2rac-494/15 — Încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-494/15 prima instanţă: A. Spoială instanţa de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Teracons Proiect ”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Orhei - Vit” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată “Teracons Proiect”, cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Teracons Proiect ” a fost respins, s-a admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Orhei - Vit”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău, din 20 mai 2014, şi s-a pronunţat o nouă hotărâre, c o n s t a t ă: La data de 11 februarie 2014 reclamanta SA “Orhei-Vit” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată către SRL„Teracons Proiect”, solicitând încasarea datoriei în mărime de 44098 lei, penalităţii în sumă de 7936,20 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 3715,11 lei şi a cheltuielilor de judecată de în sumă de 1672.47 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la data de 17 aprilie 2013 SA „Orhei-Vit” în calitate de beneficiar, şi SRL „Teracons Proiect”, în calitate de antreprenor, au semnat contractul de antrepriză nr. 11/04 privind executarea lucrărilor de reparaţie a acoperişului din metal la depozitul nr. l, amplasat în mun.

Chişinău, str. Mesager 16. Menţionează reclamantul că, la 18 aprilie 2013 a achitat în avans preţul 1 contractului în sumă de 44098 lei. Precizează reclamantul că contrar prevederilor pct. 7.1. din contractul de antrepriză nr. 11/04 din 17 aprilie 2013, pârâtul SRL „Teracons Proiect” la terminarea lucrărilor, nu a anunţat reclamantul printr-o notificare scrisă că lucrările sunt executate şi nu a înaintat reclamantului să semneze procesul-verbal de predare-primire a lucrărilor executate. Mai indică reclamantul că la 20 ianuarie 2014 a întocmit actul de constatare privind constatarea deficienţelor la lucrările executate de pârât, şi anume că, în încăperile unde au fost petrecute lucrări de reparaţie plouă, fiind imposibilă utilizarea bunului imobil conform destinaţiei şi condiţiilor normale de folosire pentru scopurile propuse, stabilindu-se termen de 5 zile pentru remediere şi înaintat spre executare SRL„Teracons Proiect”.

Cere SA „Orhei-Vit” încasarea datoriei în mărime de 44098 lei, penalităţii în sumă de 7936,20 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 3715,11 lei şi a cheltuielilor de judecată de în sumă de 1672.47 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 mai 2014 a fost admisă parţial acţiunea, dispunându-se încasarea de la SRL „Teracons Proiect” în beneficiul SA „Orhei-Vit” suma de 44098 lei cu titlu de datorie, suma de 7936,20 lei cu titlu de penalitate şi suma de 1561, 02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea de chemare în judecată în partea care se referă la încasarea dobânzii de întârziere şi la cheltuielile de judecată care exced suma de 1561.02 lei. La data de 18 iunie 2014 SRL „Teracons Proiect” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 20 mai 2014, solicitând casarea acesteia, ca fiind neîntemeiată. Tot la 18 iunie 2014 a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 mai 2014 şi SA „Orhei-Vit”, solicitând casarea parţială a acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă cererea de cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Orhei - Vit” împotriva SRL „Teracons Proiect” în partea care se referă la încasarea de la SRL „Teracons Proiect” în beneficiul SA „Orhei-Vit” a sumei de 3.715,11 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, apelul declarat de SRL “Teracons Proiect”, a fost respins, s-a admis apelul declarat de SA ”Orhei-Vit”, pe alte motive şi se rejudecă cauza.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 mai 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la SRL ”Teracons Proiect” în beneficiul SA”Orhei-Vit” datoria în sumă de 44098 lei şi penalitatea în sumă de 7936,20 lei, 1561 lei cheltuieli de judecată, iar în total 53 595,20 lei şi s-a respins cererea de chemare în judecată privind încasarea dobânzii de întârziere. La data de 09 februarie 2015, SRL ”Teracons Proiect”, a declarat recurs 2 împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu trimiterea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural.

Menţionează recurentul că atît, în prima si a doua instanţă nu s-au pronunţat prin încheiere asupra demersului de numire a expertizei, prin ce a admis încălcări ale normelor de drept procedural. Mai indică că în contextul hotărîrilor ambelor instanţe, au fost luate în consideraţie doar argumentele reclamantului, fără a-i da posibilitate să administreze probe, inclusiv temeinicia expertizei solicitate, care va demonstra acţiunile sale şi îndeplinirea pe deplin a tuturor condiţiilor contractuale. Susţine recurentul că pe parcursul desfăşurării procesului civil, au fost săvârşite şi alte încălcări ale normelor de drept procedural, care au dus la soluţionarea eronată a pricinii şi care servesc drept temei pentru restituirea cauzei spre rejudecare.

La data de 18 martie 2015, reprezentantul SA”Orhei-Vit”, avocatul Lefter Aurel, a depus referinţă la recursul declarat de SRL ”Teracons Proiect”,, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de SRL ”Teracons Proiect”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe 3 la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării 4 pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Teracons Proiect ”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Teracons Proiect”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5