2ra-120/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Prima instanţă: V.Ilaşco dosar nr.2ra -120/14 Instanţa de apel: N.Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat , Iurie Bejenaru Elena Covalenco şi Iurie Diaconu examinînd recursul declarat de către Anghilinici Ala, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anghilinici Ala împotriva lui Godzin Valerii şi Godzin Svetlana cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Godzin Valerii şi Godzin Svetlana, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 ianuarie 2013 şi a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Constată La 19 octombrie 2010, Anghilinici Ala a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Godzin Valerii şi Godzin Svetlana cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului. În motivarea acţiunii reclamanta Anghilinici Ala a indicat că, la 19 iunie 2008, între Anghilinici Ala şi Godzin Valerii şi Godzin Svetlana, în calitate de coproprietari, a fost încheiat un act juridic intitulat contract prealabil de vînzare- cumpărare, avînd ca obiect următoarele bunuri imobile: teren aferent cu suprafaţa de 0,046 ha, situat în mun. Chişinău, str. Columna 110, nr. cadastral 0100419.047; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 228,5 mp, situată în mun.

Chişinău, str. Columna 110, nr. cadastral 0100419.047.01.005; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 195,8 mp, situată în mun. Chişinău str. Columna, 110, nr. cadastral 0100419.047.01.006. Preţul bunurilor imobile a fost stabilit de părţi în mărime de 480 000 lei, bani care au fost achitaţi pîrîţilor pînă la semnarea contractului, conform pct.1.2 al antecontractului. La perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, la propunerea pîrîţilor şi cu acordul său, în locul contractului de vânzare-cumpărare fost încheiat un alt tip de contract prealabil sau antecontract, ţinînd cont de faptul că bunurile imobile se aflau în litigiu şi vinderea lor nu era posibilă, fiind stabilit că, contractul de vânzare-cumpărare va fi încheiat timp de 12 luni din momentul semnării antecontractului.

Mai indică reclamanta că, deşi termenul de încheiere a contractului de vânzare- cumpărare deja a expirat, iar prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2012, Godzin Valerii şi Godzin Svetlana au fost recunoscuţi în calitate de cumpărători de bună credinţă şi toate măsurile de asigurare în privinţa bunurilor imobile au fost anulate, pîrîţii sub diferite pretexte se eschivează de la perfectarea actelor corespunzătoare şi transmiterea bunurilor imobile în proprietate. Consideră reclamanta că, antecontractul încheiat între reclamant şi pîrîţi se încadrează în normele imperative prevăzute de lege şi de facto raporturile juridice stabilite prin acesta sunt de natura contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile motiv pentru care se impune necesitatea recunoaşterii de către instanţa de judecată a dreptului de proprietate privată asupra bunurilor imobile menţionate.

Or, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile nominalizate poate fi dobîndit prin hotărîre judecătorească, iar condiţia esenţială a contractului de vânzare- cumpărare achitarea preţului bunurilor procurate a fost executată. Solicită reclamanta, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra următoarelor bunuri: teren aferent cu suprafaţa de 0,046 ha, situat în mun. Chişinău, str. Columna, 110, nr. cadastral 0100419.047; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 228,5 mp, situată în mun. Chişinău, str. Columna 110, nr. cadastral 0100419.047.01.005; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 195,8 mp, situată în mun. Chişinău, str. Columna, 110, nr. cadastral 0100419.047.01.006. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 18 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă.

A fost recunoscut dreptul de proprietate după Anghilinici Ala asupra bunuri imobile din str. Columna, 110, mun. Chişinău şi anume: ternul pentru construcţii cu suprafaţa de 0,046 ha. nr. cadastral 0100419.047, încăperea nelocativă cu suprafaţa de 228,5 m.p., cu nr. cadastral 0100419.047.01.005, încăperea nelocativă cu suprafaţa de 195,8 m.p., cu nr. cadastral 0100419.047.01.006 şi a fost încasat din contului lui Godzin Valerii şi Godzin Svetlana în folosul lui Anghilinici Ala taxa de stat în sumă de 1335 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 13 065 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, a fost admis apelul declarat de Godzin Valerii şi Godzin Svetlana, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 ianuarie 2013 şi a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca tardivă. La 09 septembrie 2013, Anghilinici Ala a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs, recurenta Anghilinici Ala a indicat că, potrivit antecontractului din 19 iunie 2008, vînzătorii Godzin au primit preţul bunului integral în sumă de 480 000 lei, însă părţile au fost în imposibilitate de a încheia contracul de vînzare-cumpărare la acel moment în legătură cu faptul că imobilul dat era în litigiu, şi aplicat sechestru, deoarece în instanţele de judecată se examina acţiunea Procurorului General în interesul Ministerului Culturii, după cum a fost stipulat şi în pct. 1.5 al Antecontractului.

Mai indică recurenta că, instanţa de apel eronat a aplicat termenul de prescripţie ori potrivit pct. 4.1 al antecontractului, acţiunea antecontractului va avea efecte pînă la executarea de către părţi a tuturor obligaţiunilor, inclusiv şi ridicarea sechestrului după devenirea irevocabilă a hotărîrii la acţiunea Procuraturii Generale. Consideră recurenta că, termenii prevăzuţi în pct. 1.3 al antecontractului urmau a fi calculaţi din momentul cînd a fost ridicat sechestrul de pe bunurile date şi anume din data de 15 martie 2012, aşa cum reiese din Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile pentru efectuarea tranzacţiilor şi certificatului de la Inspectoratul Fiscal de Stat din 05 februarie 2012, iar termenul de prescripţie a început să curgă din momentul cînd a aflat despre încălcarea dreptului său şi anume din momentul cînd a refuzat intimaţii să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

La 21 noiembrie 2013, Godzin Valerii şi Godzin Svetlana au depus referinţă la recursul declarat de Anghilinici Ala, solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 iulie 2013. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu decizia contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 19 iunie 2008, între Anghilinici Ala şi Godzin Valerii şi Godzin Svetlana, în calitate de coproprietari, a fost încheiat un antecontract, avînd ca obiect încheierea contractului de vînzare-cumpărare a următoarelor bunuri imobile: teren aferent cu suprafaţa de 0,046 ha, situat în mun. Chişinău, str. Columna 110, nr. cadastral 0100419.047; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 228,5 mp, situată în mun. Chişinău, str. Columna 110, nr. cadastral 0100419.047.01.005; încăpere nelocuibilă, cu suprafaţa de 195,8 mp, situată în mun. Chişinău str. Columna, 110, nr. cadastral 0100419.047.01.006.

(f-d-5-6) Potrivit pct. 1.3 al antecontractului, părţile urmează să încheie contractul de vânzare-cumpărare timp de 12 luni din momentul încheierii antecontractului, adică contractul de vânzare-cumpărare urma să fie încheiat pînă la 19 iunie 2009. Conform art. 267 alin.(1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin.(1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Art. 271 Cod civil, stabileşte că, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Materialele dosarului atestă că, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat pînă la 19 iunie 2009. În sensul art. 267 alin.(1) Cod civil, din data 20 iunie 2009 a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani care a expirat la data de 20 iunie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 19 octombrie 2012, peste 4 luni după expirarea termenului general de prescripţie. În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs consideră justă concluzia instanţei de apel prin care cererea de chemare în judecată depusă de Anghilinici Ala împotriva Godzin Valerii şi Godzin Svetlana cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de art. 267 alin. (1) Cod civil.

Potrivit art. 240 alin. (3) CPC instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Astfel , la caz, instanţa recurs reţine corectă concluzia instanţei de apel privind respingerea cererii de chemare în judecată drept neîntemeiată, ori potrivit cererii de chemare în judecată Anghilinici Ala a solicitat doar recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase, iar, la baza apariţiei dreptului de proprietate a lui Anghilinici Ala trebuie să fie actul juridic de vînzare-cumpărare, care între părţi nu a fost încheiat ci a fost încheiat doar un antecontract. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că antecontractul nu poate substitui însăşi contractului de vânzare- cumpărare neavînd forţa juridică a unui contract şi nu poate servi temei de recunoaştere a dreptului de proprietate.

Prin urmare, în lipsa cererii părţii privind recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare, instanţa de judecată potrivit prevederilor art. 240 alin. (3) CPC nu poate depăşit limitele examinării cauzei expunîndu-se asupra unei cerinţe care nu a fost invocată, iar concluzia primei instanţe privind recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare este una ce a depăşit în mod vădit limitele examinării prezentei cauze. Mai mult ca atîtî, în speţă este prematură decizia de recunoaştere a dreptului de proprietatea asupra bunurilor litigioase atît timp cît nu a fost stabilită valabilitatea actului juridic, adică a contractului de vînzare-cumpărare.

Cît priveşte argumentul recurentei Anghilinici Ala precum că potrivit pct. 4.1 al antecontractului, acesta este încheiat pînă la executarea completă de către părţi a obligațiilor contractuale, iar termenul prevăzut în pct. 1.3 al antecontractului urma a fi calculat din momentul cînd a fost ridicat sechestrul de pe bunurile date şi anume din data de 15 martie 2012, instanța de recurs îl reţine drept neîntemeiat, deoarece în pct. 4.1 este prevăzut termenul nemijlocit de acţiune al antecontractului şi anume, antecontractul este valabil pînă la executarea completă de către părţi a obligațiilor stipulate în antecontract. Potrivit pct. 2.2.3 al antecontractului Godzin Valerii şi Godzin Svetlana au obligaţia de a încheia contractul de vînzare-cumpărare.

În conformitate cu pct. 1.3 termenul în care urma să fie încheiat contractul de vînzare-cumpărare este de 12 luni din momentul încheierii antecontractului. Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, momentul încetării acţiunii antecontractului prevăzut în pct. 4.1 nu coincide cu momentul apariţiei răspunderii pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale şi respectiv nu coincide cu momentul apariţiei dreptului la apărarea drepturilor încălcate prin intermediul instanţei de judecată. Ori , momentul apariţiei dreptului viitorului-cumpărător de a cere potrivit pct. 3.1 al antecontractului încheierea contractului de vînzare-cumpărare în mod forţat sau solicitarea de a întoarce suma de bani transmisă şi respectiv momentul apariţiei răspunderii viitorilor-vînzători în cazul neexecutării obligaţiilor sale urmează a fi stabilit conform termenului prevăzut în pct. 1.3 al antecontractului şi nu în pct. 4.1 după cum susţine recurenta.

Iar în cazul dacă viitorii-vînzători refuză încheierea contractului de vânzare- cumpărare în termenul şi condiţiile prevăzute în antecontract viitorul-cumpărător este în drept să solicite încheierea contractului de vînzare-cumpărare în mod forţat sau returnarea sumei de bani transmisă.

În aşa mod, momentul apariţie dreptului viitorului-cumpărător să solicite încheierea contractului de vînzare-cumpărare în mod forţat şi momentul apariţiei răspunderii viitorilor-vînzători în cazul neexecutării obligaţiilor sale conform prevederilor antecontractului apar după expirarea a 12 luni din ziua încheierii antecontractului la data de 19 iunie 2008 , adică din data de 19 iunie 2009 şi durează timp de 3 ani pînă la data de 19 iunie 2012. Cît priveşte argumentul recurentei precum că, neîncheierea contractului de vînzare-cumpărare a avut loc din cauza existenţei sechestrului asupra bunurilor litigioase, nu poate fi reţinut ca motivat de încălcare a termenului de prescripţie, ori odată cu semnarea antecontractului părţile au stabilit de comun acord perioada în care urma să fie încheiat contractul de vînzare-cumpărare, iar în situaţia în care una din părţi nu şi-a executat obligaţiile sale, în termenul stabilit, din anumite motive, cealaltă partea a avut dreptul în termen de 3 ani să solicite în mod forţat executarea obligaţiilor antecontractului, indiferent de motivul neexecutării obligaţiilor de către viitorii-vînzători, fie că este aplicat sechestrul sau nedorinţa acestora de a executa obligaţiile sale contractuale.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel reieşind din cumulul de probe prezentate în cadrul judecării cauzei şi bazîndu-se pe normele legale care guvernează raportul juridic litigios, a emis o hotărîre întemeiată şi legală. Din motivele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Anghilinici Ala. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anghilinici Ala împotriva Godzin Valerii şi Godzin Svetlana cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Elena Covalenco Iurie Diaconu