2rac-57/15 — Încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere, rezilierea contractului, evacuarea forţată şi înlăturarea obstaculelor

dosarul nr. 2rac-57/15 prima instanță: S. Dimitriu instanța de apel: N. Cernat, A. Gavrilița, A. Pahopol ÎNCHEIERE 04 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de stat „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de stat „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” împotriva Societății cu răspundere limitată „Crăiasa” cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, rezilierea contractului, evacuarea forțată și înlăturarea obstacolelor și la acțiunea reconvențională a Societății cu răspundere limitată „Crăiasa” împotriva Întreprinderii de stat „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” cu privire la compensarea cheltuielilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Întreprinderea de stat „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” și Societatea cu răspundere limitată „Crăiasa” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 19 martie 2014, c o n s t a t ă: La 05 august 2011, ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a depus cererea de chemare în judecată împotriva SRL „Crăiasa” cu privire la încasarea datoriei,

penalității și dobânzii de întârziere, rezilierea contractului, evacuarea forțată și înlăturarea obstacolelor. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în baza contractelor de locațiune nr. 03 şi nr. 03-a din 03 ianuarie 2005, cu anexele și modificările ulterioare, a transmis pârâtului în posesiune şi folosință instalația pentru fabricarea betonului PSB-7 cu amestecător de mortar, terenul de beton adiacent instalațiilor cu suprafața de 3116 m2, precum şi încăperile amplasate pe teritoriul bazei de producere situată pe str. Băcioii Noi, 14, mun. Chişinău, cu suprafața totală de 154,4 m2. Potrivit p. 2.3 din contract, chiria urma să fie achitată trimestrial în cote egale până la data de 10 a primei luni a trimestrului.

Însă, până în prezent SRL „Crăiasa” nu şi-a onorat obligațiunea de plată, datoria fiind de 224049,29 lei. La 14 martie 2011, SRL „Crăiasa” a primit reclamația privind datoriile acumulate şi plățile pentru chirie, care însă nu au fost achitate. Susține reclamantul că în urma inacțiunilor pârâtului, a fost în imposibilitate de ași onora obligațiunile față de creditorii săi, dându-le temei să presupună că debitorul nu-şi va onora obligațiunile în modul corespunzător pe viitor.

Menționează că prin urmare, ținând cont de indiferența locatarului şi în conformitate cu prevederile art. 747, 748, 906 şi 908 Codului civil şi p. 5.3.8 din contractele de locațiune nr. 3 şi nr. 03-a din 03 ianuarie 2005, cu anexele şi modificările ulterioare în special, ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” prin somația din 08 iulie 2011 a reziliat contractele de locațiune, solicitându-i debitorului în decurs de 10 zile, din momentul recepționării somației, să restituie bunurile transmise în locațiune, în modul şi starea corespunzătoare şi să achite integral datoria pentru chirie, care constituia suma de 224049,29 lei. Afirmă că SRL „Crăiasa” a ignorat orice comunicare şi nu se prezentă pentru a restitui bunurile arendate şi a permite accesul în încăperile închiriate.

Solicită încasarea din contul SRL „Crăiasa” în beneficiul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a datoriei în mărime de 224049,29 lei, rezilierea contractelor de locațiune nr. 03 şi nr. 03-a din 03 ianuarie 2005, evacuarea forțată a SRL „Crăiasa” din încăperile amplasate pe teritoriul bazei de producere din str. Băcioii Noi, 14, mun. Chişinău, cu suprafața totală de 154,4 m2, dispunerea executării imediate a hotărârii în partea evacuării forțate, în temeiul art. 257 CPC al RM şi obligarea pârâtului de a nu crea impedimente la inspectarea şi verificarea stării tehnice a bunurilor. Ulterior, la 31 iulie 2013, reclamantul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a depus cerere de concretizare a cerințelor, încasarea din contul SRL „Crăiasa” în beneficiul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a sumei de 45789,74 lei cu titlu de penalitate şi 85521,88 lei cu titlu de dobândă de întârziere, iar în total 131311,62 lei.

La 07 august 2013 SRL „Crăiasa” a depus cererea reconvențională împotriva ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” cu privire la compensarea cheltuielilor. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 03 ianuarie 2005 între părțile litigioase au fost semnate contractele de locațiune a instalației pentru fabricarea betonului PSB-7 cu amestecător de mortar, terenul de beton adiacent instalațiilor cu suprafața de 3116 m2, precum şi încăperile amplasate pe teritoriul bazei de producere situată pe str. Băcioii Noi, 14 cu suprafața de 154,4 m2 pe termen de 60 luni. Susține că, deoarece încăperile şi utilajul tehnologic primite în locațiune erau defectate, pentru a începe activitatea de producere era necesară reparația capitală a acestora.

Astfel, conform prevederilor 6.7 ale contractului de locațiune nr. 3 din 03 ianuarie 2005, SRL „Crăiasa” şi-au asumat obligațiunea de a efectua reparația capitală a încăperilor şi a utilajului tehnologic transmis în locațiune, iar ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” şi-a asumat obligația de a achita cheltuielile suportate de locatar pentru îmbunătățirea stării bunurilor închiriate. Menționează că pentru efectuarea acestor lucrări au suportat cheltuieli în sumă de 935810 lei, fapt confirmat prin documente contabile contrasemnate de către administrația locatorului. La solicitarea de a recupera cheltuielile nominalizate în mod benevol, locatorul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a refuzat fără a da vreo explicație.

Solicită SRL „Crăiasa” încasarea din contul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” a cheltuielilor pentru îmbunătățirea stării încăperilor şi utilajului tehnologic primit în locațiune, în sumă de 935810 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 19 martie 2014 a fost respinsă acțiunea reconvențională a SRL „Crăiasa” împotriva ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău”, admisă parțial acțiunea ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” împotriva SRL „Crăiasa”, s-a încasat de la SRL „Crăiasa” în beneficiul ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chişinău” suma datoriei conform contractului de locațiune în mărime de 143258,09 lei şi dobânda de întârziere în suma de 17664,26 lei, iar în total suma de 160922,35 lei.

În rest cerințele au fost respinse. Tot odată, s-a încasat de la SRL „Crăiasa” taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 4827,67 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” și SRL „Crăiasa” și menținută hotărârea primei instanțe. La 08 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de respingerea cerințelor și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale, deoarece instanțele inferioare au interpretat eronat legea, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au încălcat normele de drept procedural. Susține că cerințele din acțiune se referă la suma recunoscută de ambele părți ca fiind datoria pentru chirie, iar instanța de fond nu era în drept să revizuiască suma recunoscută de către părțile litigante ca fiind prejudiciul cauzat prin neachitarea în termen a datoriei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul Întreprinderii de stat „Stațiunea tehnologică pentru irigare Chișinău” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi