3rh-5/15 — Încasarea îndemnizaţiei unice

prima instanţă: M. Macar dosar nr. 3rh-5/15 instanţa de apel: S. Arnăut, B. Bîrca şi T. Pelin instanţa de recurs: S. Novac, T. Vieru, O. Sterniaolă,I. Corolevschi, I. Bejenaru ÎNCHEIERE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Guzun Oleg Sternioală, Valentina Clevadî studiind recursul declarat de către Consiliul Raional Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cebotari Constantin împotriva Consiliului Raional Hînceşti privind încasarea indemnizației unice pentru perioada anilor 1982-1990 în sumă de 12.250 lei şi pentru anii de activitate 2007-2009 în sumă de 800 lei, prejudiciului moral în sumă de 20.00 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3500 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, prin care apelul declarat de Cebotari Constantin, a fost admis, s-a casat hotărârea judecătoriei Hînceşti din 07 noiembrie 2013, în partea referitoare la respingerea pretenţiilor privind încasarea indemnizației unice pentru perioada anilor 1982- 1990 în sumă de 12.250 lei şi în această parte s-a emis o nouă hotărâre de admitere a pretenţiei respinse.

În rest hotărârea s-a menţinut. c o n s t a t ă: La data de 24 aprilie 2012, reclamantul Cebotari Constantin s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Hînceşti şi Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti cu privire la încasarea indemnizaţiei unice, precum şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul Cebotari Constantin a indicat că la data de 01 iulie 1982 a fost ales în calitate de preşedinte al Comitetului Executiv al Deputaţilor Poporului, satul Stolniceni, raionul Hînceşti, unde a activat pînă la data de 04 aprilie 1990. 1 Astfel, susţine că în serviciul public a activat 7 ani compleţi.

Ulterior, a fost angajat în cîmpul muncii pînă la 06 iunie 2009 şi au încetat raporturile de muncă în legătură cu pensionarea. Datorită faptului că ultimul loc de muncă a fost Direcţia Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti, reclamantul a depus cerere privind acordarea indemnizaţiei unice în proporţie de 50 % din salariul lunar în conformitate cu art. 42 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Menţionează că a primit indemnizaţia unică doar pentru perioada anilor 2006-2009. Astfel, consideră că Direcţia Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti nu a ţinut cont de faptul că activitatea reclamantului în serviciul public a început în anul 1982 pînă în anul 1990, refuzându-i pe motivul lipsei de surse financiare.

Consideră că i-a fost încălcat dreptul de a i se acorda indemnizaţie unică respectiv perioadei de activitate în serviciul public. Cu concretizările ulterioare, reclamantul Cebotari Constantin a solicitat în definitiv încasarea din contul Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti în beneficiul său a indemnizaţiei unice pentru activitate în serviciul public neachitate pentru anii de activitate 1982-1990 în sumă de 12 250 lei şi pentru anii de activitate 2007-2009 în sumă de 800 lei, a prejudiciului moral estimat la 20 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 3 500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 07 noiembrie 2013 acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cebotari Constantin împotriva Consiliului Raional Hînceşti privind încasarea indemnizației unice pentru perioada anilor 1982-1990 în sumă de 12.250 lei şi pentru anii de activitate 2007-2009 în sumă de 800 lei, prejudiciului moral în sumă de 20.00 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3500 lei a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 a fost admis apelul declarat de către Cebotari Constantin, fiind casată parţial hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 noiembrie 2013, în partea referitoare la respingerea pretenţiei lui Cebotari Constantin către Consiliul raional Hînceşti şi Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti privind încasarea indemnizaţiei unice, cu emiterea în partea respectivă a unei noi hotărâri privind admiterea pretenţiei sus-indicate. S-a încasat din contul Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului raional Hînceşti în beneficiul lui Cebotari Constantin suma indemnizaţiei unice pentru perioada anilor 1982-1990 în valoare de 12.250 lei.

În rest, hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 noiembrie 2013 a fost menţinută. Invocând netemeinicia deciziei enunţate, la data de 05 iunie 2014, Consiliul raional Hînceşti a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece la emiterea acesteia au fost încălcate esenţial normele de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii.

2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 octombrie 2014 s-a respins recursul declarat de Consiliul raional Hînceşti şi s-a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014. La data de 05 decembrie 2014, Consiliul raional Hînceşti a depus o cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia şi casarea integrală a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 08 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cebotari Constantin împotriva Consiliului raional Hînceşti privind încasarea indemnizației unice pentru perioada anilor 1982-1990 în sumă de 12.250 lei şi pentru anii de activitate 2007-2009 în sumă de 800 lei, prejudiciului moral în sumă de 20.00 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3500 lei cu remiterea acesteia la rejudecare.

În motivarea cererii, revizuentul nu a indicat nici un temei de revizuire, invocând doar dezacordul cu hotărârile judecătoreşti. A indicat că prevederile Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008, art.42 al.(3) care acordă dreptul persoanelor cu statut de funcţionar public să beneficieze de o indemnizaţie unică în mărime de 15% pentru fiecare an complet lucrat în funcţii publice, nu se extind asupra personalului ce exercită funcţii de demnitate publică, inclusiv a funcţiei de primar în cazul intimatului Cebotari Constantin (art.4 al. alin (3). pct a) al Legii nr.158 din 04.07.2008). În conformitate cu art.452 alin.(1) şi (3) CPC al RM, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Articolul 452 alin.(3) CPC al RM, prevede comunicarea participanţilor la proces a locului , dăţii şi orei şedinţei de judecată. În conformitate cu art.444 CPC , recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.453 alin.(1) lit.a) CPC, după ce se examinează cererea de revizuire , instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 CPC, care poartă un caracter exhaustiv.

Conform art. 451 al. (1) CPC, cererea de revizuire trebuie să conţină, în mod obligatoriu, temeiurile consemnate la art. 449 CPC, cu anexarea probelor ce le confirmă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, la depunerea cererii de revizuire, revizuentul nu a specificat nici unul din temeiurile prevăzute de art.449 CPC, în baza căreia se poate solicita revizuirea hotărârii. Alte motive invocate în cererea de revizuire nu au relevanţă deoarece nu se încadrează în temeiurile legale ale revizuirii, respectiv nu pot fi admise ca 3 acceptabile şi concludente în vederea retractării unei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile, şi urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că motivele invocate de Consiliul raional Hînceşti în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Consiliul raional Hînceşti, împotriva a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 08 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cebotari Constantin împotriva Consiliului Raional Hînceşti privind încasarea indemnizației unice pentru perioada anilor 1982-1990 în sumă de 12.250 lei şi pentru anii de activitate 2007-2009 în sumă de 800 lei, prejudiciului moral în sumă de 20.00 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3500 lei.

Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Guzun Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5