2rac-424/14 — Încasarea dobînzii de întîrziere, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: V.Zaporojan dosarul nr. 2rac-424/14 instanţa de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, V.Harmaniuc DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de societatea pe acţiuni „Orhei-Vit”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă „Sudzucker- Moldova” societate pe acţiuni împotriva societăţii pe acţiuni „Orhei-Vit” privind încasarea dobînzii de întîrziere, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Orhei-Vit” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013, c o n s t a t ă La 23 decembrie 2011 ÎM „Sudzucker-Moldova” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhei-Vit” privind încasarea datoriei, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 03 iunie 2010 a încheiat cu SA „Orhei- Vit” contractul nr.1090-05-Z de vînzare-cumpărare, prin care s-a obligat să-i vîndă, la solicitare, bunuri în partide potrivit specificaţiilor parte integrantă a contractului, iar pîrîtul s-a obligat să achite preţul bunurilor recepţionate în termenii şi în condiţiile stabilite. Menţionează reclamantul că în perioada 20 iulie 2011 – 11 octombrie 2011 a livrat SA „Orhei-Vit” mărfuri în sumă totală de 1 919 610 lei, în baza facturilor fiscale şi a executat corespunzător obligaţiile asumate prin contract, însă pîrîtul nu achitat preţul mărfurilor.

1 Potrivit pct.4.1 şi 5.1 al contractului de vînzare-cumpărare nr.1090-05-Z din 03 iunie 2010 şi specificaţiilor din 01 iulie 2011, 08 septembrie 2011 şi 06 octombrie 2011, preţul mărfurilor urma să fie achitat în termen de 30 de zile calendaristice, calculate din momentul livrării mărfii, iar în caz de neachitare cumpărătorul va achita penalitate de întîrziere calculată în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. La 28 noiembrie 2011 a expediat în adresa pîrîtului pretenţia, prin care a solicitat achitarea, în termen de 7 zile lucrătoare, a datoriei şi penalităţii de întîrziere în mărime de 4 825 860,06 lei, însă nu a primit nici un răspuns şi nici suma datoriei nu a fost achitată.

Solicită reclamantul, încasarea de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul lui a datoriei în mărime de 1 919 610 lei, penalităţii de întîrziere în mărime de 125 875 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 50 000 lei (f.d.2-4). La 11 aprilie 2013 ÎM „Sudzucker-Moldova” SA a depus cerere de modificare a cerinţelor împotriva SA „Orhei-Vit”, solicitînd încasarea de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul lui a dobînzii de întîrziere în mărime de 127 376,80 lei, penalităţii de întîrziere în mărime de 125 875 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 53 821,30 lei (f.d.196-198). Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA dobînda de întîrziere în mărime de 127 376,80 lei, penalitatea de întîrziere în mărime de 125 875 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 53 821,30 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 s-a respins apelul declarat de SA „Orhei-Vit”, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. La 20 iunie 2014 SA „Orhei-Vit” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens susţine că, prin înscrisurile anexate la dosar se confirmă achitarea integrală a datoriei, prin urmare intimatul nu este în drept de a solicita încasarea dobînzii de întîrziere după stingerea prin executare a obligaţiei de bază.

Indică că instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare că referitor la aceleaşi raporturi obligaţionale stabilite în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.1090- 05-Z din 03 iunie 2010 prin decizia Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 februarie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, s-a constatat existenţa situaţiei dificile a SA „Orhei-Vit” în perioada executării contractului menţionat, fiind redusă penalitatea disproporţionat de mare solicitată de intimat.

2 A mai menţionat că prin decizia din 23 ianuarie 2013 Curtea Supremă de Justiţie întru argumentarea concluziei privind reducerea clauzei penale a apreciat drept admisibil şi pertinent certificatul contabil nr.25OV din 24 ianuarie 2012, prezentat de SA „Orhei-Vit”, prin care se confirmă faptul că întreprinderea are datorii faţă de furnizorii de produse agricole în sumă de 1 123 133,08 lei, la situaţia din 20 ianuarie 2012 are marfă nerealizată în sumă de 67 488 909,40 lei, din care marfa conţine zahăr în sumă de 22 493 507,92 lei. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi şi recepţionată de recurent la 22 aprilie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen.

Judecând recursul declarat de către SA „Orhei-Vit” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de ÎM „Sudzucker- Moldova” SA, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art.753 alin. (1) Cod civil, prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.

Din materialele dosarului s-a stabilit cu certitudine că la 03 iunie 2010 ÎM „Sudzucker-Moldova” SA şi SA „Orhei-Vit” au încheiat contractul nr.1090-05-Z de vînzare-cumpărare, prin care ÎM „Sudzucker-Moldova” SA s-a obligat să-i vîndă şi să transmită în proprietate, la solicitarea SA „Orhei-Vit”, bunuri în partide potrivit specificaţiilor care sunt parte integrantă a contractului menţionat, iar ultimul s-a obligat să achite preţul bunurilor recepţionate în termenii şi în condiţiile stabilite de contract şi specificaţiile la el (f.d.6-7 Vol.I). În perioada 20 iulie 2011 – 11 octombrie 2011, potrivit specificaţiilor din 01 iulie 2011, 08 septembrie 2011 şi 06 octombrie 2011 ÎM „Sudzucker-Moldova” SA a livrat SA „Orhei-Vit” mărfuri în sumă totală de 1 919 610 lei (f.d.8-18 Vol.I).

Conform specificaţiilor din 01 iulie 2011, 08 septembrie 2011 şi 06 octombrie 2011 pîrîtul s-a obligat să achite mărfurile recepţionate în termen de 30 de zile calendaristice, calculate din momentul livrării mărfii (data indicată în factura fiscală de livrare a mărfii). Prin pct.4 al specificaţiilor la contractul de vînzare-cumpărare nr.1090-05-Z din 03 iunie 2010, în cazul neachitării la timp a mărfii livrate, SA „Orhei-Vit” s-a obligat 3 să achite o penalitate de 0,1% din suma facturilor expirată pentru fiecare zi de întîrziere. Dat fiind faptul că SA „Orhei-Vit” nu şi-a îndeplinit obligaţiunile prevăzute de contractul de vînzare-cumpărare nr.1090-05-Z din 03 iunie 2010 şi nu a achitat preţul bunurilor recepţionate în valoare de 1 919 610 lei, la 24 noiembrie 2011, ÎM „Sudzucker-Moldova” SA a expediat în adresa recurentului-pîrît pretenţia, prin care a solicitat achitarea datoriei şi penalitatea de întîrziere, însă a fost lăsată fără răspuns (f.d.19).

La 23 decembrie 2011 ÎM „Sudzucker-Moldova” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhei-Vit” privind încasarea datoriei în mărime de 1 919 610 lei şi penalităţii de întîrziere în mărime de 125 875 lei. După înaintarea acţiunii menţionate, SA „Orhei-Vit” în perioada 11 aprilie 2012 – 06 iulie 2012 a transferat ÎM „Sudzucker-Moldova” SA suma de 1 919 610 lei, în baza ordinelor de plată (f.d.199-205 Vol.I). Conform art.512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Potrivit art. 514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Art.602 alin. (1) din Codul civil prevede că în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Potrivit art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Prin urmare, în circumstanţele relevate şi ţinînd cont de cumulul de probe prezentate în cadrul judecării cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată concluzia primei instanţe şi instanţei de apel cu privire la admiterea acţiunii şi încasarea de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA a dobînzii de întîrziere în mărime de 127 376,80 lei şi penalităţii de întîrziere în mărime de 125 875 lei.

Or, 4 creditorul care a primit cu întîrziere executarea obligaţiei de plată a costului mărfurilor livrate în baza contractului de vînzare-cumpărare, este în drept să ceară plata penalităţii dacă şi-a rezervat expres acest drept la primirea executării, precum şi dobînda de întîrziere pentru folosirea mijloacelor financiare străine. Remarcă Colegiul că dacă debitorul achită datoria pentru marfa procurată după adresarea creditorului în instanţa de judecată şi pînă la pronunţarea hotărîrii acest fapt nu-l scuteşte de obligaţia de a achita penalitatea prevăzută în contract.

Nu sunt întemeiate şi se resping argumentele recurentului precum că clauza penală urmează a fi redusă luînd în consideraţie existenţa situaţiei dificile la SA „Orhei-Vit” în perioada executării contractului menţionat, că prin certificatul contabil nr.25OV din 24 ianuarie 2012, prezentat de SA „Orhei-Vit”, se confirmă faptul că întreprinderea avea datorii faţă de furnizorii de produse agricole în sumă de 1 123 133,08 lei, la situaţia din 20 ianuarie 2012 avea marfă nerealizată în sumă de 67 488 909,40 lei, din care marfa conţine zahăr în sumă de 22 493 507,92 lei, circumstanţe care au fost luate în consideraţie la emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, pronunţată între aceleaşi părţi, deoarece în susţinerea acestei poziţii recurentul nu a prezentat instanţei certificatul contabil nr.25OV din 24 ianuarie 2012, la care a făcut referire în cererea de recurs şi nici alte probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 121 şi 122 CPC, care ar servi drept temei pentru micşorarea clauzei penale, atunci cînd aceasta este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor.

La fel, nu poate fi reţinut argumentul recurentului expus întru susţinerea poziţiei referitor la faptul că intimatul nu este în drept de a solicita încasarea dobînzii de întîrziere după stingerea prin executare a obligaţiei de bază, or dobînda de întîrziere prevăzută de art.619 Cod civil reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întîrzierea executării obligaţiilor pecuniare considerîndu-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine în cazul reţinerii plăţii pentru bunurile procurate. Conform art. 94 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. La materialele cauzei au fost anexate bonurile de plată nr. 5147 din 20 decembrie 2011 în mărime de 5 000 lei şi nr. 68 din 13 martie 2013 în mărime de 3821,30 lei pentru achitarea taxa de stat la depunerea acţiunii (f.d.

5, 208 Vol.I). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă, conducîndu-se de prevederile art. 90 CPC, corect a încasat din contul SA „Orhei-Vit” în beneficiul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA cheltuielile de judecată, care se compun din 53 821,30 lei cheltuieli pentru taxa de stat. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, corespund 5 circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Orhei-Vit”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă „Sudzucker-Moldova” societate pe acţiuni împotriva societăţii pe acţiuni „Orhei-Vit” privind încasarea dobînzii de întîrziere, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 6