2ra-308/19 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material si moral.

2ra-308/19 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material si moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-308/19

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (V. Muntean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, A. Danilov. Iu. Cimpoi)

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Oxana

Levițcaia împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Oxana Levițcaia, s-a casat parțial hotărârea din 15 mai 2015

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și s-a emis în această parte o hotărâre nouă, în rest,

hotărârea primei instanțe s-a menținut

c o n s t a t ă:

La data de 16 februarie 2015, Oxana Levițcaia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea

în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că aproximativ 5 ani de zile, începând cu

16 septembrie 2009 până la 29 ianuarie 2015, a durat examinarea cauzei civile intentată la

cererea sa de chemare în judecată și SRL „Oxauri Com” împotriva Aureliei Chicuș cu

privire la excluderea asociatului societății cu răspundere limitată și repararea prejudiciului

material, care în esență nu prezenta o cauză complicată sau complexă, în rezultatul căreia a

avut de suferit atît material, cât și moral.

În contextul expus, cu referire la prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 „Privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești”, a solicitat reclamanta Oxana Levițcaia constatarea încălcării dreptului său

la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile la acțiunea înaintată de către ea și SRL

„Oxauri Com” împotriva Aureliei Chicuș cu privire la excluderea asociatului societății cu

răspundere limitată și repararea prejudiciului material, cu dispunerea încasării din bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a sumei de 15.000 de lei cu

1

titlu de prejudiciu material, ce constă din cheltuieli de asistență juridică, de transport și

timpul de muncă efectiv pierdut și 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 15 mai 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, acțiunea a

fost admisă în parte, fiind constatată încălcarea dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei civile la acțiunea înaintată de către Oxana Levițcaia și SRL „Oxauri

Com” împotriva Aureliei Chicuș cu privire la excluderea asociatului societății cu

răspundere limitată și repararea prejudiciului material, cu dispunerea încasării din bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Oxanei Levițcaia a sumei de

5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că la examinarea cauzei civile depuse

de către Oxana Levițcaia și SRL „Oxauri Com” împotriva Aureliei Chicuș cu privire la

excluderea asociatului societății cu răspundere limitată și repararea prejudiciului material,

reclamantei Oxana Levițcaia i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, prin ce a avut loc o violare a prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și ale art.

6§1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, or,

prin examinarea timp îndelungat a cauzei civile enunțate supra, ultimei i-a fost cauzat un

anumit nivel de stres și frustrare.

A stabilit prima instanță că prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de

urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a

instituției de stat debitoare.

Totodată, a reținut prima instanță că amânările generate de comportamentul

reclamantei și a reprezentatului acesteia, a dus la tergiversarea examinării cauzei pe o

perioadă cumulativă de aproximativ 1 an și 5 luni.

A concluzionat prima instanță că reieșind din circumstanțele cauzei, Oxanei Levițcaia

i-a fost încălcat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil prin ce i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, însă în opinia instanței suma de 50.000 de lei solicitată de către prima cu

titlu de despăgubire este exagerat de mare și nu corespunde caracterului și gravității

suferințelor psihice suportate de către aceasta prin tergiversarea examinării cauzei civile

depuse de către Oxana Levițcaia și SRL „Oxauri Com” împotriva Aureliei Chicuș cu

privire la excluderea asociatului societății cu răspundere limitată și repararea prejudiciului

material, dispunând în acest sens încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamantei a

sumei de 5.000 de lei, care este una echitabilă și rezonabilă ca mărime.

Referitor, la pretenția Oxanei Levițcaia privind încasarea sumei de 15.000 de lei cu

titlu de prejudiciu material, prima instanță a notat că reclamanta nu a prezentat probe

justificative ce ar demonstra suportarea de către aceasta a cărorva cheltuieli legate de

tergiversarea examinării cauzei civile sus-enunțate.

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Oxana Levițcaia, s-a casat parțial hotărârea din 15 mai 2015 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în partea reparării prejudiciului moral și s-a emis în

această parte o hotărâre nouă, prin care s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul Oxanei Levițcaia suma de 20.000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, în rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut.

Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul, că ținând cont de natura dreptului

lezat, de caracterul și gravitatea suferințelor suportate de către Oxana Levițcaia, de

circumstanțele și complexitatea cauzei, precum și de conduita instanței de judecată și

2

importanța procesului, prima instanță corect a ajuns la concluzia de a admite pretenția

reclamantei privind repararea prejudiciului moral, însă greșit a dispus încasarea acestuia

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor, precum și suma despăgubirii

morale în mărime de 5.000 de lei fiind una mică și nu corespunde caracterului și gravității

suferințelor psihice suportate de către reclamantă, din care considerente a concluzionat

instanța de apel de a dispune încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul Oxanei Levițcaia a sumei de 20.000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, fiind una echitabilă și rezonabilă ca mărime.

La caz, a precizat instanța de apel că reieșind din jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului în material duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele

acordate cu titlu de prejudiciu moral în cauzele contra Republicii Moldova variază între

1.000 și 2.500 de Euro pentru 5 sau 10 ani.

La data de 22 noiembrie 2018, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 15 mai 2015 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală

a acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului Ministerul Justiției a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 22 ianuarie 2019, în adresa Oxanei Levițcaia a fost expediată copia

recursului declarat de către Ministerul Justiției, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La data de 04 februarie 2019, Oxana Levițcaia a depus referință, solicitând să fie

considerat inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției, cu menținerea deciziei

din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră legală și întemeiată,

invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță

pentru soluționarea justă a litigiului, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al

cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Ministerul Justiției este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediat în adresa Ministerului Justiției la 22 octombrie 2018 (f.d.

144), însă nu se atestă date când a fost recepționat de către recurent.

Totodată, din conținutul recursului rezultă că Ministerul Justiției a făcut cunoștință cu

decizia recurată la 25 octombrie 2018.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 22 noiembrie 2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Ministerul Justiției, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în referința depusă împotriva cererii de chemare în judecată a Oxanei

4

Levițcaia, și explicațiilor date de către reprezentantului recurentului-pârât în cadrul

ședințelor primei instanțe din 06 mai 2015, 12 mai 2015 și din 15 mai 2015, asupra cărora

Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 24-25, 38-41).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța

de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Ministerul Justiției nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor

să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva

Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Ministerul

Justiției nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

5

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Ministerul Justiției a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt,

în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din perspectiva

art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor

toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării

punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie

2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției împotriva deciziei

din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Oxana Levițcaia

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și

moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6