2ra-3056/14 — Încasarea restanței la salariu, cheltuielilor de judecată, prejudiciu moral

Instanţa de fond: Judecătoria Orhei: V. Cupcea Dosarul nr. 2ra-3056/14 Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Novac, Judecători: Tatiana Vieru, Maria Ghervas soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Savin Gheorghe împotriva Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” cu privire la încasarea restanței la salariu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 septembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, CONSTATĂ: La 27 iulie 2013 reclamantul Savin Gheorghe s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea restanței la salariu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a invocat că în baza ordinului nr.4 din 17 ianuarie 1978 a fost angajat în calitate de mașinist electric la Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”. Ulterior, a fost transferat în calitate de paznic la Stația de Pompare Jora de Jos, fiindu-i stabilit un salariu de 700 lei. Fiind concediat, de către Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” pînă la moment nu i-a fost achitat salariul pentru perioada februarie 2012-ianuarie 2013. În acest sens, a depus plîngeri împotriva pîrîtului la Inspectoratul Teritorial de Muncă Orhei invocînd faptul neachitării salariului, pentru care pîrîtul a fost sancționat.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la pîrît a restanței la salariu în mărime de 13445 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.(f.d.3-4) În cadrul ședinței de judecată din 02 septembrie 2013 reclamantul și reprezentantul acestuia au micșorat pretențiile cererii de chemare în judecată în partea încasării restanței la salariu, solicitînd încasarea acesteia, conform certificatului referitor la soldul salariului eliberat de ÎS ”Satiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în sumă de 11456,54 lei. (f.d.40 verso) Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 septembrie 2013 acțiunea reclamantului a fost admisă parțial. S-a încasat de la pîrît în beneficiul reclamantului restanța la salariu în mărime de 11456,54 lei și chletuielile de judecată în sumă de 2000 lei.

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. (f.d.44-45) La 30 septembrie 2013, nefiind de acord cu soluția instanței de judecată Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 02 septembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii în partea încasării cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică în mărime de 2000 lei și emiterea unei noi hotărîri în această parte de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 977,20 lei.(f.d.71) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”.

S-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 septembrie 2013. (f.d.109-111) Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 21 august 2014 Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 02 septembrie 2013 în partea încasării cheltuielilor de asisntență juridică în mărime de 2000 lei cu emietrea unei noi hotărîri în această parte de încasare a cheltuielor pentru asistența juridică în sumă de 977,20 lei. (f.d.116-117) Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 17 iulie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 30 iulie 2014 (f.d. 112), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 august 2014. Astfel, cererea de recurs a fost depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991). În recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Cererea de recurs declarată de către Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” se consideră inadmisibilă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas