din 25 iunie 2007, înregistrate la OCT Cahul la data de 16 martie 2007, a vândut, iar Avramenco Alexandra a cumpărat, 1/3 cotă-parte din casa locativă și 1/3 cotă-parte din sectorul de teren aferent cu suprafața totală de 0,0614 ha, situate în or. Cahul, str. Ovidiu 1, cu nr. cadastral 1701115239 și înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 10 septembrie 2007. Este cert şi faptul că, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17 octombrie 2007, a fost anulată ordonanțata judecătorească din 16 martie 2007 (f.d.

7). În conformitate cu prevederile art. 216 Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitatea absolută). Actul juridic poate fi declarat nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul părților (nulitate relativă). Conform prevederilor art. 220 Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. În sensul normei enunțate este de înţeles că regula generală consacrată în acesta normă reiese din principiul legalității și are ca finalitatea respectarea prevederilor legii și deci apărarea interesului pentru ocrotirea căruia s-a instituit legea respectivă. Sancțiunea nerespectări acestei norme este nulitatea absolută.

Norma aliniatului (1) al acestui articol prevede că sunt lovite de nulitatea absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau nu o poate ocoli, sau care prin dispoziția lor, interzic săvârșirea unor acțiuni. Raportând la caz cadrul legal enunțat, instanța de recurs reține drept corectă soluţia instanței de apel cu privire la netemeinicia şi respingerea acţiunii formulate de Şarban Nicolae, cît şi menţiunea în acest sens că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2-1305 dintre Bodlev Veaceslav, care acționa din numele proprietarului Şarban Nicolae și Avramenco Alexandra au fost respectate dispozițiile legale în sensul condițiilor de valabilitate a actului juridic.

Aşa fiind, nu pot fi reținute argumente recurentului precum că imobilul vândut de către Bodlev Veaceslav în beneficiul Alexandrei Avramenco prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 2-1305 din 07 septembrie 2007, nu are nici o bază legală, or, vânzarea bunului imobil de către Bodlev Veaceslav a fost efectuată în temeiul exercitării dreptului de gaj asupra bunului imobil, iar Avramenco Alexandra a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul încheierii actului juridic, în lipsa existenței la acel moment a cărorva interdicții de înstrăinare a imobilului. În conformitate cu prevederile art. 219 Cod civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii, prin efectele nulității actului juridic se înțeleg consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, absolute sau relative a actului juridic încheiat cu încălcarea condițiilor de valabilitate stabilite de lege sau de părți.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că anularea unei hotărâri judecătorești deja executate nu echivalează cu nulitatea absolută sau relativă a actului juridic încheiat cu încălcarea condițiilor de valabilitate și nu poate atrage nulitatea absolută sau relativă a contractului de vânzare-cumpărare, care a fost valabilă la momentul încheierii, la caz ordonanţa Judecătoriei Cahul din 16 martie 2007. La caz, independent de acest aspect, este cert că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 septembrie 2007, exista un temei legal, intimatul Bodlev Veaceslav acționând din numele lui Şarban Nicolae, care nu și-a onorat obligațiile din contractul de împrumut cu gaj, iar întrucât temeiul raportului obligațional care a stat la baza prestației a decăzut ulterior, prin anularea ordonanţei judecătoreştii deja executate, Şarban Nicolae era îndreptățit să realizeze restituția de la Bodlev Veaceslav, prin intermediul normelor care reglementează îmbogățirea fără justă cauză, iar instanța urma să adopte o hotărâre doar în limita pretențiilor înaintate.

Conform prevederilor art. 488 alin. (1), (2), (3), (4) din Cod civil, creditorul gajist care intenționează să-și exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest lucru debitorului creanței garantate și după caz, debitorului gajist și terțului deținător al bunului gajat. După notificare creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Preavizul trebuie să indice mărimea creanței garantate, temeiul începerii urmăririi, dreptul pe care creditorul gajist intenționează să-l exercite, să conțină descrierea bugetului gajat și somația că debitorul gajist să transmită, în termenul acordat de creditorul gajist, bunul gajat.

Preavizul să semneze de creditorul gajist. Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun imobil și 10 zile pentru un bun luat în posesiune spre a fi administrat, începând cu data înregistrării preavizului. Conform prevederilor art. 491 din Cod civil, după ce a obținut în posesiune bunul gajat, creditorul gajist este îndreptățit, dacă a depus la registru un preaviz în modul prevăzut la art. 488 alin.(2), să procedeze la vânzarea prin negocieri directe, prin tender sau prin licitație publică a bunului gajat, fără nici o întârziere nejustificată, contra unui preț comercial rezonabil și în interesul major al debitorului gajist.

Raportînd la caz prevederile normelor enunţate instanța de recurs constată că instanţa de apel, examinând pricina just a stabilit că creditorul gajist Bodlev Veaceslav, în conformitate prevederile art. 488 Cod civil, a notificat debitorul Şarban Nicolae prin scrisoarea de avertizare din 12 ianuarie 2007 (f.d. 55), solicitând în termen de 20 zile să lichideze creanța formată în urma nerespectării obligațiunii asumate prin contractul de împrumut cu gaj nr 2-1181 din 30 iunie 2006, însă, deoarece scrisoarea de garanţie menţionată nu l-a determinat pe ultimul la careva acţiuni în vederea întoarcerii datorii, la 19 februarie 2007, pentru respectarea prevederilor art. 491 alin.(1) Cod civil, Bodlev Veaceslav a înregistrat la OCT Cahul preavizul privind executarea dreptului de gaj, fapt ce respinge argumentele recurentului cu referire la faptul că nu a fost preavizat despre intenţia creditorului gajist de a înstrăina bunul imobil litigios.

Aici se va menţiona că în sensul normelor relevate o precondiţie esenţială pentru exercitarea dreptului de gaj este preluarea bunului în posesiunea creditorului, care la caz a fost preluat în temeiul ordonanţei judecătoreşti din 16 martie 2007, care la momentul încheierii contractului din 07 septembrie 2007, era în vigoare şi a fost executată în modul stabilit de lege. Iar în acestea condiţii, dreptul lui Bodlev Vaeceslav la momentul vînzării imobilului gajat, prin prisma art. 487 alin.(2) Cod civil a constituit un drept real, garantat şi de alte norme privind exercitarea dreptului de gaj, precum şi nemijlocit de condiţiile contractului de gaj. Respectiv, fiind posesor a bunului imobil în litigiu, Bodlev Veaceslav, în condiţiile art. 491 alin.(1) Cod civil era în plin drept de a dispune de imobil după bunul său plac, inclusiv şi de a-l înstrăina, aspect ce respinge, la caz, argumentele aduse de către Şarban Nicolae în susţinerea poziţiei date.

Or, prin vînzarea bunului imobil, gajat prin contractul din 30 iunie 2006, intimatul Bodlev Veaceslav şi-a exercitat dreptul său de creditor gajist de a opta pentru exercitarea obligaţiei garantate pentru stingerea datoriei. De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia afirmaţiilor recurentului precum că Bodlev Veaceslav nu era proprietarul imobilului şi nu era în drept să-l înstrăineze, deoarece după cum rezultă însuşi din contractul anularea căruia se solicită la caz, Bodlev Veaceslav nu a vîndut imobilul litigios din numele propriu, ci din numele recurentului, în condiţiile prevăzute la art. 491 alin.(1) Cod civil.

În aceiaşi ordine de idei, instanța accentuează că anularea contractului de vînzare- cumpărare pretinsă de Şarban Nicolae, nu poate fi admisă fără încălcarea dreptului de proprietate a dobînditorului de bună credinţă, şi anume, a dreptului Alexandrei Avramenco, care a procurat bunul imobil litigios în temeiul contractului de vînzare- cumpărare şi actelor valabile la momentul semnării tranzacţiei, iar din momentul înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului său de proprietate asupra bunului imobil litigios, acesta, în sensul art. 315 Cod civil, se bucură de toate atributele acestui drept cum sunt dreptul de posesiune, dreptul de folosinţă şi dreptul de dispoziţie.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept neîntemeiată şi susţinerea recurentului precum că prin decizia recurată, instanţa de apel s-a pronunţat asupra drepturilor şi interesele unei persoane care nu a fost atrasă în proces, şi anume a lui Nicora Maxim, care este proprietarul bunului imobil litigios, în temeiul contractului de donaţie nr. 9003 din 04 noiembrie 2008. Aceasta deoarece, recurentul nu a adus nici un argument care ar indica la faptul că instanța de apel a emis decizia cu privire la drepturile lui Nicora Maxim, care nu a fost implicați în proces, și nu a prezentat probe pertinente și concludente ce ar confirma faptul că ultimul este subiect al raportului juridic litigios şi prin neatragerea în proces acestuia au fost încălcate careva drepturi sau interese, fapt, de altfel, constat şi prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Şarban Nicolae împotriva deciziei instanţei de apel din 20 mau 2014. Alte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, se combat cu cele invocate mai sus, fiind similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a expus în mod explicit și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe,

administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material. Prin urmare, sunt apreciate critic susținerile recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanța de recurs reține că instanța de apel în situația dedusă judecării corect au ajuns la concluzia respingerii acţiunii.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Şarban Nicolae și a menține decizia instanței de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Şarban Nicolae. Se menține decizia Curții de Apel Cahul din 20 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şarban Nicolae împotriva lui Bodlev Veaceslav şi Avramenco Alexandra cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco