2ra-2512/14 — Declararea nulă a contractului de vînzare cumpărare

dosarul nr.2ra-2512/14 prima instanţă: V. Carapirea instanţa de apel: N. Budăi A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Țîbîrnă Petru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țîbîrnă Petru împotriva lui Ceban Alexandru, Galina Ceban, Mihail Verhovețchi, Lidia Verhovețchi, intervenient accesoriu Notarul public Valentina Cramarenco privind anularea contractului de vînzare-cumpărare nr.7537 din 18 august 2005 a terenului cu destinație pentru construcție locativă și a casei de locuit amplasate în sat.

Baccealia rnul Căușeni încheiat între Petru Țîbîrnă și Galina Ceban autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco și a contractului de vînzare-cumpărare nr.1652 din 24 martie 2008 a terenului cu destinație locativă și a casei de locuit amplasate în sat.

Baccealia rnul Căușeni încheiat între Galina Ceban și Mihail Verhovețchi autentificat de autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco, cu repunerea părților în poziția inițială, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, prin care hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 07 mai 2013 a fost menținută, c o n s t a t ă: La 10 iulie 2008 Țîbîrnă Petru s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Căușeni împotriva lui Ceban Alexandru, Ceban Galina și Verhovețchi Mihail cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr.7537 din 18 august 2005 a terenului cu destinație pentru construcție locativă și a casei de locuit amplasate în satul Baccealia rnul Căușeni încheiat între Petru Țîbîrnă și Galina Ceban autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco; a contractului de vînzare- cumpărare nr.1652 din 24 martie 2008 a terenului cu destinație locativă și a casei de locuit amplasate în satul Baccealia rnul Căușeni încheiat între Galina Ceban și Mihail Verhovețchi autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco, cu repunerea părților în poziția inițială.

În motivarea cererii a indicat, că în luna octombrie 2005 reclamantul a încheiat un contract verbal cu Ciobanu Foca (tatăl lui Ciobanu Alexandru) prin care au convenit să-i vândă 5 ari de pământ de lângă casă, ce o deţinea cu titlu de proprietate, amplasată în centrul satului Baccealia, raionul Căuşeni, în vederea construirii unui magazin. Înainte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, a primit de la Ciobanu Foca, cu titlu de avans suma de 11 000 lei. În perioada de timp, cînd pregătea toate actele necesare pentru a încheia contractul, Ciobanu Foca a decedat. În calitate de moştenitor al acestuia, Ciobanu Alexandru s-a adresat către reclamant în vederea oformării în scris a contractului de vînzare-cumpărare a lotului de pământ de 5 ari, despre care au convenit anterior cu tatăl său.

Mai indică, că la biroul notarial pentru perfectare, i-au fost solicitate toate actele doveditoare a dreptului său de proprietate asupra casei de locuit și asupra terenului. A fost chemat de notar să semneze contractul, însă nu i s-a citit conţinutul acestuia şi nici nu i s-a dat vreun exemplar de contract la mână; de asemenea, nu i-au fost restituite documentele pe care le-a prezentat. Reclamantul s-a bazat pe buna credinţă a cumpărătorului și a notarului. La fel comunică reclamantul că, din anul 2005 şi până în martie-aprilie 2008, cu permisiunea cumpărătorului, a cultivat terenul de pămînt și a avut grijă de casă, careva construcții pe terenul litigant nu au fost efectuate.

În luna aprilie 2008, a aflat că Ciobanu Alexandru a vândut pământul lui Verhoveţchi Mihail, locuitor al s. Baccelia, raionul Căuseni la un preț de 6000 Euro, inclusiv și casa de locuit și terenul pe care era amplasată casa, în total 6 ari, ramași din cei 11 ari pe care i-a deținut în total, care considera că-i aparține cu drept de proprietate, deoarece niciodată nu au fost înstrăinate. Afirmă reclamantul că a fost indus în eroare cu privire la obiectul contractului și persoana cocontractantă, profitînd de faptul că este un simplu lucrător, fără cunoștințe juridice, deoarece nu a avut niciodată intenția să înstrăineze casa de locuit a părinților săi, ea reprezentînd o amintire fără de preț pentru dînsul și familia sa.

Solicită reclamantul anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate succesiv cu repunerea părţilor în poziţia anterioară, având în vedere că reclamantul a fost dus în eroare şi înşelat în cel mai grosolan mod posibil. Prin Încheierea Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2009 a fost admisă cererea de recuzare a judecătorilor Curții de Apel Bender înaintată de Verhovețchi Mihail. Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Țîbîrnă Petru împotriva lui Ciobanu Alexandru, Ciobanu Galina și Verhovețchi Mihail privind declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare a fost expediată în Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea cererii lui Verhovețchi Mihail privind strămutarea pricinii (f.d.66-67 vol.I).

Prin Încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2009 cauza a fost remisă pentru judecare în fond Judecătoriei Basarabeasca (f.d.71-72 vol.I). Prin Hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 01 martie 2012 acțiunea reclamantului a fost admisă. S-a anulat contractul de vînzare-cumpărare nr.7537 din 18 august 2005 a terenului cu destinație pentru construcție locativă și a casei de locuit amplasate în sat. Baccealia rnul Căușeni încheiat între Petru Țîbîrnă și Galina Ceban autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco; contractul de vînzare-cumpărare nr.1652 din 24 martie 2008 a terenului cu destinație locativă și a casei de locuit amplasate în sat. Baccealia rnul Căușeni încheiat între Galina Ceban și Mihail Verhovețchi autentificat de autentificat de biroul notarului Valentina Cramarenco, cu repunerea părților în poziția inițială.

Sechestrul dispus prin Încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 septembrie 2008 s-a menținut pînă la executarea hotărîrii. S-a încasat taxa de stat în bugetul statului de la Ceban Galina suma de 602, 28 lei. S-a încasat de la pîrîții Ceban Galina și Verhovețchi Mihail în mod solidar în folosul lui Țîbîrnă Petru suma de 1600 lei, cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei (f.d.33-36 vol.II). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2012 au fost admise apelurile declarate de Alexandru Ciobanu, Galina Ciobanu și Mihail Verhovețchi, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 01 martie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecători (f.d.111-116 vol.II).

La rejudecare, prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 07 mai 2013 pretenţiile invocate în acţiunea lui Ţîbîrnă Petru au fost respinse integral (f.d.229, 241- 245 vol II). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel declarată de Ţîbîrnă Petru și menținută hotărîrea instanței de fond (f.d.39-44 vol.II). În motivarea concluziei, instanța de apel a remarcat, că la data de 17 august 2005 între Petru Ţîbîrnă şi Galina Ceban a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a terenului cu destinaţie pentru construcţie locativă, situat în s. Baccelia, r-nul Căuşeni cu suprafaţa de 0,1165 ha şi a casei de locuit amplasat pe terenul menţionat cu suprafaţa totală de 42,8 m.p.

şi a anexelor cu suprafaţa totală de 31,7 m.p. amplasate în s. Baccelia r-nul Căuşeni la preţul de 3 000 lei. Contractul enunţat a fost autentificat de notarul Valentina Cramarenco cu nr.7537 la data de 17 august 2005, care a fost semnat de Petru Ţăbîrnă şi Galina Ceban personal. Impozitele pe imobilul înstrăinat conform contractului de vînzare-cumpărare 17 august 2005 din momentul înstrăinării de către Petru Ţîbîrnă nu au fost achitate de el, ci de intimata/pîrît Galina Ceban. La acest capitol colegiul a reținut că instanța de fond corect a ajuns la concluzia, că intenţia apelantului Petru Ţîbîrnă a fost de a înstrăina nu numai o parte din terenul aferent construcţiei locative ci întreg bunul imobil, fapt confirmat şi prin depoziţiile martorului I. Creţu, care a locuit cu părinţii săi la gazdă în casa înstrăinată şi părinţii au avut intenţia de a o cumpăra, însă neacumulînd banii necesari au plecat din casa dată în legătură cu scoaterea ei în vînzare.

Astfel, de către Colegiul civil al Curții de apel Chișinău, precum și de către instanţa de fond erori la întocmirea actului juridic contestat din partea vânzătorului Petru Ţîbîrnă nu au fost stabilite, deci temei pentru anularea contractului de vînzare- cumpărare nu este, de asemenea instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că apelantul/reclamant Petru Ţîbîrnă din 17 august 2005 a cunoscut despre obiectul contractului încheiat de el, părțile contractului. La 04 martie 2014 Ţîbîrnă Petru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 și hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 07 mai 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanţe, pronunțînd o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, concluziile instanţelor de fond şi de apel contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente. În opinia recurentului, probele prezentate de acesta la examinarea cauzei în fond şi în apel (declarațiile martorilor Nenov Claudia, Plotnic Valeriu, Savenco Boris; concluzia expertului expusă în raportul de expertiză grafologică, prețul derizoriu al contractului de vînzare-cumpărare) confirmă cu certitudine că a avut loc o eroare asupra obiectului actului juridic și asupra persoanei cumpărătorului, astfel actele juridice încheiate succesiv urmează a fi declarate nule, iar părțile repuse în situația anterioară.

Instanţele de fond şi de apel au considerat aceste probe drept insuficiente şi, bazându-se pe probele prezentate de intimați, au concluzionat în mod greşit, respingînd acțiunea. Afirmă că instanțele investite cu examinarea cauzei au soluționat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces, dat fiind faptul că dreptul de proprietate asupra casei și terenului litigios a fost dobîndit în temeiul unui act juridic oneros conform căruia aceste bunuri sunt supuse regimului juridic al proprietății comune în devălmășie. Consideră, că participarea soției sale la soluționarea litigiului era obligatorie în contextul în care, ea deține dreptul de proprietate asupra ½ cote părți ideale din bunurile comune menționate, care urma, înainte de înstrăinare, să fie delimitate în natură.

Astfel, recurentul susţine precum că decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 07 mai 2013 sunt neîntemeiate. La data de 25 august 2014 intimatul Mihail Verhovețchi a depus referinţă, prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrilor contestate. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Ţîbîrnă Petru poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Ţîbîrnă Petru în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de recurentul Ţîbîrnă Petru. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Ion Druță Dumitru Mardari