2ra-2680/14 — Încasarea plăţilor salariale şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-2680/14 prima instanţă: E. Buzu, instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cerba Vladimir împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, privind încasarea plăţilor salariale şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, şi menţinută hotărârea judecătoriei Orhei din 27 septembrie 2013, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 16 septembrie 2013 Vladimir Cerba s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, privind încasarea plăţilor salariale şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului nr. 39 din 08 iunie 1987 a fost angajat la Staţia de Pompare din satul Jora de Mijloc a Direcţiei Sistemelor de Ameliorare în calitate de electromaşinist. În urma reorganizării instituţia şi-a schimbat denumirea, recent ÎS „Staţiunea Tehnologică de Irigare Orhei”, iar atribuţiile de fondator asupra acestei instituţii fiind exercitate de Agenţia „Apele Moldovei”. Prin ordinul nr. 29-P din 08 septembrie 2011 a fost transferat în calitate de paznic la SPP-1-2 sectorul Jora de Jos, fiindu-i stabilit salariul de 700 lei, iar la 04 1 mai 2013 în baza ordinului nr. 11-p a fost concediat prin transfer de la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” la AUAI „Jorile”.

La momentul concedierii şi până în prezent ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” nu i-a achitata salariul acumulând astfel o restanţă în mărime de 11840,23 lei, ceea ce a servit adresarea în instanţa de judecată. Astfel, a solicitat reclamatul încasarea în mod solidar de la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” şi Agenţiei „Apele Moldovei”, restanţa sariului în mărime de 11840,23 lei, repararea prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Pe parcursul examinării cauzei prin cererea de modificarea a cuantumului pretenţiilor a redus suma datorii pînă la 11287,69 lei, din motiv că i s-a achitat o parte din bani.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27 septembrie 2013, acţiunea lui Vladimir Cerba a fost admisă parţial, fiind încasat de la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” restanţa la salariu în mărime de 11287,69 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu decizia instanţei de fond, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a cererii date.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinau din 21 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” şi menţinută hotărârea judecătoriei Orhei din 27 septembrie 2014 . La 08 iulie 2014, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014 şi hotărârii Judecătoriei Orhei din 27 septembrie 2014 în partea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 1000 lei şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de încasare a cheltuielilor de judecată în sumă de 520 lei. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat normele de drept material care guvernează cazul, şi anume art. 94, 96 CPC.

A mai invocat că instanţa de apel, potrivit art. 373 alin. (5) CPC este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS 3 „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” , ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4