2rac-43/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rac-43/15 prima instanţă: E. Tverdohleb instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi cererea reconvenţională a Primăriei com.

Berlinţi împotriva întreprinderii mixte Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulităţii contractului de antrepriză, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, prin care apelul declarat de întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iunie 2013, c o n s t a t ă: La data de 18 iulie 2012, reclamantul întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com. Berlinţi, r. Briceni cu privire la încasarea datoriei. În motivare acţiunii a indicat reclamantul că în baza contractului de antrepriză nr. 01/03 din 19.03.2004, a executat lucrările de gazificare a com.

Berlinţi, care au fost finalizate în luna decembrie anului 2005. Menţionează reclamantul că, în repetate rînduri, s-a adresat către pîrît cu cereri de a achita costul lucrărilor executate, însă, ultimul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate. Prin scrisoarea cu nr. de ieşire 889 din 22.07.2009, pîrîtul a comunicat că nu poate efectua operaţiunile financiare în baza documentelor de care dispune, nemotivînd răspunsul său şi fără a solicita documente suplimentare. Prin scrisoarea cu numărul de ieşire 09 din 01.09.2011, reclamantul, din nou, a solicitat de la pîrît să achite datoria, atenţionînd că, în caz contrar, se va adresa în 1 instanţa de judecată. Cere reclamantul ÎMMR „Rocaro” SRL încasarea de la pîrît în beneficiul său datoria în sumă de 50.000 lei.

La data de 10 decembrie 2012, reclamantul ÎMMR „Rocaro” SRL, a depus în instanţa de judecată cererea de majorare şi concretizare a cerinţelor, în care a indicat că potrivit pct. 2.1. a contractului de antrepriză, încheiat cu pîrîtul la data de 19.03.2004, s-a obligat să execute lucrări de gazificare a com. Berlinţi în conformitate cu calculul de resurse în sumă de 1.500.000 lei. În conformitate cu pct. 12.5 a Contractului, beneficiarul este obligat să efectueze plata imediat după finisarea lucrărilor. Prin scrisoarea sa cu numărul 33 din 28.03.2007, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului copia procesului-verbal de recepţie a lucrărilor executate la construcţia conductei de gaz de presiune medie în com.

Berlinţi pentru semnarea şi achitare, însă, pîrîtul la situaţia din 01.09.2011 nu a reacţionat la reclamaţie. Cere ÎMMR „Rocaro” SRL încasarea de la pîrît în beneficiul său pentru lucrările executate la construcţia conductei de gaz de presiune medie în baza contractului de antrepriză nr.01/03 din 19.03.2004, proiectul tehnic, procesul - verbal de recepţie a lucrărilor executate la construcţia conductei de gaz de presiune medie, actului de recepţie a obiectului sistemului de alimentare cu gaze finisat prin lucrări de construcţie montare din 15.12.2005, datoria în sumă de 457.868 lei şi dobînda de întîrziere pe perioada de la 15.12.2005 şi pînă la 04.12.2012 în sumă de 624.437 lei, şi totodată cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenţei juridice şi pentru taxa de stat achitată (f.d.65-67).

La data de 26 decembrie 2012, Primăria com. Berlinţi a depus cerere reconvenţională împotriva ÎMMR„Rocaro” SRL cu privire la declararea nulităţii contractului de antrepriză. În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că, la 28.09.2004, a încheiat cu ÎMMR„Rocaro” SRL contractul nr. 01/03 privind construcţia conductei de gaz de presiune înaltă cu diametrul de 110 mm, lungimea de 35 metru liniar şi obiectului sistemului de alimentare cu gaze naturale. Costul lucrărilor fiind de 227.000 lei. Precizează reclamanta că în conformitate cu art. 25 al Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, nr. 1166-XII din 30.04.1997, în vigoare la acel moment, la Trezoreria Teritorială Briceni a fost înregistrat contractul nr. 67 din 20.05.2004, aprobat de Agenţia Naţională pentru achiziţii publice cu nr. 2- 2930/2004 din 01.10.2004.

Conform art. 25 alin. (4) al legii, contractul de achiziţii se încheie în mod obligatoriu, conform metodelor de achiziţie, se înregistrează la una din unităţile Trezoreriei de stat după înregistrarea lui în Agenţie. Contractele de achiziţie, care nu au fost înregistrate în modul stabilit, sînt nule. Articolul cu conţinutul analogic există şi în Legea privind achiziţiile publice, nr. 96- XVI din 13.04.2007, şi anume, art. 67, care prevede că contractele, care nu sînt înregistrate în modul stabilit, nu au putere juridică. Contractul de antrepriză nr. 01/03 din 19.03.2004, obiectul căruia este executarea lucrărilor la construcţia conductei de gaz de presiune medie, care nu este semnat de către primar, nu este aprobat de Agenţia Naţională pentru achiziţii publice şi înregistrat în Trezoreria de Stat, este nul.

2 Totodată, nu este semnat de către primar şi procesul - verbal de recepţie de finisarea a lucrărilor. În conformitate cu Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996 (M.O. nr. 42-44 din 28.06.1996), recepţia lucrărilor de construcţie şi a instalaţiilor aferente acestora se efectuează atît la lucrării noi, cît şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente şi se realizează în două etape :1) recepţia la terminarea lucrărilor; 2) recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Cere Primăria com. Berlinţi de a recunoaşte nulitatea contractului de antrepriză nr. 01/03 din 19.04.2004 cu privire la executarea lucrărilor de gazificare a com.

Berlinţi în sumă de 1.500.000, încasînd de la ÎMMR„Rocaro” SRL toate cheltuielile de judecată (f.d. 140-141). Prin hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iunie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMMR„Rocaro” SRL a fost respinsă, iar cererea reconvenţională înaintată de Primăria com. Berlinţi, r. Briceni a fost admisă. A fost declarat nul contractul de antrepriză nr. 01/03 nr. 01/03, încheiat la 19.03.2004 între ÎMMR„Rocaro” SRL şi Primăria com. Berlinţi, r-l Briceni.

(f.d.283-297) La data de 17 iulie 2013, ÎMMR„Rocaro” SRL a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Briceni din 13 iunie 2013. (f.d.300-304) Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, apelul declarat de ÎMMR„Rocaro” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iunie 2013. La data de 27 noiembrie 2014, ÎMMR„Rocaro” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material.

Menţionează recurentul că potrivit art. 118 alin. (1), (3) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Consideră că instanţele ierarhic inferioare, la emiterea hotărîrilor, nu au respectat prevederile art. 130 şi 240 CPC, precum şi nu au apreciat probele bazate pe cercetarea multe-aspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, fără să se călăuzească de prevederile legii.

La data de 14 ianuarie 2015, Primăria com. Berlinţi, r-l Briceni a depus referinţă la recursul declarat de ÎMMR„Rocaro” SRL, prin care solicită respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă. Examinînd cererea de recurs declarată de ÎMMR„Rocaro” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. 3 Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) şi b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul 4 exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de întreprinderea mixtă Moldo-Română „Rocaro” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5