2rac-267/13 — Privind încasarea dobînzei de întîrziere

Instanţa de fond: Judecătoria Orhei – V. Selevestru Dosarul nr. 2rac-267/13 Instanţa de apel : CA Chişinău – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Orhei – Vit”, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Aivis” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Orhei – Vit” privind încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 103.081,58 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Orhei – Vit”, c o n s t a t ă: La 24 august 2011, SRL „Aivis” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhei – Vit” privind încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 103.081,58 lei.

În motivarea acţiunii, SRL „Aivis” a invocat că, conform contractului de antrepriză nr. 14/1 – 161-05 din 27 iulie 2005 şi de proiectare nr. 14/1-149-05 din 08 iulie 2005, a efectuat servicii de proiectare şi a îndeplinit lucrări de construcţie – montaj la obiectul SA „Orhei – Vit”. Însă, începînd cu 26 ianuarie 2006, SA „Orhei – Vit” nu şi-a onorat obligaţiunea de plată prevăzută de contractele menţionate neachitînd în termenii stabiliţi datoria în sumă de 470.780 lei. SRL „Aivis” menţionează că, la 18 septembrie 2006, s-a adresat cu acţiune în judecată privind încasarea forţată a datoriei şi a ratei dobînzei de întîrziere (rata de refinanţare) din contul SA „Orhei – Vit”. Rata dobînzei a fost calculată în baza art. 585, 619 CC pe perioada 26 ianuarie 2006 pînă la 26 februarie 2009. În rezultatul dezbaterilor judiciare în baza deciziei irevocabile a Colegiului economic din 18 martie 2011 au fost admise cerinţele SRL „Aivis”.

Indică, SRL „Aivis” că, în perioada examinării cauzei la Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie, nu a avut posibilitatea de a-şi modifica cerinţele sale şi a încasa dobînda de întîrziere (rata refinanţării) pe perioada din 26 februarie 2009 inclusiv pînă la data devenirii deciziei irevocabile. La reclamaţia din 17 mai 2011 privind achitarea benevolă a ratei dobînzei de întîrziere în sumă de 103.081, 58 lei, calculată pe perioada 26 februarie 2009 – 08 aprilie 2011, SA „Orhei – Vit” nu a reacţionat. Conform art. 513 CC, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul executării şi stingerii obligaţiei ei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 octombrie 2012, s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la SA „Orhei – Vit” în favoarea SRL „Aivis” dobînda de întîrziere în sumă de 103.081,58 lei şi taxa de stat în sumă de 3.092,44 lei.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 26 februarie 2013, a respins apelul declarat de către SA „Orhei – Vit” şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 octombrie 2012. La 18 martie 2013, SA „Orhei – Vit” a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 şi hotărîrei Judecătoriei Orhei din 24 octombrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîrii de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului, SA „Orhei – Vit” a invocat că, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi admis.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o hotărîre nouă. În conformitate cu art. 239 - 240 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. La adoptarea hotărîrii, instanţa judecătorească, în limitele pretenţiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. În acest sens, Colegiul atenţionează că norma de drept indicată impune instanţei de judecată exigenţe privind studierea minuţioasă a situaţiei de fapt a chestiunii supuse judecării şi încadrarea corectă de drept.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sînt ilegale, pornind de la următoarele. Din actele cauzei s-a constatat că, SRL „Aivis” la 18 septembrie 2006 s-a adresat cu acţiune în judecată privind încasarea forţată a datoriei şi a ratei dobînzei de 2 întîrziere (rata de refinanţare) din contul SA „Orhei – Vit”. Rata dobînzei a fost calculată în baza art. 585, 619 CC pe perioada 26 ianuarie 2006 pînă la 26 februarie 2009. În rezultatul dezbaterilor judiciare în baza deciziei irevocabile a Colegiului economic din 18 martie 2011 au fost admise cerinţele SRL „Aivis”.

Instanţa de recurs constată că, la 16 aprilie 2009, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, s-a admis acţiunea, s-a încasat de la SA „Orhei – Vit” în favoarea SRL „Aivis” datoria în sumă de 509.637 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 344.028,05 lei şi taxa de stat în mărime de 26.740 lei, menţionîndu-se că în cazul neexecutării hotărîri în termen de 90 zile de la data devenirii definitive, debitorul chiar şi în lipsa vinovăţiei va achita dobînda de întîrziere determinată conform art. 619 CC. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Economice din 08 decembrie 2010 s-a admis parţial apelul declarat de SA „Orhei – Vit”, s-a modificat hotărîrea primei instanţe din 16 aprilie 2009, după cum urmează s-a încasat de la SA „Orhei-Vit” în folosul SRL „Aivis” suma de 470.780 lei cu titlu de datorie şi 24.444, 24 lei cu titlu de taxa de stat.

În rest hotărîrea primei instanţei din 16 aprilie 2009 s-a menţinut. Iar, la data de 18 martie 2011, s-a admis parţial recursul declarat de SA „Orhei – Vit”, s-a modificat decizia Curţii de Apel Economice din 08 decembrie 2010 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 aprilie 2009, în partea încasării dobînzei de întîrziere: s-a redus dobînda de întîrziere încasată de la SA „Orhei – Vit” în folosul SC „Aivis” SRL de la 344.028 lei pînă la 325.322 lei. În rest recursul declarat de SA „Orhei- Vit” s-a respins şi s-a menţinut decizia instanţei de apel din 08 decembrie 2010. Colegiul menţionează că, recurentul – pîrît SA „Orhei – Vit” a primit decizia Curţii de Apel Economice din 08 decembrie 2010 la 10 ianuarie 2011, fiind expediată prin intermediul oficiului poştal.

Iar, la 08 aprilie 2011 SA „Orhei – Vit” a achitat integral datoria faţă de SRL „Aivis”, fapt recunoscut şi de către directorul SRL „Aivis” – A. Ursu, în referinţa anexată la materialele cauzei (f.d. 76 – 77). Conform art. 123 alin. (2) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Iar, conform art. 243 CPC, instanţa judecătorească, pronunţînd hotărîrea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe şi dobînda de întîrziere determinată conform art.619 din Codul civil, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărîrea în termen de 90 de zile de la data cînd aceasta a devenit definitivă.

Astfel că, termenul de 90 de zile acordat pentru executarea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 aprilie 2009 urmează să fie calculată din data primirii de către SA “Orhei – Vit” a deciziei Curţii de Apel Economice din 08 decembrie 2010 şi anume din 10 ianuarie 2011. Prin urmare, SA „Orhei – Vit” a primit decizia la 10 ianuarie 2011 acesta urma să execute hotărîrea judecătorească pînă la 11 aprilie 2011 (90 zile oferite de legiuitor), iar datoria a fost achitată la 08 aprilie 2011, adică pînă la expirarea termenului menţionat. Astfel că, SA „Orhei – Vit” s-a încadrat în termenul de 90 zile pentru executarea hotărîrii judecătoreşti.

3 De asemenea este neîntemeiată concluzia instanţelor ierarhic inferioare, precum că pricina s-a examinat conform competenţei teritoriale prevăzute de art. 39 alin. (11 1) CPC, deoarece alin. (11 1) al art. 39 CPC, a fost introdus prin Legea nr. 163 din 22 iulie 2011 în vigoare din 12 martie 2012, însă ulterior, la 09 februarie 2012, Legea nr. 163 din 22 iulie 2012 a fost declarată neconstituţională prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 3. Iar, hotărîrea Judecătoriei Orhei a fost adoptată la 24 octombrie 2012, ulterior modificărilor operate în Codul de Procedură Civilă. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ concluzionează că instanţa de judecată eronat a admis acţiunea, or, aceasta a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, şi a interpretat eronat legea, ceea ce constituie temei de casare a hotărîrii recurate, conform art. 432 alin. (2) lit. b) şi c) CPC.

Astfel, instanţa de recurs constată că argumentele expuse în recursul SA „Orhei – Vit” şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentei pricini, iar cumulul de probe anexate la dosar sunt suficiente pentru admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Orhei – Vit”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 octombrie 2012, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Aivis” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Orhei – Vit” privind încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 103.081,58 lei şi se emite o hotărîre nouă după cum urmează.

Se respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aivis”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Valentina Clevadî Judecător Tamara Chişca-Doneva Judecător Ion Vîlcov 4