2ra-790/15 — Privind declararea nulă a contractului

Dosarul nr. 2ra-790/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru – Vl. Braşoveanu Instanţa de apel: CA Chişinău - N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Tudor Borţoi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tudor Borţoi împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/142 şi Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 privind declararea nulă a contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Tudor Borţoi, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 iunie 2014, CONSTATĂ : La 23 mai 2013 Tudor Borţoi a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/142 (în continuare APLP nr. 50/142) şi Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 (în continuare ÎMGFL nr. 11) privind declararea nulă a contractului nr. 11 şi a procesului – verbal de transmitere în gestiune economică a blocului de locuit nr. 4 de pe str. Academiei, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 11 noiembrie 1997 conform art. 22 al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324, s-a format şi s-a înregistrat uzufructul APLP nr. 50/142 pe durata existenţei bunului imobiliar conform art. 35 al 1 Legii condominiului în fondul locativ nr. 913. Faţă de APLP nr. 50-142 el are o creanţă, confirmată prin titlurile executorii.

La 06 februarie 2013 Tudor Borţoi a înaintat cerere de completare a pretenţiilor înaintate, solicitînd impunerea pîrîţilor la plata unei despăgubiri morale în sumă de 328.500 lei, cauzat familiei sale prin detaşarea timp de un an a familiei din 3 persoane şi blocarea exploatării apartamentului ca domiciliu (f.d. 39). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Tudor Borţoi, în fond pe motiv că Tudor Borţoi nu a demonstrat nulitatea actelor contestate, nu a probat faptul că acest contract îi lezează drepturile şi ar fi fost încheiat prin dol sau pe o cauză ilicită.

În drept instanţa şi-a argumentat soluţia pe prevederile pct. 3 din Hotărîrea nr. 1224 din 21 decembrie 1998 privind aprobarea Regulilor provizorii de exploatarea a locuinţelor, întreţinere a blocurilor locative şi teritoriilor aferente în Republica Moldova, care a definit în calitate de gestionar – întreprinderea municipală de exploatare a fondului de locuinţe, direcţia de producţie a gopodăriei locativ – comunale, cooperative de construcţie a locuinţelor, asociaţia coproprietarilor în condominium, asociaţia de proprietar ai locuinţelor privatizate, alţi agenţi economici, la balanţa sau în gestionarea cărora se află fondul de locuinţe; cît şi prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) al Legii condominiului în fondul locativ, care stipulează că administrarea condominiului poate fi efectuată de către asociaţia de coproprietari de sine stătător sau prin transmiterea acestor funcţii (parţial sau integral), pe bază de contract, unei persoane fizice sau juridice autorizate, în modul stabilit, să îndeplinească aceste funcţii.

Astfel în sensul prevederilor invocate, instanţa a reţinut faptul că atît APLP nr. 50/142 cît şi ÎMGFL nr. 11 au calitate de gestionari şi nu proprietari ai fondului locativ (f.d. 67, 73 - 74). La 11 iulie 2014 Tudor Borţoi a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2014 (f.d. 77 – 78, 84 - 87). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Tudor Borţoi, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că în circumstanţele cauzei nu există nici un temei de declarare a nulităţii contractului de predare – primire în gestiunea economică nr. 1 din 03 iulie 2012, încheiat între APLP nr. 50/142 şi ÎMGFL nr. 11 şi a actului de primire predare, în situaţia în care ultima îndeplineşte toate atribuţiile rezultate din contract cu bună credinţă.

Prin urmare formula simulării contractului de predare – primire în gestiune economică în litigiu este una declarativă şi nu a fost justificată de către Tudor Borţoi, care a invocat acest temei de drept, instanţa de apel nestabilind în speţa dată existenţa temeiurilor pentru constatarea caracterului dolosiv şi simulat al contractului contestat, or, instanţa de apel a stabilit cu certitudine că respectivul contract şi-a produs efectele juridice scontate (f.d. 109 - 116). La 10 februarie 2015 Tudor Borţoi a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

2 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că concluziile instanţelor de judecată sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept procedural au fost încălcate şi aplicate eronat. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 11 decembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 06 ianuarie 2015, cererea de recurs a fost depusă la 10 februarie 2015, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Tudor Borţoi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Declarînd recurs, Tudor Borţoi a invocat că concluziile instanţelor de judecată sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept procedural au fost încălcate şi aplicate eronat. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Tudor Borţoi împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tudor Borţoi, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tudor Borţoi împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/142 şi Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 privind declararea nulă a contractului. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4