2rac-7/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanță: M. Diaconu dosarul 2rac-7/15 instanța de apel: N. Budăi, A. Gavriliţă, N. Cernat DECIZIE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Tamara Chişca-Doneva Elena Covalenco, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Moldo-Română „ROCARO” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Complecons” Societate pe Acţiuni către Întreprinderea Mixtă Moldo- Română „ROCARO” Societate cu Răspundere Limitată privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Moldo-Română „ROCARO” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 19 iunie 2012, ÎS „Complecons” SA a depus cerere de chemare în judecată către ÎMMR „Rocaro” SRL privind repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul ÎS „Complecons” SA a indicat că prin intermediul contractului de asociere în scopul organizării producerii comune a întreprinderilor ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA şi ÎMMR „Rocaro” SRL din 23 ianuarie 2009, cu un termen de valabilitate pînă la 23 iunie 2010, aprobat de Comitetul creditorilor prin procesul-verbal nr. 5 din 23 ianuarie 2009 şi confirmat prin Hotărîrea Curţii de Apel Economice nr. 2e-314/2009 din 24 martie 2009, s-a pus scopul redresării ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA conform obiectivelor stabilite în Procedura Planului.

Menţionează că obiectul contractului se axa în jurul obţinerii unui profit real şi partajarea acestuia între asociaţi conform pct. 4.1.2.5 şi 4.3 al contractului susmenţionat. Reclamantul ÎS „Complecons” SA indică că a participat la producerea comună cu S-158 m2 din blocul administrativ cu nr. cadastral 01.00308192.02 şi S- 869,4 m2 din hala de producere cu nr. cadastral 01.00308192.01, conform pct. 4.1.1 al contractului de asociere. Reclamantul invocă că ÎMMR „Rocaro” SRL, contrar obligaţiunilor sale contractuale, stabilite în compartimentul 2.2 al contractului, fără consimţămîntul debitorului, la 05 iulie 2009 a cedat ÎM „Beauty Vision” SRL creanţele sale faţă de ÎS „Zidpetrolcons” SA în sumă de 2200000 lei, din care 806052, 60 lei constituie activele materiale în curs de execuţie şi mijloacele fixe cu care ÎS „Zidpetrolcons” SA participa la contractul de asociere în scopul organizării producerii comune, conform pct. 4.1.2.3 şi anexa nr. 6 al contractului.

Mai indică reclamantul că contractele de cesiune nr. RoBV-03 şi RoBV-04 din 05 iulie 2009, încheiate pînă la expirarea termenului de valabilitate al contractului, 23 iunie 2010, au dus la apariţia unui nou creditor cu drepturi depline în relaţii cu ÎS „Zidpetrolcons” SA şi ÎS „Complecons” SA, care erau parte la contractul de asociere şi a constituit factorul major care a dus la neîndeplinirea obiectivelor propuse în contract. Relevă reclamantul că prin intermediul procesului-verbal nr. 01-05-03/10 din 05 martie 2010, ÎMMR „Rocaro” SRL a susţinut poziţia reprezentantului ÎM „Beauty Vision” SRL, Dan Petrache şi a propus spre lichidare întreprinderea ÎS „Zidpetrolcons” SA.

Menţionează că ÎMMR „Rocaro” SRL a iniţiat anterior procedura de lichidare a ÎS „Zidpetrolcons” SA, prin intermediul cererii nr. 21 din 21 octombrie 2009 depusă la Curtea de Apel Economică din Republica Moldova, respectiv şi-a demonstrat scopurile meschine în relaţii cu ÎS „Zidpetrolcons” SA prin încălcarea gravă a condiţiilor contractuale, fapt ce a dus la neîndeplinirea obiectivelor propuse în contract şi la rezilierea unilaterală a acestuia. Invocă că conform prevederilor pct. 6.1.5 al contractului nominalizat, iniţiatorul rezilierii anticipate a contractului achită despăgubiri în valoare echivalentă cu costul chiriei suprafeţelor calculate conform legii bugetului, respectiv ÎS „Complecons” SA a înaintat pretenţia nr. 01/12 iniţiatorului rezilierii anticipate, ÎMMR „Rocaro” SRL cu privire la achitarea despăgubirilor materiale în sumă de 546879, 45 lei.

Reclamantul ÎS „Complecons” SA solicită încasarea de la ÎMMR „Rocaro” SRL a prejudiciului material în sumă de 546879, 45 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎS „Complecons” SA şi s-a dispus de a se încasa de la ÎMMR „Rocaro” SRL în beneficiul ÎS „Complecons” SA a sumei de 546 879, 45 lei cu titlu de prejudiciu material şi 7000 lei cu titlu de taxă de stat, precum şi s-a dispus de a se încasa de la ÎMMR „Rocaro” SRL în beneficiul statului suma de 9403, 69 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎMMR „Rocaro” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013. La 09 septembrie 2014 şi la 15 septembrie 2014, ÎMMR „Rocaro” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de ÎS „Complecons” SA, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de recurs, recurentul ÎMMR „Rocaro” SRL a indicat că consideră decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013 ilegale şi neîntemeiate, deoarece acestea au fost emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material în raport cu circumstanţele pricinii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să transmită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului rezultă, că la 23 ianuarie 2009 la şedinţa Comitetului creditorilor ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA., a fost aprobat contractul de asociere în scopul organizării producerii commune cu propunerile parvenite din partea Comitetul creditorilor(f.d.

25-29). Astfel, tot la 23 ianuarie 2009, între ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA şi ÎMMR „Rocaro” SRL a fost încheiat contractul de asociere în scopul organizării producerii comune, astfel obiectul acestui contract conform pct. 1.1. este asocierea ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA şi ÎMMR „Rocaro” SRL cu scopul investirii temporare pentru organizarea producerii comune cu utilizarea potenţialului tehnic şi de cadre de care dispun, în scopul îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice şi indicilor economici prevăzute în planul de redresare a ÎS „Complecons” SA şi ÎS „Zidpetrolcons” SA(f.d. 8). Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 24 martie 2009, a fost aprobat procesul-verbal a comitetului creditorilor ÎS „Complecons” SA şi ÎS „Zidpetrolcons” SA din 23 ianuarie 2009, prin care s-a aprobat contractul de asociere în scopul organizării producerii comune între ÎS „Complecons” SA, ÎS „Zidpetrolcons” SA şi ÎMMR „Rocaro” SRL(f.d.

31-33). La fel, din materialele dosarului rezultă că prin contractele de cesiune a creanţelor nr. RoBV-03 şi nr. RoBV-04 din 05 iulie 2009, ÎMMR „Rocaro” SRL în calitate de cedent, a cesionat către ÎM „Beauty Vision” SRL în calitate de cesionar, creanţele sale în sumă de 220 000 lei şi 2 000 000 lei faţă de ÎS „Zidpetrolcons” SA(f.d. 41-42). La 21 octombrie 2009, ÎMMR „Rocaro” SRL a depus o cerere la Curtea de Apel Economică prin care a solicitat lichidarea întreprinderii ÎS „Zidpetrolcons” SA, în legătură cu imposibilitatea îndeplinirii Planului de redresare a societăţii, invocînd că lichidarea întreprinderii este unicul mijloc de satisfacere a creanţelor sale faţă de ÎS „Zidpetrolcons” SA(f.d.

60). Ulterior, la şedinţa adunării creditorilor ÎS „Zidpetrolcons” SA din 11 noiembrie 2009, a fost luată hotărîrea privind începerea procedurii de lichidare a ÎS „Zidpetrolcons” SA(f.d. 66-68). Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 18 noiembrie 2009, au fost validate creanţele creditoriale suplimentare, şi anume creanţele salariale acumulate în urma neachitării salariilor faţă de salariaţi în sumă de 166 700 lei; creanţele acumulate faţă de bugetul public în sumă de 7827, 22 lei; creanţele acumulate faţă de ÎMMR „Rocaro” SRL în sumă de 29208, 76 lei; creanţele acumulate faţă de ÎM „Beauty Vision” SRL în sumă de 2 220 000 lei, s-a hotărît anularea fuzionării întreprinderilor ÎS „Complecons” SA şi ÎS „Zidpetrolcons” SA., cu încetarea procedurii planului şi s-a dispus derularea procesului de insolvabilitate în viitor în cadrul căruia vor fi achitate creanţele suplimentare validate(f.d.

61-62). Ulterior, la 19 iunie 2012, ÎS „Complecons” SA a depus cerere de chemare în judecată către ÎMMR „Rocaro” SRL privind repararea prejudiciului material(f.d. 3- 5). Fiind investite cu examinarea prezentului litigiu, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel s-a pronunţat în favoarea admiterii integrale a acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţele judecătoreşti au reţinut că ÎMMR „Rocaro” SRL nu a întreprins nici o acţiune în vederea executării contractului de asociere în scopul organizării producerii comune, iar planul de redresare a întreprinderilor insolvabile ÎS „Complecons” SA şi ÎS „Zidpetrolcons” SA. a fost compromis şi anulat prin hotărîre. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţe constatate nemijlocit de instanţa şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu art. 240 al. (1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie apreciază concluziile instanţei de judecată ca fiind fără suport probant, rezultate din neexaminarea multiaspectuală a cauzei şi în consecinţă, nestabilirea tuturor circumstanţelor importante pentru soluţionarea litigiului.

Conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Însă, contrar prevederilor enunţate hotărîrile instanţelor judecătoreşti în pricina dată se întemeiază pe aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.

Or, deşi instanţele judecătoreşti au reţinut că ÎMMR „Rocaro” SRL nu a întreprins nici o acţiune în vederea executării contractului de asociere în scopul organizării producerii comune, iar ÎMMR „Rocaro” SRL invocă că întru executarea contractului susmenţionat a încheiat cu Consiliul raional Călăraşi contractul nr. 22 din 14 februarie 2008, iar cu Consiliul raional Teleneşti contractul nr. E-20 din 05 octombrie 2007, anexînd în acest sens contractele menţionate la materialele dosarului, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au lăsat fără examinare probele prezentate de către ÎMMR „Rocaro” SRL. Astfel, Colegiul consideră că acest fapt constituie o eroarea judiciară ce nu poate fi corectată de către instanţa de recurs şi respectiv temei de casare a deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 iulie 2014 şi de transmitere a pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Conform art. 572 Cod civil, temeiul executării rezidă din existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi momentul stabilit. Deci, odată ce temeiul executării unei obligaţii rezidă din existenţa unei obligaţii, instanţele judecătoreşti urmau să reţină cu trimitere la clauzele contractului de asociere în scopul organizării producerii comune, care este obiectul obligaţiilor asumate şi neexecutate de către ÎMMR „Rocaro” SRL. Conform art. 610 alin. (3) Cod civil, este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării.

Cu referire la prevederile normelor legale citate, instanţa de recurs consideră că odată ce reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material echivalent cu costul chiriei suprafeţelor indicate în anexa nr. 5 al contractului, indicînd în acest sens perioada chiriei 05 iulie 2009-01 iunie 2010, la rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să constate în baza art. 610 alin. (3) Cod civil, dacă prejudiciul invocat de către ÎS „Complecons” SA este unul real suportat de către acesta şi dacă este efectul nemijlocit al neexecutării contractului de asociere în scopul organizării producerii comune de către ÎMMR „Rocaro” SRL. Mai mult ca atît, Colegiul reţine că în lipsa unui răspuns clar şi explicit referitor la unul din argumentele esenţiale ale cererii, hotărîrea judecătorească se consideră nemotivată.

Nemotivarea hotărîrii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-au constatat erori judiciare care nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să determine definitiv circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi reexaminînd pricina în dependenţă de probele acumulate şi circumstanţele stabilite, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Moldo-Română „ROCARO” Societate cu Răspundere Limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Complecons” Societate pe Acţiuni către Întreprinderea Mixtă Moldo-Română „ROCARO” Societate cu Răspundere Limitată privind repararea prejudiciului material, cu transmiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Mardari Tamara Chişca-Doneva Elena Covalenco Maria Ghervas