2rac-441/15 — Încasarea datoriei și a dobinzii de intirziere

prima instanță: A. Danilov dosarul nr. 2rac-441/15 instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin” în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin” împotriva Firmei de Producere şi Comerț ,,Marketing Vin” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de administratorul insolvabilității Societății pe Acțiunii ,,Orhei-Vin”, fiind menținută hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 19 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 12 noiembrie 2012, SA ,,Orhei-Vin” a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC ,,Marketing Vin” SRL, cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul invocă că, la 27 februarie 2008 a fost încheiat contractul de mandat nr. 8, între FPC „Marketing Vin” SRL şi SA „Orhei- Vin”, conform căruia, mandatarul şi-a asumat obligația financiară pentru vînzarea vinului, fiind obligat să achite SA „Orhei-Vin” prețul vinului livrat în termen de 30 de zile după furnizarea vinului.

A mai indicat că, pe parcursul derulării acestui contract, a avut loc livrarea mai multor loturi de vin, practic achitînd toate loturile pîrîtul, fiind neachitat parțial doar ultimul lot de producție livrată în mărime de 296 001,20 lei, furnizat către ÎM „Acorex Wine Holding” SA în baza contractului de mandat cît şi în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 01/12 din 21 ianuarie 2010, acumulînd o datorie la executarea contractelor respective în sumă de 22 427,45 lei. Susţine reclamantul că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, SA „Orhei-Vin” a înaintat către FPC „Marketing Vin” SRL mai multe reclamații prin care a solicitat restituirea datoriei, dar toate reclamațiile au rămas fără răspuns din partea pîrîtului.

Solicită reclamantul încasarea de la FPC ,,Marketing Vin” SRL datoriea în mărime de 22 427,45 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 5 324,83 lei şi a taxei de stat în sumă de 832,57 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2014 a fost respinsă acțiunea înaintată de SA „Orhei-Vin”, ca fiind neîntemeiată. La 17 decembrie 2014, administratorul insolvabilității SA „Orhei-Vin”- Cristina Negură a declarat apel nemotivat, iar la 02 aprilie 2015 a declarat apelul motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîrii prin care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de administratorul insolvabilității SA „Orhei-Vin”-Cristina Negură, fiind menținută hotărîrii primei instanțe. La adoptarea soluției sale instanța de apel a invocat că, la materialele dosarului nu au fost anexate probe pertinente, concludente şi admisibile care ar confirma existența datoriei solicitate spre încasare or, din considerentul că, SA „Orhei-Vin” căreia în virtutea art. 117 CPC RM îi revine sarcina probațiunii, nu a prezentat nici instanței de fond şi nici instanței de apel probe incontestabile ce ar confirma afirmațiile indicate în acțiune. La 18 septembrie 2015 SA „Orhei-Vin” în proces de insolvabilitate, a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîrii prin care să fie admisă acțiunea.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, atît instanța de apel cît şi prima instanţă nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanțelor, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Orhei-Vin” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la 2 situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Orhei-Vin” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Orhei-Vin” în proces de insolvabilitate, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Iurie Bejenaru 3