2rac-40/15 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică

prima instanţă: E. Buzu dosarul nr.2rac-40/15 instanţa de apel: V. Pruteanu I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială “Deservire-Orhei” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială “Viaţa Dulce” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Deservire-Orhei” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 07 martie 2014 societatea comercială „Viaţa Dulce” societate cu răspundere limitată (în continuare S.C.

“Viaţa Dulce” S.R.L.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale “Deservire-Orhei” societate pe acţiuni (în continuare S.C. „Deservire-Orhei” S.A.) cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a menţionat că, a livrat marfa către S.C. „Deservire-Orhei” S.A. în baza facturilor fiscale: FV 9208532 în sumă de 4009,47 lei, la 12 iulie 2012; BV 17115202 în sumă de 2368,36, la 23 iulie 2012; FV 9208577 în sumă de 3845,84 lei, la 01 august 2012; FV 9208587 în sumă de 7719,26 lei, la 09 august 2012; FV 9208590 în 1 sumă de 4174,68 lei, la 09 august 2012; FV 6394987 în sumă de 4038,07 lei, la 16 august 2012; FV 6394998 în sumă de 5431,95 lei, la 20 august 2012; BV 17175235 în sumă de 7162,59 lei, la 05 septembrie 2012. Valoarea totală a mărfii livrate constituind suma de 38750,22 lei, din care au fost achitaţi 30530,00 de lei.

Mai afirmă că, până în prezent S.C. „Deservire-Orhei” S.A. nu şi-a onorat obligaţiile contractuale de achitare a costului mărfii, acumulînd o datorie faţă de S.C. “Viaţa Dulce” S.R.L. în sumă de 8220,22 lei. Invocă că, a expediat în adresa intimatului S.C. „Deservire-Orhei” S.A. o reclamaţie, prin care i s-a solicitat achitarea benevolă a datoriilor, dar care a rămas fără răspuns. Solicită încasarea din contul intimatului în beneficiul său a datoriei în sumă de 8220,22 lei, a taxei de stat în mărime de 270 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2014, s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat din contul societăţii comerciale “Deservire-Orhei” societate pe acţiuni suma de 270 lei drept compensare a taxei de stat achitate iar în rest pretenţiile s-au respins.

Prima instanţă a respins pretenţia cu privire la încasarea datoriei deoarece aceasta a fost achitată în cadrul examinării pricinii, iar pretenţia cu privire la cheltuielile de asistenţă juridică a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 s-a admis apelul declarat de S.C. “Viaţa Dulce” S.R.L., s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea şi s-a încasat din contul S.C. „Deservire- Orhei” S.A. în beneficiul S.C. “Viaţa Dulce” S.R.L datoria în sumă de 8220,22 lei, taxa de stat în mărime de 270 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Hotărîrea nu s-a pus în executare în partea ce ţine de încasarea datoriei în sumă de 8220,22 lei, aceasta fiind deja executată.

Instanţa de apel a conchis că, cheltuielile de asistenţă juridică au fost justificate prin probe pertinente şi urmează a fi încasate iar hotărîrea cu privire la încasarea datoriei de 8220,22 lei nu a fost pusă în executare deoarece a fost executată în cadrul examinării pricinii. La data de 04 noiembrie 2014 S.C. „Deservire-Orhei” S.A. a declarat recurs solicitînd, admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 16 mai 2014. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel urma să se pronunţe în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la incasarea datoriei similar primei instanţe iar în privinţa taxei de stat menţionează că eronat a fost dispusă spre încasare deoarece ea a fost achitată la data de 15 aprilie 2014 în temeiul hotărîrii primei instanţe.

De asemenea menţionează că, instanţa de apel nu a argumentat motivele care au stat la baza încasării cheltuielilor de asistenţă juridică în beneficiul intimatului, ignorînd concluziile primei instanţe în acest sens. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. 2 În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a admis pretenţia cu privire la incasarea datoriei nu pot fi reţinute or, la momentul depunerii acţiunii aceasta se baza pe existenţa unei datorii, respectiv pe un temei legal şi faptic, însă deoarece datoria a fost onorată în cadrul examinării pricinii, capătul dat de cerere nu urma a fi pus în executare. Privitor la încasarea sumei de 270 cu titlu de taxă de stat achitate în temeiul hotărîrii nedefinitive a primei instanţe, recurentul nu a prezentat dovada achitării 3 acesteia şi prin urmare instanţa de apel corect a dispus spre încasare această sumă.

În privinţa cheltuielilor de asistenţă juridică instanţa de apel bazîndu-se pe probele anexate la materialele pricinii a conchis că acestea au fost necesare, rezonabile şi justificate. De asemenea completul constată că, recursul declarat de S.C. „Deservire-Orhei” S.A. nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de S.C. „Deservire-Orhei” S.A. ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de S.C.

„Deservire-Orhei” S.A.se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4