2ra-237/15 — Rezoluţiunea contractului

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-237/15 Mun. Chişinău Judecător: D. Chistol Curtea de Apel Chişinău Judecători: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Borţoi Tudor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Borţoi către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, mun.

Chişinău şi Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 privind rezoluţiunea contractului nr. 1 din 03.07.2012 de predare – primire în gestiune economică încheiat între Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului locativ nr. 11, mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014, CONSTATĂ : Reclamantul Tudor Borţoi a înaintat cerere de chemare în judecată către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, mun. Chişinău privind rezoluţiunea contractului nr. 1 din 03.07.2012 de predare-primire în gestiune economică încheiat între Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, mun.

Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că este creditorul debitorului Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate care îi datorează suma de 11 567,81 lei, creanţă care este certă, lichidă şi exigibilă, dovada pe care o face este copia titlului executoriu. Susţine că debitorul Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 este insolvabil şi ştiindu-se urmărit, nu cere de la pârât IMGFL nr.11 o dobândă de la exploatarea uzufructului său, blocul locativ nr. 4. str. Academiei, cu care ar readuce în patrimoniu un bun pe care reclamantul îl poate urmări în vederea executării creanţei pe care o are împotriva lui. Mai susţine, că toate încercările sale de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate.

De aceea, având un interes legitim, se vede obligat ca, în locul debitorului Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142, să 1 cheme în judecată pe pârât ÎMGFL nr. 11 pentru rezoluţiunea contractul de gestionare economică a uzufructului, blocului locativ nr. 4. str. Academiei, de care se foloseşte dar nu plăteşte dobînzi debitorului APLP 50/142 şi obligarea restituiri uzufructului. La data de 06.05.2014, reclamantul Tudor Borţoi a depus o cerere de concretizare a cerinţelor către întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, mun. Chişinău. Invocă faptul că, la executarea unui astfel de contract de predare- primire în gestiune economică, pe contul bancar al Asociaţiei trebuie să vină o dobândă, însă, de la momentul încheierii şi până în prezent contul este gol, iar contractul nu prevede alte modalităţi de plată pentru locaţie.

Susţine că, ÎMGFL nr.11, mun. Chişinău a elaborat şi a executat un act de predare-primire a patrimoniului de la balanţa Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 la balanţa ÎMGFL nr.11, mun. Chişinău. Analiza juridică a Actului de predare-primire confirmă faptul că el este un înscris nemotivat al Întreprinderii Municipale nr.11, mun. Chişinău, consemnat din partea Asociaţiei de persoane cu funcţii nedefinite. Totodată, el reprezintă o acţiune intenţionată şi îndreptată împotriva obiectului Contractului şi împotriva Asociaţiei ca persoană juridică de uzufructuar. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17.05.2014 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 07.07.2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a invocat că, conform contractului nr. 1 de predare – primire în gestiune economică, ÎMGFL nr. 11, mun. Chişinău şi-a asumat obligaţia de a deservi reţelele inginereşti, salubrizarea teritoriului adiacent blocului respectiv, distribuirea facturilor de plată pentru serviciile locativ comunale. Astfel, nu există temei de a fi rezolvit contractul, deoarece rezoluţiunea prevede desfiinţarea retroactivă a contractului în cazul în care una din părţi nu execută obligaţiile contractuale. În cazul ÎMGFL nr. 11, mun. Chişinău, toate atribuţiile sunt îndeplinite cu bună credinţă.

Totodată instanţa menţionează, că reclamantul în mod intenţionat a tăinuit faptul existenţei unei alte hotărîri de judecată emisă potrivit aceloraşi temeiuri, cerinţe şi obiect(hotărărea Judecătoriei sec. Centru, mun. Chişinău din 13.06.2014) iar conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite print-o hotărîre judecătorească într-o pricină civilă soluţionată anterior în intanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Borţoi Tudor a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu 2 circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Borţoi Tudor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07.07.2014 prin care acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Borţoi Tudor a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07.07.2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral. La datat de 19.01.2015 reprezentantul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, mun.

Chişinău, Galina Cazacu, a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel din 09.10.2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

3 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Borţoi Tudor asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Borţoi Tudor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Borţoi Tudor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Borţoi către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului locativ nr. 11, mun. Chişinău şi Asociaţia 4 Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 50/142 privind rezoluţiunea contractului nr. 1 din 03.07.2012 de predare – primire în gestiune economică încheiat între Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/142 şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul /semnat/ Iulia Sîrcu Judecătorii /semnat/ Sveatoslav Moldovan /semnat/ Iuliana Oprea Copia corespunde originalului Iuliana Oprea 5