2rac-552/13 — Încasarea sumei şi dobânzii de întârziere, declararea rezoluţiunii contractului de prestări servicii şi încasarea avansului

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr. 2rac-552/13 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „I.Q.-Impex” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Carvinter-Euro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „I.Q.-Impex” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „I.Q.-Impex” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Carvinter-Euro” cu privire la declararea rezoluţiunii contractului de prestări servicii şi încasarea avansului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL I.Q.-Impex” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 septembrie 2010, SRL „Carvinter-Euro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „I.Q.-Impex” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că la 11 decembrie 2009, SRL „I.Q.-Impex” a încheiat un contract de intermediere cu SRL „Carvinter-Euro”, prin care s-a solicitat stabilirea potenţialelor cumpărători, precum şi realizarea tranzacţiei de înstrăinare a lotului de teren cu o suprafaţă de 0,5517 ha cu nr. cadastral 0100313.265 şi a construcţiei nefinisate de pe lotul cu nr. cadastral 0100313.265.01, precum şi lotului de teren cu o suprafaţă de 0,1038 ha cu nr. cadastral 0100313.390, care aparţin primului cu drept de proprietate.

Menţionează că bunurile nominalizate au fost înstrăinate ÎM Mold-Irlandeze „47 thParallel” SA prin contractul de schimb a bunurilor, altă parte prin transfer direct. Afirmă că întru executarea obligaţiunilor SRL „I.Q.-Impex” faţă de SRL „Carvinter-Euro” la 17 decembrie 2009 au fost transferaţi 13634 lei la cursul BNM 17,9395 =759,99 Euro, la 22 ianuarie 2010 au fost transferaţi 8000 lei la cursul BNM 17,6057 =454,39 Euro, la 17 martie 2010 au fost transferaţi 3000 lei la cursul BNM 17,1826 =174,59 Euro, în total fiind transferaţi 24634 lei - echivalent 1388,97 Euro. Susţine că la 22 iunie 2010 SRL „I.Q.-Impex” a fost somat printr-o pretenţie, primită sub semnătura.

Mai indică că datoria restantă constituie suma de 6215,03 Euro, suma de 113,05 Euro – dobânda, conform art. 585 Cod civil, egală cu rata refinanţării a BNM, pe perioada 17 iunie 2010 – 20 septembrie 2010 (95 zile) şi conform art. 619 alin. (2) Cod civil dobânda de întârziere pe perioada 17 iunie 2010 – 20 septembrie 2010 (95 zile) în sumă de 145,35 Euro, în total suma de 6473,43 Euro, ceea ce la 20 septembrie 2010 constituie suma de 103332,77 lei. Solicită încasarea de la SRL „I.Q.-Impex”în beneficiul SRL „Carvinter-Euro” a sumei de 6215,03 Euro - datoria restantă, dobânda în sumă de 113,05 Euro, conform art. 585 Cod civil, egală cu rata refinanţării a BNM, pe perioada 17 iunie 2010 – 20 septembrie 2010 (95 zile) şi conform art. 619 alin. (2) Cod civil dobânda de întârziere pe perioada 17 iunie 2010 – 20 septembrie 2010 (95 zile) în sumă de 145,35 Euro, iar în total suma de 6473,43 Euro, ceea ce la 20 septembrie 2010 constituia 103332,77 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „I.Q.-Impex” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Carvinter-Euro”, solicitând declararea rezoluţiunii contractului de prestări servicii din 11 decembrie 2009, încasarea de la SRL „Carvinter-Euro” a sumei de 24634 lei achitaţi în avans în baza contractului de prestări servicii din 11 decembrie 2009 şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reconvenţionale SRL „I.Q.-Impex” a indicat că la 11 decembrie 2009 societatea a încheiat cu SRL „Carvinter-Euro” un contract de prestări servicii, obiect al cărui a constituit vânzarea obiectelor imobile. Afirmă că la aceeaşi dată între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel” a fost semnat un acord de arvună, obiect al acestuia fiind stabilirea ordinii şi condiţiilor de înstrăinare a obiectelor imobile deţinute de SRL „I.Q.-Impex”.

Menţionează că termenul încheierii contractelor de înstrăinare între SRL „I.Q.- Impex” şi SA „47thParallel”a fost stabilit până la 30 decembrie 2009. Mai indică că până la 30 decembrie 2009 tranzacţia nu a fost executată din motive independente de SRL „I.Q.-Impex”. Susţine că la 02 martie 2010,SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel” au încheiat un nou antecontract, care a fost semnat în lipsa SRL „Carvinter-Euro”, fără implicarea acestuia şi în alte condiţii. Consideră că faptul dat confirmă neexecutarea de către SRL „Carvinter-Euro” a obligaţiilor contractuale în partea respectării termenelor stabilite pentru executarea contractului din 11 decembrie 2009, deoarece termenul tranzacţiei a constituit una din condiţiile de bază ale vânzătorului.

La fel, menţionează că ulterior, până la semnarea contractului de schimb din 01 iunie 2010, între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel”, pârâtul SRL „Carvinter- Euro” la negocieri nu a participat, susţinând că acest fapt se confirmă prin conţinutul antecontractului din 02 martie 2010 şi nemijlocit prin contractul din 01 iunie 2010. Cu referire la prevederile art. 971 alin. (1) Cod civil, consideră că având în vedere că serviciul nu a fost prestat de către SRL „Carvinter-Euro” în modul corespunzător şi în termenii stabiliţi, SRL „I.Q.-Impex” nu este obligată să plătească remuneraţia prevăzută în contractul din 11 decembrie 2009 în mărime de 2% din valoarea bunurilor imobile.

La 26 septembrie 2011, SRL „Carvinter-Euro” a depus cerere de majorare a dobânzii de întârziere, solicitând încasarea de la „I.Q.-Impex” în beneficiul SRL „Carvinter-Euro” a dobânzii de întârziere în sumă de 797,22 Euro (echivalentul în lei moldoveneşti 12556 lei), iar în total, cu dobânda invocată în cererea iniţială, a solicitat încasarea sumei de 115888,77lei şi cheltuielilor de judecată - taxa de stat în sumă de 3477 lei şi asistenţa juridică în sumă de 2000 lei. În susţinerea pretenţiilor a menţionat că din momentul înregistrării acţiunii, şi anume de la 27 septembrie 2010 a mai expirat 364 zile, astfel a considerat că este oportun să majoreze pretenţiile ce ţin de încasarea dobânzii de întârziere în temeiul art. 619 alin. (1) Cod civil.

Afirmă că dobânda de întârziere pentru perioada de 364 zile începând cu 27 septembrie 2010 până la 26 iunie 2011 constituie suma de 797,22 Euro. Ulterior, SRL „Carvinter-Euro” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la SRL „I.Q.-Impex” în beneficiul SRL „Carvinter- Euro” a sumei de 99191,87 lei cu titlu de datorie de bază, a sumei de 28828,16 lei cu titlu de dobândă de întârziere, iar în total suma de128020,03 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată: taxa de stat în sumă de 3840 lei şi asistenţa juridică în sumă de 4000 lei.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că în rezultatul tergiversării examinării cauzei au mai expirat 395 zile, considerând oportună majorarea dobânzii de întârziere, cu calcularea de la 26 septembrie 2011 până la 25 octombrie 2012. Astfel, susţine că suma dobânzii de întârziere pentru perioada nominalizată constituie 12131,26 lei, iar pentru întreaga perioada de la 17 iunie 2010 până la 25 octombrie 2012 constituie suma de 28828,16 lei. Afirmă că la 16 octombrie 2011 a fost încheiat un acord adiţional la contractul de asistenţă juridică, care prevede achitarea suplimentară în calitate de onorar a sumei de 2000 lei, iar în total cheltuielile pentru serviciile juridice constituie suma de 4000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 decembrie 2012 a fost admisă integral acţiunea, încasat din contul SRL „I.Q.-Impex” în beneficiul SRL „Carvinter-Euro” datoria în sumă de 99191,87 lei, dobânda de întârziere în sumă de 28828,16 lei, taxa de stat în sumă de 3845 lei, cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 4000 lei, iar în total suma de 135865,03 lei. La fel a fost încasat din contul SRL „I.Q.-Impex” taxa de stat în sumă de 230,95 lei şi a fost respinsă acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „I.Q.-Impex” şi menţinută hotărârea primei instanţe. Totodată, a fost încasat de la SRL „I.Q.-Impex” în beneficiul SRL „Carvinter-Euro” suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii.

La 03 septembrie 2013, SRL „I.Q.-Impex” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că a fost emisă cu interpretarea incorectă a circumstanţelor de fapt ale pricinii şi aplicarea eronată a legislaţiei materiale. Afirmă că instanţele n-au luat în considerare că antecontractul încheiat în alte condiţii între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47th Parallel” la 02 martie 2010, a fost rezultatul negocierilor îndelungate fără participarea SRL „Carvinter-Euro” şi fără contribuirea acestuia la încheierea acestui contract, careva probe pertinente care ar demonstra contrariul SRL „Carvinter-Euro” n-a prezentat, totul a rămas doar la nivel declarativ.

Indică că toate pretenţiile în privinţa contribuţiei se bazează doar pe faptul că SRL „Carvinter-Euro” iniţial a atras la negocieri cumpărătorul SA „47thParallel”, însă conform contractului doar faptul dat nu naşte dreptul SRL „Carvinter-Euro” la retribuţie. Consideră că dimpotrivă, din conţinutul antecontractului din 02 martie 2010 rezultă că acesta reprezintă un act juridic separat şi independent de raporturi contractuale care au avut loc între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel”. Ulterior, la 01 iunie 2010 a fost semnat contractul de schimb între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel”, care a fost drept urmare a antecontractului din 02 martie2010, şi la fel a fost încheiat fără ca compania SRL „Carvinter-Euro” să participe la negocieri, să contribuie la coordonarea condiţiilor noi ale tranzacţiei şi la reprezentarea intereselor SRL „I.Q.-Impex”.

Menţionează că SRL „Carvinter-Euro” nu a prezentat dovezile sau argumentele probate, precum că contractul între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel”a fost încheiat cu participarea SRL „Carvinter-Euro”. Ce ţine de referirea instanţei de apel la art.512 alin. (1) Cod civil, menţionează că art.513 alin. (1) prevede că debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună- credinţă la momentul executării şi stingerii obligaţiei, susţinând că obligaţia, pe care şi-a asumat-o SRL „Carvinter-Euro” nu a fost executată, contractul de înstrăinare nefiind semnat de părţi până la 30 decembrie 2009 conform pct. 6 al acordului de arvună. Indică că în partea dispozitivă a deciziei, instanţa de apel se referă la art.668 alin. (1) Cod civil, care prevede că contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii.

Menţionează că din natura contractului încheiat între SRL „Carvinter-Euro” şi SRL „I.Q.-Impex” rezultă obligaţia încheierii tranzacţiei cu persoana terţă şi că obligaţia executării lui şi termenul pentru încheierea contractului de înstrăinare între SRL „I.Q.-Impex” şi SA „47thParallel” a fost stabilit şi nu a fost respectat de SRL „Carvinter-Euro”. Mai indică că prevederile art. 572 alin. (2) Cod civil nu au fost respectate de către SRL „Carvinter-Euro”. Afirmă că instanţa de apel se referă la art. 1180 alin. (1) Cod civil, care prevede că cel care promite o remuneraţie pentru intermedierea unui contract sau pentru indicarea ocaziei de încheiere a unui contract este obligat la plata remuneraţiei doar atunci când contractual este încheiat în urma indicaţiilor date, dar în alin.(2) art.1180 este stipulat că la încheierea contractului sub o condiţie suspensivă, remuneraţia poate fi cerută doar la îndeplinirea condiţiei.

Susţine că condiţie suspensivă în cazul dat a constituit termenul încheierii tranzacţiei până la 30 decembrie 2009, termen care nu a fost respectat de către intimat, considerând că SRL „Carvinter-Euro” nu are dreptul la solicitarea remuneraţiei şi mai mult ca atât penalităţii sau dobânzii de întârziere. Consideră că însăşi faptul achitării cărorva sume băneşti de SRL „I.Q.-Impex” companiei SRL „Carvinter-Euro” nu constituie acţiuni concludente şi acţiuni de recunoaştere a pretenţiilor din partea apelantului. Consideră că este evident că SRL „Carvinter-Euro” nu a îndeplinit una dintre cele esenţiale condiţiile a contractului de prestare a serviciilor de intermediere - nu a încheiat tranzacţia în termenele stabilite, iar întrucât condiţiile stipulate de părţi nu au fost îndeplinite de către intimat, pretenţiile SRL „Carvinter-Euro”cu privire la încasarea dobânzii de întârziere sunt neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 03 iulie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 05iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 179). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 03septembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „I.Q.-Impex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context,completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „I.Q.-Impex”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „I.Q.-Impex” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „I.Q.-Impex” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat