2rac-44/15 — Excluderea asociatului și repararea prejudiciului material

dosarul nr.2rac-44/15 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, L. Popova ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oxana Leviţcaia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Oxauri Com” şi Leviţcaia Oxana împotriva Aureliei Chicuş cu privire la excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată şi repararea prejudiciului material şi acţiunea reconvenţională a Aureliei Chicuş împotriva societăţii comerciale „Oxauri Com” şi Oxanei Leviţcaia cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care apelul declarat de societatea comercială „Oxauri Com” şi Leviţcaia Oxana a fost respins, iar apelul declarat de Aureliei Chicuş a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La data de 16 septembrie 2009, reclamanta Oxana Leviţcaia şi societatea comercială „Oxauri Com” societate cu răspundere limitată a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei Aureliei Chicuş cu privire la excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la data de 17 aprilie 2008, de către Leviţcaia Oxana şi Chicuş Aurelia a fost constituită SC „Oxauri Com”, unde ambii asociaţi deţin câte 50% din capital social. La momentul înregistrării societăţii fiecare asociat a depus câte 40% din capital social. Ulterior Leviţcaia Oxana a completat capitalul social, iar asociatul Chicuş Aurelia nu şi-a respectat obligaţiile de asociat. Susţine reclamanta, că pârâta a pierdut actele de constituire şi contabile ale societăţii, iar ca urmare nu a fost posibil de a prezenta dările de seamă, prin ce, de către Inspectoratul Fiscal a fost aplicată amendă. De asemenea, pârâta a mai sustras un şir de bunuri materiale, în valoare de 1 8052,20 lei, care au fost procurate pe contul banilor din capitalul social al SC „Oxauri Corn” SRL şi refuză să le întoarcă.

Cer Oxana Leviţcaia şi SC „Oxauri Com” SRL excluderea asociatului Aureliei Chicuş din SC „Oxauri Com” SRL, cu încasarea prejudiciului material cauzat în mărime de 9530,39 lei şi a cheltuielilor de judecată. La data de 09 februarie 2010, Chicuş Aurelia a înaintat cerere reconvenţională împotriva SC „Oxauri Com” SRL şi Oxanei Leviţcaia cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale În motivarea cererii a invocat reclamanta că capitalul social al SC „Oxauri Com” SRL era stabilit în sumă de 5400 lei, dintre care a fost introdusă de către Leviţcaia Oxana - 1080 lei şi Chicuş Aurelia-1080 lei, iar toată suma urma a fi introdusă timp de 6 luni, însă SC „Oxauri Com” SRL a activat numai 2 - 2,5 luni, deoarece între asociaţi au apărut diverse litigii.

Susţine reclamanta că din 01.07.2008, Chicuş Aurelia activează separat prin patent şi a solicitat administratorului Leviţcaia Oxana, dizolvarea şi lichidarea SC „Oxauri Com” SRL. Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 27 martie 2012, s-a dispus ca pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oxanei Leviţcaia şi SC „Oxauri Com” SRL împotriva Aureliei Chicuş cu privire la excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată şi repararea prejudiciului material, precum şi acţiunea reconvenţională intentată de Chicuş Aurelia împotriva Oxanei Leviţcaia şi SC „Oxauri Com” SRL cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii, să se transmită spre examinare Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău – în calitate de instanţă judecătorească competentă (f.d.l48). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 22 mai 2012, s-a dispus separarea într-un proces aparte a pretenţiilor din acţiunea principală a SC „Oxauri Com” SRL şi Oxanei Leviţcaia împotriva Aureliei Chicuş cu privire la excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată şi repararea prejudiciului material, de acţiunea reconvenţională intentată de Aurelia Chicuş împotriva SC „Oxauri Com” SRL şi Leviţcaia Oxana cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale, iar pricina civilă la acţiunea Aureliei Chicuş intentată pe cale reconvenţională împotriva SC „Oxauri Com” SRL şi Oxana Leviţcaia cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale - fiind strămutată spre judecare la Judecătoria Comercială de Circumscripţie, conform competenţei (f.d.

174-175). La data de 21 decembrie 2012, reclamanţii Oxana Leviţcaia şi SC „Oxauri Com” SRL au depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care solicită excluderea asociatului Aurelia Chicuş din cadrul societăţii cu răspundere limitată, pe motiv că nu a vărsat în termen aportul subscris la capitalul social al societăţii comerciale, repararea prejudiciului material evaluat la 8 893 lei 20 bani, precum şi cheltuielilor de judecată în mărime de 5 786 lei 20 bani (f.d. 199-201). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, a fost respinsă acţiunea SC „Oxauri Com” SRL şi Oxanei Leviţcaia împotriva Aureliei Chicuş cu privire la excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată şi repararea prejudiciului material, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins cererea Aureliei Chicuş cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, din motivul netemeiniciei ei. 2 Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 decembrie 2013, a fost corectată greşeala din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, dispunându-se excluderea frazei „în urma concretizării cuantumului pretenţiilor în acţiune şi după separarea, într-un proces aparte, a pretenţiilor de acţiunea reconvenţională intentată le Aurelia Chicuş împotriva SRL „Oxauri Com” şi Oxana Leviţcaia cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale”.

La 23 mai 2013, Leviţcaia Oxana şi SC „Oxauri Com” SRL au declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri, prin care de admis cererea de chemare în judecată privind excluderea din SC „Oxauri Com” SRL pe asociatul Chicuş Aurelia şi încasarea de la Chicuş Aurelia a prejudiciului material în sumă de 8893,2 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5786,2 lei.

La data de 24 mai 2013, Chicuş Aurelia a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii în partea ce ţine de respingerea cererii Aureliei Chicuş cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să se încasate din contul Oxanei Leviţcaia şi SC „Oxauri Com” SRL în beneficiul Aureliei Chicuş, în mod solidar, cheltuielile de judecată ce constau din 5000 lei achitaţi pentru traducerea actelor de procedură judiciară, 1500 lei pentru serviciile juridice ale avocatului Perelighin Dumitru, 3500 lei pentru serviciile juridice ale avocatului Cuţulab Petru, 48, 9 lei achitaţi pentru xeroxarea dosarului şi altor acte legate de examinarea litigiului în cauză, iar în total 10 097, 8 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, apelul declarat de Leviţcaia Oxana şi SC „Oxauri Com” SRL a fost respins, iar apelul declarat de Chicuş Aurelia a fost admis. S-a casează hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 26 aprilie 2013, în partea respingerii cererii Aureliei Chicuş cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată şi s-a pronunţă o nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la Leviţcaia Oxana în beneficiul Aureliei Chicuş cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5048 lei. În rest hotărârea a fost menţinută. La data de 14 iulie 2014, Leviţcaia Oxana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri.

În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material. Instanţa a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Menţionează recurentul că instanţa de apel, a aplicat prevederile art. 113 alin. (5) şi art. 154 alin. (1) lit. a) Cod civil, deşi urmau să fie aplicate doar prevederile art. 47 alin. (1) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 – XVI din 14 iunie 2007, or atît legea, cît şi codul sunt acte legislative cu aceeaşi forţă juridică şi potrivit art. 6 alin. (7) al Legii privind actele legislative nr 780 – XV din 27 decembrie 2001, în cazul în care apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

La data de 14 ianuarie 2015, Chicuş Aurelia a depus referinţă la recursul declarat de Leviţcaia Oxana, prin care solicită respingerea integrală a recursului 3 întrucît a fost depus peste termen. Examinînd cererea de recurs declarată de Leviţcaia Oxana, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) şi b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs 4 din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. În sensul declarării recursului ca inadmisibil din motivele expuse, instanţa de recurs nu poate fi de acord cu opinia intimatei, expusă în referinţă, despre existenţa a încă a unui temei de declarare a recursului ca inadmisibil şi anume că recursul a fost depus peste termen.

Decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 10 aprilie 2014, copia motivată a acestea a fost expediată părţilor, cu ieşire din instanţa de apel, la 13 mai 2014 (f. d. 78), recursul a fost declarat la 14 iulie 2014, astfel încadrîndu-se, chiar şi în lipsa avizului de recepţie, în termenul de 2 luci, prevăzut de art. 434 CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Leviţcaia Oxana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Leviţcaia Oxana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5