2ra-234/15 — Încasarea prejudiciului material cauzat angajatorului de catre salariat

Dosar nr. 2ra-237/15 Instanţa de fond: Mihail Diaconu Instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc

Î NC HEIERE

28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Economiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Economiei al RM împotriva lui Cuhal Victor, intervenient accesoriu ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” privind încasarea prejudiciului material cauzat angajatorului de către salariat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 prin care apelul declarat de Ministerul Economiei al RM a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 octombrie 2013 a constatat : La 22 iunie 2012 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Cuhal Victor, intervenient accesoriu ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” privind încasarea prejudiciului material cauzat angajatorului de către salariat.

În motivarea acţiuni reclamantul a invocat că între Serviciul Standardizare şi Metrologie (în calitate de Fondator al ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitate industrială şi Certificare”), pe de o parte şi pârâtul Victor Cuhal, pe de altă parte, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 5 din 24 aprilie 2008. Reclamantul a specificat că pe parcursul activităţii, în calitate de Director general al ÎS „Centrului Tehnic pentru Securitate industrială şi Certificare”, Victor Cuhal, a comis un şir de încălcări, indicate în actul reviziei economico-financiare totale, din 15 iulie 2011, pentru perioada 01 iulie 2008 – 01 iunie 2011, efectuat de către CCCEC al RM. Cu conţinutul documentului în cauză Victor Cuhal a luat cunoştinţă.

1 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a mai precizat că în perioada supusă controlului de evidenţă contabilă şi utilizarea mijloacelor destinate ÎS „CTSIC”, au fost reliefate numeroase cazuri de încălcare a legislaţiei şi actelor normative în vigoare. Solicită reclamantul Ministerul Economiei al RM, obligarea pîrîtului Victor Cuhal de a repara prejudiciul cauzat Ministerului Economiei al RM şi Întreprinderii de Stat „Centrul Tehnic pentru Securitate industrială şi Certificare”, în valoare de 800927 lei prin restituirea sumei respective în contul ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare”. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013, acţiunea înaintată de Ministerul Economiei al RM împotriva lui Cuhal Victor, intervenient accesoriu ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” privind încasarea prejudiciului material cauzat angajatorului de către salariat, a fost respinsă, ca nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 apelul declarat de Ministerul Economiei al RM a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 septembrie 2014, Ministerul Economiei al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) CPC, care statuiază expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Prin referinţa depusă la 17 ianuarie 2015 avocatul Pavel Zamfir în interesele intimatului Cuhal Victor, a indicat că, recursul declarat este nefondat. Instanţele investite cu judecarea fondului corect au constatat că Cuhal Victor a fost angajat în calitate de director al ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială” în baza contractului de muncă nr.52 din 24 aprilie 2008, semnat cu conducătorul Serviciul de Standardizare şi Metrologie şi în care au fost stipulate condiţiile de salarizare, iar ulterior după schimbarea structurii Centrul tehnic a fost transferat în subordinea Ministerului Economiei.

În contractul individual de muncă au fost respectate prevederile art. 68 alin.1) Codul muncii, iar Ministerul Economiei nu a semnat cu Cuhal Victor un alt contract sau acord adiţional la contractul existent şi nici nu a iniţiat modificarea contractului, în care să fi fost introduse prevederile referitoare la salarizare, iar ministerul tacit a acceptat toate prevederile acestui contract. 2 Consideră că argumentele recurentului privind recuperarea prejudiciului sunt nefondate şi nu pot fi reţinute ca juste. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la 16 iulie 2014, iar recursul a fost declarat la 15 septembrie 2014. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Economiei al RM, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, 3 respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Economiei al RM, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Economiei al RM, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4