2ra-1537/13 — Demolarea construcţiei

prima instanţă: V.Sîrbu dosarul nr. 2ra-1537/13 instanţa de apel: Gh.Creţu, A.Doga, A.Pahopol ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marian Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Baltă Grigore către Marian Ion privind demolarea construcţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Marian Ion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 29 iunie 2012, c o n s t a t ă La 30 mai 2011 Baltă Grigore a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Marian Ion privind demolarea construcţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în luna octombrie 2010 Marian Ion, a început construcţia unui garaj pe linia de hotar a terenurilor. În urma construcţiei acestui garaj, apa de pe acoperiş se scurgea la el în ogradă. A discutat cu pîrîtul că odată cu construcţia garajului, i se îngrădeşte accesul la soare şi i-a propus ultimului să construiască garajul la distanta de 2 m de la hotar, însă pârâtul a refuzat. La 14.03.2011 s-a adresat cu o plângere la primăria Cărpineni, iar la 11.04.2011 a depus plângere la Consiliul raional Hânceşti, unde i-a fost explicat că pîrîtul a încălcat regulile de construcţie la linia de hotar, propunîndu-i să se adreseze instanţei de judecata. Toate încercările de a soluţiona cazul pe calea amiabila nu au dat rezultate, motiv din care reclamantul s-a adresat în instanţă.

Solicită Baltă Grigore să fie obligat Marian Ion să demoleze construcţia neautorizată, construită pe linia de hotar. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 29 iunie 2012 acţiunea a fost admisă integral. S-a obligat Marian Ion să demoleze construcţia neautorizata, garajul cu suprafaţă de 78.4 m.p., amplasat în gospodăria sa, din satul Cărpineni, r. Hânceşti. S-a încasat de la Marian Ion în beneficiul lui Baltă Grigore cheltuieli de judecată în mărime de 100 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, Marian Ion a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2012 s-a respins apelul depus de către Marian Ion, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 29 iunie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, conform art. 377 Cod civil, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă respectarea drepturilor obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc.

Se consideră vecin orice teren sau alt bun mobil de unde se pot produce influenţe reciproce. Conform art. 376 alin(1) Cod civil,dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicita de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibila. Alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că, dacă există temei de a presupune ca se vor face încălcări ulterioare, proprietarul poate intenta o acţiune negatorie. Potrivit prevederilor art. 379 al.

(1) Cod civil, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii s-au instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său, alin. (2) al normei precizate indica că,proprietarul îşi poate realiza dreptul şi prin demolarea construcţiei. Conform art. 389 al. (1) Cod civil, orice construcţie, lucrare sau plantare se poate face de către proprietarul terenului, numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsa conform obiceiului locului, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin, proprietarul terenului său, sau a altui bun imobil nu este obligat să suporte influenţa provenită de la terenul vecin, cu condiţia că această influenţă nu atentează în mod inadmisibil asupra utilizării terenului sau.

Potrivit prevederilor art.386 Cod civil, acoperişul trebuie construit astfel, încît apa, zăpada, gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului. Instanţa de apel a stabilit că, Baltă Grigore în temeiul actului de repartizare a terenului şi trasării hotarului lotului, este proprietarul casei de locuit cu suprafaţa de 120 m.p. amplasat în s. Cărpineni, r. Hânceşti, iar Marian Ion, este proprietarul terenului vecin cu a lui Baltă Grigore. Conform datelor din paşaportul tehnic al casei de locuit ce aparţine lui Baltă Grigore , rezultă că acesta deţine casa cu suprafaţa totala de 120 m.p. şi suprafaţa locativă de 36,72 m.p. Potrivit materialelor cauzei a fost stabilită influenţa inadmisibilă asupra utilizării terenului din partea lui Marian Ion, în cazul în care acesta a ridicat construcţia neautorizata a garajului pe linia de hotar.

Conform informaţiilor eliberate de Consiliul local Primăria Cărpineni din 24.05.2011 reiese, că casa reclamantului şi terenul aferent al acesteia se mărgineşte cu terenul casei lui Marian Ion. Astfel, conform răspunsul Consiliului raional Hînceşti adresat lui Baltă Grigore , în baza regulilor SNIP din 02.07.1989 s-a constatat încălcarea standardelor de construcţie. Mai mult ca atât, din pozele anexate la dosar, se vede clar cum garajul a fost construit pe hotarul dintre terenurile părţilor, iar acoperişul acestuia este vădit înclinat spre terenul vecinului, urmînd firesc ca apele reziduale să cadă pe terenul vecin. Totodată, instanţa de apel a menţionat că, conform raportului de examinare urbanistică, rezultă că garajul lui Marian Ion este construit neautorizat şi este amplasat cu doar 20 cm de la gardul vecinului, cu înălţimea de la 2-3m, acesta înlocuieşte funcţia gardului.

Tot din conţinutul raportului dat reiese ca iluminarea slaba a geamurilor este din cauza copertinei proprii a reclamantului şi, acestuia i s-a recomandat să-şi schimbe învelişul copertinei, iar Marian Ion să tencuiască pereţii garajului în culori deschise, precum şi să execute lucrări de evacuare a apelor. Conform regulilor normative în domeniul construcţiei SNIP din 02.07.1989, conform cărora distanţa minimă dintre casa de locuit până la casa vecina şi construcţiile aferente este de 6 m., iar construcţiile aferente (şurele, garaj), urmează a fi amplasate la o distanţă de nu mai puţin de 1 m. p de la linia de hotar. Potrivit Legii nr. 263 din 09.07.2010, privind autorizarea efectuării lucrărilor de construcţie în art. 14 se indică despre lucrările de construcţie care se pot executa fără certificat de urbanism pentru proiectare fără autorizaţie de construire.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că, datorită amplasării acestui garaj, care a fost construit neautorizat pe hotarele reclamantului, apele pluviale cad pe terenul acestuia. Faptul că, Marian Ion doreşte să instaleze ulucele de scurgere a apelor şi este împiedicat de către Baltă Grigore reiese din aceea că, Marian Ion nu are posibilitate sa le instaleze, deoarece garajul este construit chiar pe hotar şi acest fapt nu dă posibilitatea instalării acestor uluce de scurgere a apei. Astfel, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii conestate. La 05 martie 2013 Marian Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 30 aprilie 2013 Baltă Grigore a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Marian Ion, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Marian Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Marian Ion, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Marian Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Marian Ion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru