2rac-412/15 — Încasarea datoriei, penalităţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: E. Cojocari dosarul nr. 2rac-412/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Gospodăria Ţărănească „Darii Ion Dumitru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gospodăria Ţărănească „Darii Ion Dumitru” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Orhei-Vit” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Orhei-Vit”, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2014 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La data de 20 martie 2009 GŢ „Darii Ion Dumitru” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orhei – Vit” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciul material şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de colectare a materiei prime agricole în stare proaspătă pentru prelucrare nr. 13/1-129- 08 încheiat la 01 octombrie 2008 cu SA „Orhei – Vit” şi facturii fiscale seria SZ nr.0735812 din 24 octombrie 2008, către SA „Orhei-Vit” a fost livrată producţie agricolă (mere) în sumă totală de 94272, 14 lei, acesta din urmă obligându-se să achite producţia primită.

Menţionează reclamantul că după livrarea producţiei agricole, de nenumerate ori s-a adresat pârâtului să achite bunurile materiale primite, însă conducerea pârâtului sub diferite pretexte refuza achitarea plăţii, din aceste considerente la data de 29 ianuarie 2009 s-a adresat pârâtului cu pretenţie, prin care a cerut achitarea datoriei, care nu a fost admisă, din motivul precum că nu a fost prezentat certificat igienic, propunându-i totodată că să achite costul producţiei cu concentrate de sucuri în loc de bani. La data de 26 februarie 2009 s-a prezentat la adresa pârâtului unde a fost întocmit act de verificare a decontărilor, prin care acesta a recunoscut datoria de 94 272 lei, însă nici după întocmirea acestui act nu au fost achitate datoriile.

Solicită încasarea datoriei în mărime de 94272 lei, penalitatea în mărime de 198 lei şi cheltuielile de judecată. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantului a înaintat o cerere suplimentară, de modificare a cerinţelor, prin care menţionează că, în perioada anului 2009-2010 pârâtul SA „Orhei-Vit” a achitat datoria parţial, fiind restant cu suma de 20 000 lei şi care conform prevederilor punctul 5.2 din contract trebuia să achite datoria până la data de 15 septembrie 2009, în caz contrar, va achita o penalitate de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere din suma datoriei neachitate, astfel suma datoriei constituind 4754 lei. Însă din cauza neachitării de către pârât a datoriei pentru producţia primită, neavând surse financiare pentru funcţionare, a fost nevoit să ia un credit bancar de la BC „Moldova Agroindbank” SA.

La data de 12 martie 2009 a luat credit de la bancă în sumă de 80 000 lei cu o dobândă stabilită iniţial în mărime de 25 % anual, unde a fost nevoit să achite o dobîndă în sumă de 12966 lei şi 58 bani. Solicită încasarea de la SA „Orhei-Vit” a datoriei în sumă de 20 000 lei, penalitate în sumă de 4754 lei, prejudiciul material în sumă de 12 966, 58 lei, taxa de stat în sumă de 2 834 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 noiembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul GŢ „Darii Ion Dumitru” suma de 20 000 lei - cu titlu de datorie contractuală, suma de 4754 lei - cu titlu de penalitate contractuală, suma de 2834 lei - cu titlu de taxă de stat achitată de reclamant la depunerea cererii.

În rest acţiunea a fost respinsă neîntemeiată. La data de 17 noiembrie 2014, SA „Orhei-Vit” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 a fost admis apelul declarat de SA „Orhei-Vit”, casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării penalităţii de la SA „Orhei-Vit” şi în această parte s-a emis o hotărîre nouă. S-a încasat de la SA„Orhei-Vit” în beneficiul GŢ „Darii Ion Dumitru” cu titlu de penalitate contractuală suma de 360 lei şi cu titlu de taxă de stat suma de 611 lei. S-a menţinut hotărîrea primei instanţe în partea încasării de la SA„Orhei-Vit” în beneficiul GŢ „Darii Ion Dumitru” a datoriei în valoare de 20000 lei.

S-a încasat de la GŢ „Darii Ion Dumitru” în beneficiul SA„Orhei-Vit” cheltuielile de judecată pentru examinare în apel în sumă de 202,50 lei. 2 Instanţa de apel la emiterea deciziei a apreciat ca fiind corectă hotărîrea primei instanţe în partea încasării de la SA „Orhei-Vit” în folosul GŢ „Darii Ion Dumitru” a sumei restante de 20 000 lei, cu titlu de datorie contractuală. Totodată, instanţa de apel, călăuzindu-se de prevederile art. 375 alin. (1), 602, 619, 268 lit. a) Cod civil, a menţionat că în cazul dat instanţa de fond a fost obligată să aplice termenul special de prescripţie extinctivă pentru încasarea penalităţii în interiorul termenului de 6 luni, pînă la data pronunţării hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 07 noiembrie 2014, ce, conform calcului: 20 000 lei x 0,01% x 180 zile, constituie suma de 360 lei.

În temeiul art. 94 alin. (1) CPC, instanţa de apel a considerat necesar de încasat de la SA„Orhei-Vit” în beneficiul GŢ „Darii Ion Dumitru” a cheltuielilor cu titlu de taxă de stat în sumă de 611 lei. Avînd în vedere că cererea de apel este parţial întemeiată, Colegiul civil al instanţei de apel a considerat necesar de a încasa de la GŢ „Darii Ion Dumitru” în beneficiul SA„Orhei Vit” a cheltuielilor de judecată pentru examinare în apel în sumă de 202,50 lei. La data de 03 septembrie 2015 GŢ „Darii Ion Dumitru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea în care a fost casată hotărîrea primei instanţe şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că prin scrisoarea din 22 iunie 2015 se atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 03 septembrie 2015 se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat că la emiterea deciziei instanţa de apel a interpretat eronat legea. Consideră că deoarece contractul nu prevede un termen concret de achitare, deci achitarea trebuia efectuată la prima cerinţă a vînzătorului.

Susţine că intimatul nu a prezentat nici o probă, prin care să demonstreze faptul că i-a fost adus la cunoştinţă despre prelungirea termenului de achitare. În opinia recurentului, penalitatea şi taxa de stat trebuia calculată nu din suma de 20 000 lei, dar din suma totală a datoriei de 94 272 lei la momentul înaintării acţiunii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 3 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de GŢ „Darii Ion Dumitru” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de GŢ „Darii Ion Dumitru” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 4 d i s p u n e: Recursul declarat de Gospodăria Ţărănească „Darii Ion Dumitru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5