3ra-796/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă M. Anton dosarul nr.3ra-796/13 DECIZIE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Vîlcov, Iurie Şumcov Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Lilian Lesnic-Răscoală şi Primăria municipiului Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lilian Lesnic-Răscoală împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 24 august 2012, Lilian Lesnic-Răscoală a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Lilian Lesnic-Răscoală a indicat că la 08 februarie 2012, Primăria mun. Chişinău i-a eliberat autorizaţia de construire nr. 53 pentru construcţia unui garaj în apropierea locului de trai. Autorizaţia de construire a fost eliberată în baza certificatului de urbanism nr.822/11 din 29 septembrie 2011 şi proiectului de execuţie nr. 007/2011 cu toate avizele necesare. La 17 iulie 2012, a început lucrările de construcţie şi, anume, excavarea mecanizată a solului, transportarea solului, compactarea solului, prelucrarea manuală a solului, instalarea gardului de şantier etc. suportând cheltuieli în sumă de 42283 lei. Ulterior, la 19 iulie 2012, vice-pretorul sect. Buiucani mun.

Chişinău i-a adus la cunoştinţă dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr.737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”. În aceiaşi zi, de către Pretura Buiucani mun. Chişinău a fost astupată groapa şi demontat gardul de şantier. Consideră că i-au fost vătămate drepturile prevăzute de lege şi în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, la 17 iulie 2012, el a înaintat pârâtului o cerere prealabilă cu nr. R-7053/1/12, prin care a solicitat anularea în tot a dispoziţiei nr. 737-d din 18 iulie 2012, însă prin răspunsul pârâtului nr. L- 7053/1/12 din 02 august 2012 a fost informat despre faptul că dispoziţia contestată a fost emisă în urma sesizării făcute de către Pretura Buiucani mun.

Chişinău cu nr. 2 22/158 din 18 iulie 2012, conform căreia lucrările de construcţie a garajului s-au efectuat cu încălcarea condiţiilor stipulate în autorizaţia de construire. Susţine că doar Inspecţia de Stat în Construcţii dispune de dreptul de a controla respectarea prevederilor legislaţiei şi a actelor normative la efectuarea construcţiilor şi dispune de dreptul de a le sista sau suspenda, iar Primăria mun. Chişinău nu este abilitată cu astfel de atribuţii, astfel, dispoziţia contestată este ilegală în fond ca fiind emis cu încălcarea prevederilor legii şi cu încălcarea competenţei. Mai indică că la efectuarea lucrărilor de excavare a solului, transportul acestuia, instalarea gardului de şantier, etc., a suportat cheltuieli, reflectate în devizul de cheltuieli întocmit de către întreprinderea de construcţii SRL „Actualcons”, astfel, prin emiterea actului contestat şi a acţiunilor ilegale ale pârâtului i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 42283 lei.

De asemenea, a mai indicat că i-au fost provocate suferinţe psihice din cauza pierderilor băneşti, i-au fost lezate drepturile personale nepatrimoniale prin aprecierea nefavorabilă a reprezentanţilor autorităţii publice locale prin declaraţiile făcute în sursele mass-media, cum ar fi: miri de încălcare a legii, lipsa simţului omenesc, influenţarea autorităţilor administraţiei publice ale la obţinerea autorizaţiei etc. Acest fapte se confirmă prin reportajele făcute de Jurnal TV din 17 iulie 2012 şi 19 iulie 2012. Cere Lilian Lesnic-Răscoală anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”, încasarea din contul Primăriei mun.

Chişinău a prejudiciu material în sumă de 43887,69 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin cererea din 31 octombrie 2012, reclamantul a solicitat suplimentar obligarea Primăriei mun. Chişinău să prelungească valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 53 din 08 februarie 2012 pe o perioadă de un an. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 pretenţia lui Lilian Lesnic-Răscoală împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la obligarea de a prelungi valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 53 din 08 februarie 2012 pe o perioadă de un an a fost scoasă de pe rol în temeiul art. 267 lit. a) Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulată dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”. A fost încasat de la Primăria mun. Chişinău în beneficiul lui Lilian Lesnic-Răscoală suma de 2000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi 2000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 04 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Lilian Lesnic-Răscoală a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

3 Recurentul-reclamant Lilian Lesnic-Răscoală, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe în partea în care i-a fost respinsă acţiunea, deoarece instanţa a încălcat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi nu a dat o apreciere corectă circumstanţelor pricinii. Indică că în ceea ce ţine de respingerea cerinţei cu privire la repararea prejudiciului material, prima instanţă a admis o încălcare a normelor de drept procedural, deoarece nu a luat în consideraţie raportul de expertiză ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii, or, aprecierea probelor de către instanţă a fost arbitrară.

Susţine că au fost efectuate lucrări de începere a construcţiei şi, anume, excavarea mecanizată a solului, compactarea solului, prelucrarea manuală a solului, instalarea gardului de şantier, iar lucrătorilor şi specialiştilor le-a achitat pentru serviciile prestate conform preţului de piaţă, potrivit devizului de cheltuieli anexat la dosar şi Raportului de constatare nr. 806 din 26 octombrie 2012 se constată că valoarea lucrărilor de construcţie executate constituie suma de 41887,69 lei, căruia prima instanţă nu i-a dat apreciere corespunzătoare. De asemenea, consideră că suma de 2000 lei, încasată în vederea reparării prejudiciului moral, este insuficientă pentru obţinerea satisfacţiei morale, iar în ceea ce priveşte compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică, prima instanţă nu a determinat corect caracterul real şi cuantumul rezonabil al cheltuielilor, nu a apreciat corect complexitatea cauzei, timpul şi munca depusă de avocat.

La 12 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe în partea şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul-pârât Primăria mun. Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece instanţa a încălcat normele de drept procedural şi, anume, a examinat pricina în absenţa lor fără a fi înştiinţaţi legal. Susţine că prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material, menţionând că Primarul General al mun. Chişinău la emiterea dispoziţiei contestate şi-a depăşit competenţa, deoarece conform art. 29 alin. (1) lit. t) şi art. 32 alin. (1) ale Legii nr. 436 din 20 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, primarul dispune de dreptul de a emite astfel de dispoziţii.

Mai indică că instanţa de judecată neîntemeiat a încasat suma de 2000 lei, în vederea compensării cheltuielilor de asistenţă juridică, deoarece nu este reală necesară şi rezonabilă. Aportul avocatului la examinarea respectivului litigiu a fost minim, fiind un litigiu de contencios administrativ şi fiind prezent în două şedinţe de judecată una dintre care a fost de amânare. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Verificând legalitatea hotărârii recurate prin prisma argumentelor invocate de către recurenţi, cît şi în raport cu probele administrate de instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că nu sunt prezente nici unul din temeiurile de casare a hotărârii. Concluzia primei instanţe despre necesitatea admiterii parţiale a acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art.130 Cod de procedură civilă, care de rând cu alte reglementări completează Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Din actele pricinii rezultă că la 08 februarie 2012, Primăria mun. Chişinău a eliberat lui Lilian Lesnic-Răscoală autorizaţia de construire nr. 53 pentru construcţia unui garaj pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3, mun. Chişinău. Autorizaţia de construire a fost eliberată în baza certificatului de urbanism nr. 822/11 din 29 septembrie 2011 şi a proiectului de execuţie nr. 007/2011 cu toate avizele necesare. La 17 iulie 2012, Lilian Lesnic-Răscoală a început lucrările de construcţie, prin efectuarea excavării mecanizate a solului, transportarea solului, compactarea solului, prelucrarea manuală a solului, instalarea gardului de şantier etc. Ulterior, la 18 iulie 2012, Primăria mun.

Chişinău a emis dispoziţia nr. 737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”, iar la 19 iulie 2012, de către Pretura Buiucani mun. Chişinău a fost astupată groapa şi demontat gardul de şantier. La 09 august 2012, recurentul-reclamant a primit răspunsul la cererea prealabilă nr. L-7053/1/12 din 02 august 2012, prin care a fost informat că dispoziţia contestată a fost emisă în urma sesizării făcute de către Pretura Buiucani mun. Chişinău nr. 22/185 din 18 iulie 2012, conform căreia lucrările de construcţie a garajului s-au efectuat cu încălcarea condiţiilor stipulate în autorizaţia de construire.

De asemenea, s-a mai stabilit că în calitate de temei justificativ al dispoziţiei contestate a fost invocat litigiul apărut cu locatarii blocului locativ din str. Liviu Deleanu,5/3 din zona construcţiei preconizate, prin care aceştia şi-au exprimat dezacordul în legătură cu construirea de către Lilian Lesnic-Răscoală a garajului, precum şi demersul Preturii Buiucani mun. Chişinău nr. 22/185 din 18 iulie 2012 referitor la faptul încălcării condiţiilor stipulate în autorizaţia de construire. Drept urmare, recurentul-reclamant la 24 august 2012 s-a adresat cu cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău nr. 737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”, încasarea din contul Primăriei mun.

Chişinău a prejudiciului material în sumă de 43887,69 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. 5 Prima instanţă a admis parţial acţiunea, anulând actul administrativ contestat cu încasarea de la Primăria mun. Chişinău în beneficiul lui Lilian Lesnic- Răscoală a sumei de 2000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi 2000 lei, în vederea compensării cheltuielilor de asistenţă juridică. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărârea primei instanţe întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural.

Astfel, după cum rezultă din actele pricinii documentaţia de construcţie eliberată reclamantului-recurent nu a fost contestată până în prezent de către locatarii blocului locativ din str. Liviu Deleanu,5/3, or, valabilitatea acestora persistă până la proba contrarie. Deci, în contextul enunţat ţine de menţionat că apariţia litigiului între locatarii clădirilor adiacente nu poate servi drept temei pentru autoritatea publică la emiterea dispoziţiei nr. 737-d din 18 iulie 2012 „Cu privire la suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3”. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului-pârât Primăria mun. Chişinău precum că recurentul-reclamant a încălcat condiţiile stipulate în autorizaţia de construcţie, or, prin dispoziţia contestată nu sunt stabilite încălcările, la care face trimitere emitentul actului.

Totodată, prima instanţă corect a stabilit că recurentul- pârât nu a prezentat alte probe pertinente şi concludente, ce ar confirma valabilitatea faptele expuse în dispoziţia litigioasă. Mai mult decât atât, în circumstanţele speţei, drepturile conferite lui Lilian Lesnic-Răscoală prin autorizaţia de construire nr. 53 din 08 februarie 2012 cad sub incidenţa noţiunii de „speranţă legitimă” ca valoare patrimonială, beneficiind de protecţia acordată de prevederile art. l al Protocolului nr. l al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest sens, temeinic prima instanţă a concluzionat că suspendarea lucrărilor de construcţie a garajului capital pe terenul adiacent blocului locativ din str. Liviu Deleanu, 5/3 reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate a reclamantului-recurent, care beneficiază de protecţia art. l al Protocolul nr. l al Convenţiei şi urmează a fi conformă cu „regula triplului test” cristalizată în jurisprudenţa internaţională şi cea naţională. La caz, se mai reţine că conform art. 33 alin. (l) al Legii privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835-XIII din 17 mai 1996, la propunerea autorităţii administraţiei publice centrale pentru urbanism şi amenajare a teritoriului, documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului se reexaminează periodic şi se modifică pentru a fi adaptată noilor condiţii economice, sociale şi tehnice.

În temeiul art. 6 alin. (3) al aceleiaşi Legi, prin documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului cu caracter reglementator se stabilesc destinaţia terenurilor şi regulile de utilizare a acestora. În temeiul ei, se eliberează certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. 6 Conform art. 21 alin. (2) al Legii privind calitatea în construcţii nr. 721- XIII din 02 februarie 1996, controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspecţia de Stat în Construcţii. Conform art. 17 alin. (1) al Legii privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, regulamentele de urbanism sunt documentaţii cu caracter exclusiv reglementator.

Dispoziţiile pct. 10 lit. q) ale Regulamentului Inspecţiei de Stat în Construcţii, stipulează că Inspecţia are atribuţia de sistare a valabilităţii autorizaţiilor de construire/demolare, eliberate de autorităţile administraţiei publice locale, în caz de depistare a faptelor de încălcare a legislaţiei în vigoare şi a procedurii de eliberare. Conform pct. 48 al Regulamentului privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, controlul asupra respectării procedurii de eliberare a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire-desfiinţare este pus în seama Inspecţiei de Stat în Construcţii. În caz de depistare a faptelor de încălcare a acestei proceduri, Inspecţia de Stat în Construcţii, prin prescripţie proprie, sistează valabilitatea certificatului de urbanism şi autorizaţie de construire/desfiinţare până se vor lua măsurile necesare pentru lichidarea încălcării.

Astfel, reieşind din prevederile legale enunţate, autoritatea administrării publice centrale, care dispune de dreptul de a controla respectarea procedurii de eliberare a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare şi de dreptul de a le sista sau suspenda este Inspecţia de Stat în Construcţii, iar Primăria mun. Chişinău nu este împuternicită cu astfel de atribuţii. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curşii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţa legal a concluzionat că dispoziţia contestată este emisă cu încălcarea competenţei. În acelaşi timp, corect s-a reţinut că în conţinutul dispoziţiei contestate nu sunt indicate abaterile admise de către recurentul-reclamant.

Conform pct. 31 al Regulamentului privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, dacă în urma examinării cererii şi documentaţiei prezentate se constată că nu se îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la punctul 28, documentaţia se restituie solicitantului, în termen de 10 zile de la data înregistrării cererii, cu evidenţierea în scris a elementelor necesare pentru completarea documentaţiei, fără restituirea plăţii. Dat fiind faptul că în cazul dat, a avut loc eliberarea autorizaţiei de construire, Primăria mun. Chişinău ca autoritate emitentă a efectuat în temeiul pct. 33 al Regulamentului privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, verificarea datelor şi condiţiilor înscrise în certificatul de urbanism, care este eliberat în baza documentaţiei de urbanism.

În temeiul pct. 34 al Regulamentului menţionat, responsabilitatea pentru emiterea de autorizaţii bazate pe documentaţii incomplete revine semnatarilor autorizaţiei, astfel, Primăria mun. Chişinău fiind responsabil personal pentru o presupusă de către acesta încălcare a emiterii autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism. 7 Conform pct. 2 al Regulamentului privind autorizarea funcţionării şi schimbării destinaţiei construcţiilor şi amenajărilor, autorizaţia de funcţionare este actul emis de autorităţile administraţiei publice locale prin care se stabilesc condiţiile de utilizare a construcţiilor şi amenajărilor (cu excepţia caselor de locuit individuale) în vederea activităţilor, ce se desfăşoară în cadrul lor potrivit funcţiilor de bază, precum şi condiţiile care trebuie să fie respectate la utilizarea lor.

De asemenea, instanţa de recurs apreciază critic argumentul recurentului- pârât Primăria mun. Chişinău în ceea ce priveşte faptul că acesta dispune în temeiul art. 29 al. (1) lit. t) al Legii administraţiei publice locale de dreptul de a constata încălcările legislaţiei în vigoare, din care considerente califică dispoziţia contestată drept legală, reieşind din faptul că norma dată dispune de un caracter general, care urmează a fi aplicată în corespundere cu normele legale enunţate mai sus. Astfel, reieşind din cele expuse, controlul legalităţii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, precum şi aplicarea măsurilor în cazul încălcării prevederilor acestora sau eliberării lor necorespunzătoare procedurii stabilite ţine de atribuţiile Inspecţiei de Stat în Construcţii, care în cazul în care recurentul-pârât ar fi depistat careva încălcări ale legislaţiei în vigoare, urma să fie sesizată de către acesta, în temeiul aceluiaşi art. 29 al.

(l) lit. t) al Legii menţionate. Instanţa de recurs mai reţine că conform Regulamentului privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, certificatul de urbanism este actul emis de autorităţile administraţiei publice locale, prin care se fac cunoscute solicitantului elementele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic, precum şi urbanistic-arhitectural al unui imobil (teren), stabilite prin documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate sau, în lipsa acestora, prin studii şi cercetări efectuate de Institutul Naţional de Cercetare şi Proiectare în Domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii „Urbanproiect” şi Institutul de Proiectare „Chişinăuproiect” (în limitele municipiului Chişinău).

Autorizaţia de construire/desfiinţare este actul emis de autorităţile administraţiei publice locale prin care se autorizează, în teritoriul administrat, executarea construcţiilor şi amenajărilor sau desfiinţarea lor în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, certificatului de urbanism şi documentaţiei de proiect elaborate, verificate şi aprobate în modul stabilit. Conform prevederilor pct. 28 al Regulamentului, autorizaţia de construire se întocmeşte în baza documentaţiei de eliberare a autorizaţiei de construire, (inclusiv proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcţie, expertiza tehnică, avizele necesare stabilite prin certificatul de urbanism) avizată de arhitectul şef al oraşului.

Responsabilitatea pentru emiterea de autorizaţii bazate pe documentaţii incomplete, potrivit pct.34 din regulament este atribuită semnatarilor autorizaţiei. Prin urmare, argumentele recurentului-pârât privind încălcarea de către recurentul-reclamant a condiţiilor stipulate în autorizaţia de construire invocate în justificarea necesităţii suspendării lucrărilor nu pot fi reţinute drept circumstanţă, care justifică o necesitate indispensabilă şi convingătoare, deoarece Primăria mun. Chişinău pe parcursul judecării pricinii nu a probat faptul încălcării de către 8 recurentul-reclamant a condiţiilor stipulate în autorizaţia de construire. Or, constatarea faptului încălcării condiţiilor stipulate în documentele de construire nu ţine de atribuţiile nemijlocite ale Primarului General al municipiului Chişinău.

Cât priveşte existenţa unui scop de utilitate publică, instanţa de recurs reţine că recurentul-pârât Primăria mun. Chişinău în cadrul examinării pricinii nu a justificat prin mijloace adecvate de probaţiune existenţa pretinsului dezacord al locatarilor blocurilor locative din zona construcţiei preconizate, invocat drept motiv la adoptarea dispoziţiei contestate. Instanţa de recurs reiterează că conform prevederilor art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului. Este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută critica recurentului-reclamant precum că prima instanţă neîntemeiat a respins pretenţia cu privire la repararea prejudiciului material fără a da o apreciere obiectivă probelor administrate deoarece ultimul nu a prezentat probe pertinente în vederea justificării pretenţiilor sale în despăgubire.

Conform art. 25 alin. (4) al Legii contenciosului administrativ, mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pârâtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Este neîntemeiat şi argumentul recurentului Lilian Lesnic-Răscoală referitoare la aceea că prejudiciului moral încasat de prima instanţă în mărime de 2000 lei este unul exagerat de mic, deoarece prima instanţă a apreciat corect gradul de vinovăţie a Primăriei mun.

Chişinău la emiterea deciziei contestate, precum şi caracterul, gravitatea suferinţelor psihice suportate de către reclamant. Instanţa de recurs consideră că prima instanţă just a încasat cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei reieşind din următoarele. În conformitate cu art. 94 alin. (l) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. În conformitate cu art. 96 alin. (l) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În conformitate cu art. 96 alin. (11) Codul de procedură civilă, cheltuielile menţionate la alin.(l) se compensează părţii care a avut câştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Prin prisma art. 41 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, pentru ca cheltuielile de asistenţă judiciară să fie inclusă în suma acordată, acestea trebuie să fie reale şi necesare şi să aibă un cuantum rezonabil, cu anexarea orelor lucrătoare de reprezentant conform contractului încheiat. Cu referire la prevederile normelor enunţate, suma cheltuielilor de asistenţă juridică solicitate de recurentul-reclamant în mărime de 20000 lei este 9 disproporţionată în raport cu complexitatea cauzei, astfel, suma acestor despăgubiri corect a fost determinată în mărime de 2000 lei, fiind una reală şi rezonabilă ţinînd cont de cuantumul pretenţiilor formulate şi volumul de lucru a avocatului în pricina dată.

Prin urmare, argumentele recurenţilor referitoare la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute. În virtutea normelor legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prima instanţă justificat şi temeinic, cu referire la prevederile legale ce guvernează raportul juridic litigios, corect a admis parţial acţiunea recurentului-reclamant Lilian Lesnic- Răscoală, astfel, argumentele invocate de recurenţi în recursurile declarate sunt neîntemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzie de a respinge recursurile şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Lilian Lesnic-Răscoală şi Primăria municipiului Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lilian Lesnic-Răscoală împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iuliana Oprea judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Iurie Şumcov Constantin Alerguş Ion Corolevschi