2rac-564/13 — Încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată, şi, declararea nulilăţii contractului

prima instanţă: Brînza L. dosarul nr. 2rac-564/13 instanţa de apel: Craiu N., Bulgac L. şi Minciuna A. ÎNCHEIERE 6 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată şi la acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orfhei” cu privire la declararea nulă a contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 3 iulie 2013, prin care s-a admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, s-a casat hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 aprilie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă c o n s t a t ă La 22 august 2012 Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a indicat că la 1 iunie 2009 a încheiat cu societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” contractul nr.38 de arendă a bunurilor. Obiect al contractului de arendă au constituit alte bunuri decât terenurile şi plata de arendă a fost stabilită în mărime de 6 000 lei lunar.

La 31 mai 2011 termenul contractului de arendă a expirat, însă Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” nu a solicitat predarea bunurilor şi societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a continuat exploatarea bunurilor contractul de arendă considerându-se conform punctului 5.2 prelungit încă pe doi ani. Pentru arenda bunurilor societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a achitat numai suma de 42 000 lei la 2 aprilie 2010 şi are o datorie în mărime de 198000 lei. Încercând să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” prin somaţia din 25 iunie 2012 a cerut societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” achitarea datoriilor, însă somaţiei nu i s-a dat curs şi plata pentru arendă nu a fost achitată.

Consideră Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” că societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” este în întârziere şi îi datorează daune- interese în sumă de 41 853 lei. 1 Cere Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a datoriei în sumă de 198 000 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 41 853 lei şi taxei de stat în sumă de 7 196 lei. La 12 martie 2013 societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a depus acţiune reconvenţională împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la declararea nulă a contractului nr. 38 din 1 iunie 2009. În motivarea acţiunii reconvenţionale societatea cu răspundere limitată „Biotex- Com” a indicat că în anul 2009 a solicitat Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” să-i dea în arendă un grajd pentru cai, căsuţe de lemn etc. contra plată.

Directorul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a dat acordul şi i-a prezentat pentru semnare un contract-tip de arendă a bunurilor respective, comunicându-i concomitent că este necesar acordul Agenţiei „Moldsilva”, deoarece în lipsa acordului contractul nu este valabil şi plăţile de arendă au fost suspendate. La sfârşitul anului 2009 a fost anunţată de Întreprindere că acordul fondatorului este primit şi la 1 ianuarie 2010 a fost semnat actul de predare-primire a bunurilor, a început utilizarea acestora şi la 2 aprilie 2010 a achitat plata de arendă. În acelaşi timp a aflat că Agenţia „Moldsilva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere „Biotex-Com” cu privire la rezilierea tuturor contractelor de arendă şi că Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” nu a avut acordul la darea bunurilor în arendă.

Din aceste motive a încetat de a plăti arenda, iar în vara anului 2012 a fost somată de Întreprindere să achite plata de arendă fără ca aceasta să ceară restituirea bunurilor arendate. Consideră că contractul de arendă este lovit de nulitate absolută, deoarece bunurile au fost date în arendă fără acordul prealabil al fondatorului. Cere societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” de a declara nul contractul nr. 38 din 1 iunie 2009 din momentul încheierii acestuia. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 aprilie 2013 acţiunea Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” a fost admisă.

S-a declarat nul contractul de arendă nr. 38 din 1 iunie 2009 încheiat între societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” şi Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. La 23 aprilie 2013 Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a depus apel nemotivat împotriva hotărârii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, iar la 19 iunie 2013 apel motivat. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 3 iulie 2013 a admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, a casat hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 aprilie 2013 şi a emis o nouă hotărâre prin care: S-a admis acţiunea Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” în beneficiul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” datoria în mărime de 198 000 lei, dobânda de întârziere în sumă de 41 853 lei, 7196 lei taxa de stat achitată 2 pentru prima instanţă şi 5 397 lei taxa de stat achitată pentru examinarea pricinii în ordine de apel. Acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Biotex-Com” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 16 septembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 3 iulie 2013, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea cererii de recurs societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” a indicat că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, a interpretat eronat legislaţia privind activitatea întreprinderilor de stat. A mai invocat că instanţa de apel nu a ţinut cont că prin acordul adiţional din 11 ianuarie 2010 părţile au confirmat transmiterea bunurilor în arendă de la 1 ianuarie 2010 şi lipsa pretenţiilor materiale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 8 octombrie 2013 Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a prezentat referinţă în care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece normele de drept material au fost aplicate corect de către instanţa de apel, iar prin acordul adiţional din 11 ianuarie 2010 recurentului i s-au transmis în arendă alte bunuri decât cele de la 1 iunie 2009 pentru care acesta a achitat plata în luna aprilie 2010. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea cu răspundere limitată „Biotx-Com” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei prezentate de intimat, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei date în apel sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Societatea cu răspundere limitată temeiuri de declarare a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă în cererea de recurs nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra admisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă a emis o hotărâre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în 3 temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Biotex-Com” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 4