3ra-126/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă –Gh. Pavliuc dosarul nr. 3ra-126/15 instanţa de apel – V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi DECIZIE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Lilian Lesnic-Răscoală, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lilian Lesnic-Răscoală împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul mun.

Chişinău, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 24 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 02 decembrie 2013 Lilian Lesnic-Răscoală a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, domiciliază în mun. Chişinău pe adresa str. L. Deleanu 5/1 ap. 61 şi este invalid de gr. II, avînd dereglări ale aparatului locomotor. Conform art. 11 al. (6) al Legii privind protecţia socială a invalizilor nr. 821/1991, invalizilor nevăzători de grupa I şi II, celor cu dereglări ale aparatului locomotor li se acordă dreptul de a-şi construi garaj în apropierea locului de trai.

În temeiul acestei norme, Primăria mun. Chişinău i-a eliberat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 şi autorizaţia de construire nr. 53 din 08 februarie 2012 pentru executarea lucrărilor de construcţie a unui garaj cu suprafaţa de 29,25 mp în apropierea locului de trai şi anume lîngă blocul de locuit din str. L. Deleanu 5/3 mun. Chişinău. Conform certificatului de urbanism, la capitolul Regimul arhitectural- urbanistic, a fost indicată menţiunea precum că arendarea terenului aferent necesar pentru exploatarea şi deservirea garajului va fi examinată ulterior în cadrul comisiilor Consiliului municipal Chişinău, adică după definitivarea construcţiei şi dării în exploatare a acesteia.

Pentru edificarea garajului, întreprinderile ce execută lucrările de construcţie, cer să fie prezentat planul geometric al terenului cu coordonatele acestuia, perfectate de inginerii cadastrali ce au competenţe potrivit legislaţiei în vigoare. Cu toate acestea, la adresarea organului cadastral pentru înregistrarea autorizaţiei de construire în Registrul bunurilor imobile, i-a fost refuzat în primirea actelor, pe motiv că lipseşte actul ce confirmă dreptul asupra terenului şi planul geometric al terenului. S-a adresat Oficiului cadastral teritorial Chişinău cu cererea nr. 0100/13/103696 din 25 iulie 2013, prin care a solicitat perfectarea planului geometric al terenului, anexînd autorizaţia de construire, certificatul de urbanism şi actul privind transpunerea lotului în natură cu toate coordonatele necesare, însă a primit refuz, deoarece nu a prezentat nici un act care confirmă dreptul de folosinţă, posesiune, proprietate etc. asupra terenului.

Luînd în consideraţie că prin eliberarea autorizaţiei de construire Primăria mun. Chişinău i-a oferit dreptul de a edifica o construcţie, iar construcţia se edifică pe un lot de pămînt, rezultă, analogic, că apare şi dreptul de posesie şi folosinţă asupra terenului pe care urma să construiască. Susţine că dreptul de a folosi terenul altuia în scopul edificării şi exploatării unei construcţii, constituie un drept real de bază a instituţiei de superficie, reglementată de prevederile art. 443 - 453 Cod civil. Prin cererea nr. L-7587/13 din 27 martie 2013 adresată Primăriei şi Consiliului mun.

Chişinău, a solicitat emiterea unui act administrativ, care să adeverească dreptul reclamantului de superficie asupra terenului din litigiu, însă prin răspunsul din 07 august 2013 i-a fost refuzat în admiterea cererii, pe motiv că autorităţile publice locale nu decid asupra oferirii dreptului de superficie asupra terenurilor, or conform art. 77 din Legea administraţiei publice locale, acestea pot fi închiriate sau concesionate prin intermediul licitaţiei. Nefiind de acord cu acest răspuns, la 30 august 2013 s-a adresat Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cu o cerere, prin care a solicitat constatarea faptului ce are valoare juridică şi anume constatarea dreptului de superficie a acestuia asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp din mun.

Chişinău str. L. Deleanu 5/3 conform planului de amplasare a imobilului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2013, a fost scoasă de pe rol cererea lui din cauza că nu întruneşte elementele procedurii speciale şi că poate fi înaintată în procedura contenciosului administrativ privind contestarea refuzului Consiliului municipal Chişinău în emiterea actului administrativ. Or, încheierea dată a devenit definitivă şi irevocabilă la 25 noiembrie 2013. Indică că refuzul de a examina cererea privind recunoaşterea dreptului de superficie a fost eliberat reclamantului la 07 august 2013, respectiv de la această dată începe să curgă termenul de 30 de zile pentru contestarea lui în instanţa de judecată.

Conform art. 17 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie şi, respectiv, înaintînd acţiunea în procedura specială, acest termen a fost întrerupt, deoarece conform art. 277 alin. (1) lit. a) Cod civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit, iar al. (2) al aceluiaşi articol indică că, după întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. De aici rezultă că termenul de atac al refuzului începe să curgă din momentul încetării întreruperii şi anume de la 25 noiembrie 2013, dată cînd a devenit definitivă şi irevocabilă încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău privind scoaterea cererii de pe rol. Conform art. 443 alin. (1) Cod civil, superficia este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren sau a exploatării unei construcţii existente. Art. 444 alin. (1) Cod civil stipulează că, dreptul de superficie se naşte în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziţii legale, fiind opozabil terţilor din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile. Respectiv, dacă pentru edificarea construcţiei este necesar de teren, rezultă că prin autorizarea lucrărilor de construcţie apare şi dreptul de folosinţă asupra terenului, iar în aceste circumstanţe folosinţa primeşte forma de superficie.

În concluzie, dacă prin autorizaţia de construire se acordă dreptul de a construi, atunci pentru exercitarea acestui drept este necesar de recunoscut şi dreptul de superficie asupra terenului pe care v-a fi edificată construcţia. Lipsa constatării dreptului de superficie asupra terenului, constituie un impediment la înregistrarea provizorie a construcţiei viitoare în registrul bunurilor imobile, din care cauză şi s-a adresat reclamantul cu prezenta acţiune. Conform art. 40/5 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, pentru înregistrarea provizorie a construcţiei viitoare, beneficiarul acesteia depune documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă etc.) a terenului, dacă dreptul asupra terenului nu este înregistrat, şi autorizaţia de construire.

Art. 28 alin. (1) lit. d) al aceleiaşi legi indică că, înregistrarea dreptului asupra bunului imobil se face în temeiul actelor administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţie, în vigoare la data adoptării lor. Conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436/2006, consiliul local administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului), iar art. 77 alin. (4) din aceeaşi lege stabileşte că, înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul, renunţarea la drepturi sau recunoaşterea de drepturi şi obligaţii se fac prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei.

Susţine că nu pot fi reţinute argumentele pîrîtului că terenurile proprietate municipală pot fi doar concesionate sau închiriate, or legea permite ca consiliul local să i-a decizii şi în privinţa recunoaşterii drepturilor la general, cum ar fi dreptul de superficie. Cu titlu de consecinţă, este neîntemeiat refuzul pîrîtului privind recunoaşterea dreptului de superficie, pe motiv că nu este prevăzută procedura legală de instituire a unui astfel de drept. Or, fără recunoaşterea de către pîrît a dreptului de superficie asupra terenului, î- i este îngrădit reclamantului în exercitarea dreptului de a construi garaj conform autorizaţiei de construire eliberată tot de pîrît. Cere reclamantul obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a emite decizia privind recunoaşterea dreptului de superficie asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp situat în mun. Chişinău str. L. Deleanu 5/3, conform planului de amplasare a imobilului anexat la certificatul de urbanism nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 şi sistemului de coordonate indicat în Actul privind transpunerea lotului în natură din 10 iulie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 ianuarie 2014, a fost admisă integral acţiunea şi a fost obligat Consiliul mun. Chişinău de a emite actul administrativ privind instituirea şi recunoaşterea în favoarea lui Lilian Lesnic-Răscoală a dreptului de superficie asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp situat în mun.

Chişinău str. L. Deleanu 5/3, conform planului de amplasare a imobilului elaborat ca anexă la certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 şi potrivit sistemului de coordonare indicat în Actul privind transpunerea lotului în natură din 10 iulie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de Consiliul mun. Chişinău, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 27 noiembrie 2014 Lilian Lesnic-Răscoală a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, care la adoptarea deciziei a încălcat normele de drept material, a interpretat eronat legea şi nu a aplicat analogia legii. Astfel, instanţa nu a dat apreciere art. 444 alin. (1) Cod civil, care reglementează că dreptul de superficie se naşte în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziţii legale, fiind opozabil terţilor din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile. Or, temei pentru naşterea dreptului de superficie a fost clar argumentat prin autorizaţia de construire nr.53 din 08 februarie 2012 şi art. 11 alin. (6) din Legea privind protecţia socială a invalizilor nr. 821/1991.

Atît autorizaţia de construire cît şi norma legală enunţată dau naştere dreptului de a construi un garaj, deci construcţia se edifică pe un lot de pămînt, respectiv se naşte şi dreptul de folosinţă a terenului pentru construcţie, numai că acest drept de folosinţă, în condiţiile speţei, preia forma juridică de superficie. Recurentul însă nu poate edifica o construcţie, neavînd dreptul de folosinţă asupra terenului, respectiv nu- şi poate exercita dreptul acordat prin actul juridic (autorizaţia de construire) şi norma legală enunţate. Dreptul oferit prin autorizaţia de construire cade sub incidenţa noţiunii de „speranţă legitimă" ca valoare patrimonială, beneficiind de protecţia acordată de prevederile art. 1, Protocolul nr. 1 al CEDO (Pine Vallez c. Irlandei, 29.11.1991).

Dreptul de superficie este un drept real, prevăzut de art. 443 Cod civil, condiţiile de constituire ale căruia poate fi asociat, prin analogie, cu dreptul de proprietate prevăzut în art. 320 Cod civil. Conform art. 320 al. (3) Cod civil, în cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ. Respectiv, aplicînd analogia legii, conform art. 5 alin. (1) Cod civil, raporturilor juridice din speţă pot fi opozabile prevederile art. 320 alin. (3) Cod civil. Deci, dreptul de superficie poate fi dobîndit, în cazurile prevăzute de lege, prin efectul unui act administrativ. Concluzia instanţei de apel precum că lipseşte vreun temei legal pentru obligarea intimatului de a emite actul administrativ este inadmisibilă, deoarece conform art. 5 al.

(4) Cod civil, instanţa de judecată nu este în drept să refuze înfăptuirea justiţiei în cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară. Pentru exercitarea dreptului de a construi garaj este necesar de a fi recunoscut şi dreptul de superficie asupra terenului, or împrejurarea dată este recunoscută şi prin art. 40/5 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, care prevede că pentru înregistrarea provizorie a construcţiei viitoare, beneficiarul acesteia depune documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă etc.) a terenului, dacă dreptul asupra terenului nu este înregistrat, şi autorizaţia de construcţie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că deşi copia deciziei instanţei de apel din 02 iulie 2014 a fost expediată în adresa părţilor conform scrisorii de însoţire de la f.d. 79, instanţa de recurs constată că în aceasta lipseşte menţiunea privind data expedierii. Totodată, la materialele cauzei lipseşte vreo dovadă de recepţionare a deciziei judecătoreşti, iar conform înscrierilor de pe coperta dosarului, Lilian Lesnic-Răscoală a primit copia deciziei instanţei de apel la 20 octombrie 2014. În circumstanţele date, Colegiul consideră că recursul lui Lilian Lesnic-Răscoală din 27 noiembrie 2014 a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. După cum s-a stabilit, conform cererii lui Lilian Lesnic-Răscoală nr. 5478 din 26 august 2011, care este invalid de gradul II, cu dereglări ale aparatului locomotor, Consiliul mun.

Chişinău i-a eliberat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 pentru elaborarea documentaţiei de proiect şi construirea unui garaj cu suprafaţa de 29,25 mp amplasat în mun. Chişinău str. Liviu Deleanu 5/3, sect. Buiucani. Conform p. 1 al certificatului de urbanism, la capitolul regimul juridic, a fost făcută menţiunea precum că lotul juridic constituie proprietate municipală, iar prin prisma art. 11 al. (6) al Legii nr. 821/1991, invalizilor nevăzători de grupa I şi II, precum şi celor cu dereglări ale aparatului locomotor, le este garantat dreptul de a-şi construi garaj în apropierea locului de trai.

La fel, organul emitent la regimul arhitectural – urbanistic a făcut menţiunea că documentaţia de proiect va fi elaborată de persoane fizice şi juridice, autorizate în modul stabilit, conform actelor normative în vigoare, iar chestiunea pentru arendarea terenului aferent, necesar pentru exploatarea şi deservirea garajului va fi examinată ulterior în cadrul comisiilor Consiliului municipal Chişinău. În vederea autorizării executării lucrărilor de construcţie, Primăria mun. Chişinău a eliberat lui Lilian Lesnic-Răscoală autorizaţia de construire nr. 53 din 08 februarie 2012 privind executarea lucrărilor de construire a garajului cu suprafaţa de 29,25 mp pe terenul din mun. Chişinău str. L. Deleanu 5/3.

Prin cererea nr. 2-7587/13 din 27 martie 2013, Lilian Lesnic-Răscoală a cerut intimatului emiterea unui act administrativ prin care i s-ar adeveri dreptul de superficie a acestuia asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp, pe care au fost autorizate lucrările de construcţie a garajului. La 07 august 2013 însă Primăria mun. Chişinău a refuzat recurentului în emiterea actului administrativ, pe motiv că terenul cu suprafaţa de 29,25 mp, apropiat blocului locativ din str. L. Deleanu 5/3 mun. Chişinău, urmează a fi gestionat conform principiilor stipulate de art. 77 al Legii privind administraţia publică locală, adică să fie închiriat, concesionat prin intermediul licitaţiilor publice. Potrivit înscrisului de la f.d.

10, OCT Chişinău la fel a refuzat recurentului în executarea cererii acestuia, deoarece nu a prezentat vreun act ce ar confirma dreptul de folosinţă, posesie sau proprietate asupra terenului din str. L. Deleanu 5/3 mun. Chişinău, unde era preconizată construcţia garajului. Prin prezenta acţiune, Lilian Lesnic-Răscoală pretinde la obligarea Consiliului mun. Chişinău de a emite actul administrativ privind instituirea şi recunoaşterea în favoarea lui a dreptului de superficie asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp situat în mun. Chişinău str. L. Deleanu 5/3, conform planului de amplasare a imobilului şi sistemului de coordonare indicat în Actul privind transpunerea lotului în natură din 10 iulie 2012. Prima instanţă a admis pretenţiile recurentului-reclamant, iar instanţa de apel în motivarea deciziei a invocat faptul că lipseşte cadrul legal privind obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a emite actul administrativ de instituire şi recunoaştere a dreptului lui Lilian Lesnic-Răscoală de superficie asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp situat în mun. Chişinău str. L. Deleanu 5/3, din care cauză a decis respingerea acţiunii înaintate. Or, concluziile instanţei de apel sunt neîntemeiate şi premature din considerentele ce urmează. Conform art. 443 al. (1) Cod civil, superficia este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Din conţinutul normei date rezultă că, obiect al superficiei poate fi un teren, pe care urmează a fi edificată şi exploatată o construcţie sau pe care există o construcţie şi aceasta urmează a fi exploatată.

Art. 444 al. (1) Cod civil prevede că, dreptul de superficie se naşte în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziţii legale, fiind opozabil terţilor din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile. Deci, odată cu instituirea dreptului de superficie, superficiarul capătă dreptul de folosinţă asupra terenului. Or, conferirea unui astfel de drept de dispoziţie materială asupra terenului, acordă posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei şi pe toată durata existenţei acesteia. Consiliul, conform art. 14 al. (2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului).

Bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale sînt alienabile, prescriptibile şi sesizabile, cu excepţiile stabilite expres prin lege, conform art. 76 al. (3) al aceleiaşi legi, iar al. (4) art. 77 indică că înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, inclusiv recunoaşterea de drepturi şi obligaţii se fac prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998 stabileşte la art. 5 obligativitatea înregistrării, astfel sunt supuse înregistrării obligatorii bunurile imobile şi drepturile asupra lor indicate la art.4 alin.(2) şi (3), care se efectuează exclusiv de către oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil.

Or, obiecte ale înregistrării sînt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor. În cazul dat, recurentul pretinde la recunoaşterea dreptului de superficie asupra terenului, care fiind un drept real, este supus înregistrării obligatorii. Conform art. 405 al. (6) al Legii nr. 1543 din 25 februarie 1998, pentru înregistrarea provizorie a construcţiei viitoare, beneficiarul acesteia depune documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă etc.) a terenului, dacă dreptul asupra terenului nu este înregistrat, şi autorizaţia de construcţie. Deci, norma dată expres stabileşte că în vederea înregistrării provizorii a construcţiei viitoare, beneficiarul urmează să depună confirmarea dreptului de folosinţă asupra terenului, în cazul în care nu este proprietarul nemijlocit al acestuia.

Or, autoritatea publică a refuzat lui Lilian Lesnic-Răscoală în emiterea actului administrativ ce ar adeveri dreptul ultimului de superficie asupra terenului din litigiu, din care considerente îi este îngrădit dreptul recurentului în realizarea construcţiei garajului, autorizat de însăşi Primăria mun. Chişinău. Registrul bunurilor imobile conţine înscrieri privind fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacţiile cu bunuri imobile şi alte temeiuri ale naşterii, modificării, grevării şi stingerii drepturilor, conform art. 22 al. (2) al Legii cadastrului bunurilor imobile. Astfel, terenul şi construcţia constituind bunuri imobile distincte, sunt supuse înregistrării obligatorii, inclusiv şi înscrierile privind dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra acestora.

Dreptul de superficie este un drept real, condiţiile de constituire ale căruia pot fi asociate, prin analogie, cu modurile de dobîndire a dreptului de proprietate prevăzute de art. 320 Cod civil. Conform al. (3) art. 320 Cod civil, în cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi şi prin efectul unui act administrativ. Respectiv, aplicînd analogia legii, conform art. 5 alin. (1) Cod civil, raporturilor juridice din speţă pot fi opozabile prevederile art. 320 alin. (3) Cod civil. Astfel, dreptul de superficie poate fi dobîndit, în cazurile prevăzute de lege, şi prin efectul unui act administrativ. În circumstanţele date, sunt irelevante concluziile instanţei de apel precum că lipseşte cadrul legal privind obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a emite actul administrativ de instituire şi recunoaştere recurentului a dreptului de superficie asupra terenului cu suprafaţa de 29,25 mp, deoarece conform art. 5 al. (4) Cod civil, instanţa de judecată nu este în drept să refuze înfăptuirea justiţiei în cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară. Ba mai mult, art. 28 al. (1) lit. a) al Legii cadastrului bunurilor imobile prevede expres că, înregistrarea dreptului asupra bunului imobil se face şi în temeiul actelor administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţie, în vigoare la data adoptării lor. În consecinţă, instanţa de recurs reţine că, odată ce autoritatea publică a decis eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire a garajului cu suprafaţa de 29,25 mp pe str. L. Deleanu 5/3 mun.

Chişinău pe numele lui Lilian Lesnic-Răscoală, urma să decidă şi asupra terenului amplasat sub construcţia viitoare a acestuia. Or, cadrul legal ce reglementează instituţia superficiei acordă dreptul proprietarului terenului de a pretinde de la beneficiarul construcţiei la plata unei redevenţe pentru folosirea acestuia, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află, de destinaţia construcţiei etc., precum şi prevede modul de încetare a acestui drept în cazurile limitativ stabilite de lege. Deci, toate cele relatate mai sus instituie nişte garanţii proprietarului terenului, căruia în nici un mod nu-i pot fi afectate în caz de constituire a superficiei. Ba mai mult, din conţinutul certificatului de urbanism nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 rezultă că intimatul l-a asigurat pe recurent vis-a-vis de chestiunea privind arendarea terenului aferent, necesare pentru exploatarea şi deservirea garajului.

În cumulul normelor enunţate şi materialului probator, prima instanţă corect a admis acţiunea recurentului – reclamant. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Lilian Lesnic-Răscoală. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 24 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lilian Lesnic-Răscoală împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat