2ra-13/15 — Constatarea dreptului adupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii și repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S. Arnaut dosarul nr. 2ra-13/15 DECIZIE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Dumitru Mardari Elena Covalenco examinând recursul declarat de către Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stețco Alexandru reprezentat de Bordeniuc Serghei împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, încasarea despăgubirii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 204, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 14 iunie 2011, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos- Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, repararea prejudiciului moral și încasarea despăgubirii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este titularul mărcii „Arta Vinului” pentru clasa 33 – băuturi alcoolice și 35 – publicitate, precum și gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou în baza certificatului de înregistrare a mărcii nr. 17957 eliberat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la 25 ianuarie 2007. Afirmă însă că pîrîtul ÎM „Dionysos-Mereni” ilegal a folosit marca „Arta Vinului” pentru promovarea produselor vinicole cu marca „Carlevana” în internet, radio, televiziune și pe produsele vinicole din seria „Carlevana” prin intermediul contraetichetei care este amplasată pe produsul nominalizat cu textul promoției „Promoție de la Carlevana.

Cumpărînd orice sticlă de vin, din seria Carlevana, găsești 1 o fișă sub capsulă. Dacă ești cîștigător sună la nr. 069033570, spune nr. telefonului de contact și premiul cîștigat, iar reprezentantul nostru își va aduce premiul. Păstrează cecul. Succes! Carlevana –Arta Vinului”.

Promoția produselor vinicole cu marca „Carlevana” a durat pe perioada 10 decembrie 2010 – 01 mai 2011, marca „Arta Vinului” fiind utilizată de către pîrît în clasele 33 și 35 – publicitatea și pe ambalajul produselor alcoolice, iar faptul folosirii mărcii „Arta Vinului” de către pîrît pe web-situri a fost confirmată prin încheierea de asigurare a probelor a Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2011. Mai invocă reclamantul că pîrîtul a utilizat marca fără a se afla în relaţii contractuale cu reclamantul, iar prin acțiunile sale a încălcat prevederile art. 9 al Legii privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, care indică că înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

De asemenea susține reclamantul că marca „Arta Vinului” este folosită legal de către SRL „Romatim” al cărei administrator și fondator este dînsul, care se ocupă de vînzarea angro şi cu amănuntul a produselor alcoolice. „Arta-Vinului” este denumirea magazinului de pe str. Calea Moșilor 24 și la circa 14 alte magazine a SRL „Romatim” pe teritoriul Republicii Moldova, care se ocupă cu vînzarea angro și amănuntul produselor alcoolice. Magazinul „Arta - Vinului” este și un depozit specializat.

Cu referire la prevederile art. 6 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, care stipulează că întreprinderea are dreptul să atragă de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale, susţine că în scopul activității de antreprenoriat și fiind fondator și administrator al SRL „Romatim” care este titularul mărcii „Arta-Vinului” a luat decizia de a folosi marca pentru necesitățile întreprinderii, marca fiind folosită și considerată ca o depunere în reputația și dezvoltarea întreprinderii care la rîndul său v- a aduce dividende fondatorilor.

Drept urmare invocînd prevederile art. 1422 alin. (1) CC și art. 148 CPC, solicită reclamantul Stețco Alexandru interzicerea ÎM „Dionysos-Mereni” SA să utilizeze semnul identic cu marca „Arta Vinului” pentru produse și/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată, să aplice marca „Arta-Vinului” pe produse sau pe ambalaje, precum și utilizarea ei în calitate de ambalaj și contraetichetă, utilizarea mărcii „Arta-Vinului” pe documentele de afaceri și în publicitate, multiplicarea, stocării sau comercializării semnului mărcii „Arta-Vinului”, repararea prejudiciului moral în mărime de 220 000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 25 septembrie 2012, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a depus o cerere prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

La 22 octombrie 2012, Stețco Alexandru, reprezentat de Bordeniuc Serghei, a depus o cerere de completare și concretizare a cerințelor în care a invocat că momentul cheie al promoției ÎM „Dionysos-Mereni” este cuvîntul „Carlevana - Arta Vinului” care este identic cu semnul protejat „Arta-Vinului” în virtutea identității fonetice, și semantice, elementul verbal „Arta-Vinului” ocupînd o poziție dominantă în marcă și semn. Susține că conform art. 16 al Acordului TRIPS în cazul de folosinţa a unui semn identic pentru produsele sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumată, iar ca urmare în speță s-a creat situația în care realizarea produselor sub o 2 marcă înregistrată duce la obţinerea unor avantaje, or utilizare a mărcii „Arta-Vinului” în cadrul realizării, operaţiunilor comerciale generează o confuzie a cumpărătorului cu produsul sau vînzătorul titular de drepturi asupra mărcii, ceea ce contravine prevederilor art. 10 bis al.

3) lit. a) al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, la care RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1328 din 11 martie 1993. Mai afirmă că careva temeiuri juridice pentru folosirea mărcii „Arta Vinului” ÎM „Dionysos-Mereni” SA nu are şi între părţi nu a fost încheiat un contract de licenţă pentru dreptul de a folosi maca respectivă, iar introducerea în circuitul comercial a produselor cu încălcarea drepturilor titularului mărcii are consecințe prevăzute de legislaţia în vigoare. Consideră reclamantul că rata royalty care ar fi fost stabilită pentru pîrît în cazul în care acesta ar fi solicitat autorizaţie de a utiliza marca respectivă constituie 150 euro pentru fiecare zi de utilizare.

Adică suma totală spre încasarea este 21 150 euro pentru toată promoţie (150 euro zi x cu 141 de zile promoţionale). În baza acestui calcul a stat aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat și beneficiile realizate pe nedrept ca urmare a utilizării ilicite a semnului „Arta- Vinului”. Solicită reclamantul Stețco Alexandru constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii „Arta Vinului” de către ÎM „Dionysos – Mereni” SA, interzicerera utilizării mărcii „Arta Vinului” și încasarea sumei royalty în mărime de 21 150 euro, convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului stabilit de BNM la momentul executării hotărîrii şi repararea prejudiciului moral în mărime de 220 000 lei.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 aprilie 2013, a fost admis recursul declarat de Stețco Alexandru, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, a fost admis demersul reprezentantului lui Stețco Alexandru – Bordeniuc Serghei și atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28 august 2014, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a declara recurs împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că în cadrul examinării cauzei prima instanță nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Menționează recurentul că pînă la depunerea cererii de chemare în judecată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2011, a fost admisă cererea sa cu privire la asigurarea probelor fiind confirmată amplasarea informaţiei de către ÎM „Dionysos- Mereni” SA pe web-situri cu privire la utilizarea mărcii „Arta-Vinului” pentru promovarea produsului „Carlevana”.

3 Astfel, a fost confirmat faptul că marca „Arta-Vinului” a fost folosită de către intimat pentru promovarea produselor vinicole, iar utilizarea mărcii „Arta Vinului” în cadrul realizării, operaţiunilor comerciale generează o confuzie a cumpărătorului cu produsul sau vânzătorul titular de drepturi asupra mărcii, însă instanța soluționînd litigiul în fond a ignorat aceste circumstanțe. Consideră că în situația în care instanța urma să aplice prevederile art. art. 10 bis al. 3) lit. a) al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, la care RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1328 din 11 martie 1993, și să interzică faptele care sunt de natura să creeze, prin oricare mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent.

Totodată, susține recurentul că prima instanță nu a aplicat actele normative internaționale la care Republica Moldova este parte și care au fost încălcate de către intimat și anume Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale şi anume art. 1, 4, 6bis, 6septic,și art. 10 bis, Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale din 14 iulie 1967 şi anume art. 2 alin VIII, Angajamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, Tratatul privind legislaţia în domeniul mărcilor din 01 august 1996, Protocol referitor la Angajamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989, Angajamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a mărcilor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957. La fel, menționează că sunt eronate concluziile instanței de apel cu referire la faptul că numai prin expertiza este posibil de a stabili cuantumul prejudiciul cauzat întrucît reieșind din prevederilor art. 72 al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, metodele de calculare a despăgubirilor sunt alese de către părți.

Afirmă că careva temeiuri juridice pentru folosirea mărcii „Arta Vinului” intimatul nu are şi între părţi nu a fost încheiat un contract de licenţă pentru dreptul de a folosi marca respectivă, iar faptul comiterii de către intimat a acestor acţiuni însemnă introducerea în circuitul comercial a produselor cu încălcarea drepturilor titularului mărcii, ceea ce conduce consecinţele prevăzute de legislaţia în vigoare. Consideră că rata royalty care ar fi fost stabilită pentru intimat în cazul în care acesta ar fi solicitat autorizaţie de a utiliza marca respectivă ar fi constituit 150 euro pentru fiecare zi de utilizare, iar suma totală spre încasarea este de 2 1150 euro pentru toată promoţia (150 euro/zi x cu 141 de zile promoţionale), ținînd cont de consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferit de partea lezată și beneficiile realizate pe nedrept de intimat ca urmare a utilizării ilicite a semnului „Arta Vinului”.

De asemenea insistă că intimatul i-a cauzat și un prejudiciu moral considerabil care în temeiul art. 1422 (1) CC, urmează să fie reparat, cuantumul acestuia fiind determinat în dependenţă de caracterul şi conţinutul publicaţiei, informaţiilor expuse, sfera şi gradul de răspîndirea lor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva hotărîrii primei instanţe din 23 iunie 2014 la 03 iulie 2014 în termen. La 27 ianuarie 2015 ÎM „Dionysos-Mereni” SA, reprezentată de avocatul Lefter Aurel, a depus o cerere prin care a solicitat încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. b) CPC.

4 În motivarea cererii cu referire la prevederile art. 79 alin.(4) din Legea insolvabilităţii a invocat că Steţco alexandru nu a înaintat creanţele pe care le pretinde de la ÎM „Dionysos-Mereni” SA în termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate. Iar, ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014 a fost confirmat Planul procedurii de restructurare aprobat de Adunarea creditorilor la data de 07 noiembrie 2013, fără creanţele recurentului. Mai mult invocă că, instanţa de insolvabilitate, prin prisma art. 181 alin..(3) din Legea insolvabilităţii, a constatat că la data confirmării unui plan în cadrul procedurii de restructurare, ÎM „Dionysos-Mereni” SA este degrevat de diferenţa dintre valoarea pe care obligaţiile le aveau înainte de confirmare a planului şi cea prevăzută în plan.

Totodată, a menţionat că prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 iunie 2014, a fost confirmat planul procedurii de restructurare, hotăîrea în acest sens devenind definitivă şi irevocabilă. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Steţco Alexandru întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii parţial din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, Steţco Alexandru, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii „Arta Vinului” de către ÎM „Dionysos-Mereni” SA, interzicerea utilizării mărcii „Arta Vinului”, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 220 000 şi încasarea de la ÎM „Dionysos- Mereni” SA în beneficiul său a sumei royalty în mărime de 21 150 euro.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de judecată şi soluţia dată în sensul respingerii acţiunii, sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz, fapt ce impune casarea hotărârii primei instanţe.

Astfel, actele cauzei denotă cu certitudine că după persoana fizică, Steţco Alexandru, din data de 24 aprilie 2009, este înregistrată marca „ARTA VINULUI”, cu majuscule, caractere standarde, în limba română, pentru clasa 33 – băuturi alcoolice şi 35 – publicitate, precum şi gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou în baza certificatului de înregistrare a mărcii nr.17957 eliberat de către 5 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la 25 ianuarie 2007, totodată cuvîntul „vinului” este disclamat, asupra căruia nu se extinde dreptul exclusiv (f.d. 6-7).

Tot atele cauzei atestă că în cadrul promoţiei produselor venicole cu marca „Carlevana”, care a durat în perioada 10 decembrie 2010 - 01 mai 2011, ÎM „Dionysos-Mereni” SA, a utilizat în textul înscris pe voblerul atîrnat de un şiret pe sticlele din seria „Carlevana”, îmbinarea de cuvinte, în limba română – „Carlevana - arta vinului” şi în limba rusă – „Carlevana - искусство виноделия” (f.d.

15). De asemenea, din materialul probator anexat la actele cauzei rezultă că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2011, au fost asigurate probele prezentate de către Steţco Alexandru în susţinerea poziţiei sale şi confirmată amplasarea informaţie de către ÎM „Dionysoso-Mereni” SA pe web-saituri cu privire la utilizarea mărcii „Arta Vinului” pentru promovarea produsului „Carlevana”, şi anume pe saituri: http://www.moldpresa.md/assets/flash/carlevane.swf, http://www.infotag.md/, http://www.dionysos-mereni.com/ru/taxonomy/term/72, http://www.trud7.md/index.php?r=0&s=23 (f.d. 8-14) În speţă este de menţionat că momentul cheie folosit de ÎM „Dionysos-Mereni” SA în promoţie este îmbinarea de cuvinte Carlevana – arta vinului, care sunt identice în virtutea identităţii fonetice şi semantice elementului verbal „Arta Vinului”, care este protejat şi respectiv, ocupă poziţia dominant în marca şi semn.

În sensul art. art. 2 a Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, prin noţiunea de marcă este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice Marca înregistrată este cea combinată şi se constituie cît din elemente grafice, atît şi din elemente verbale., respectiv obiect al protecţiei îl constituie orice element al mărcii combinate, or, potrivit prevederilor art. 5 al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, cât şi conform art. 15 al Acordului privind Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuală legate de comerţ (Acordul TRIPS) din 15 aprilie 994, marca se poate constitui din combinaţii din semne, iar conform art. 9 al Legii vizate şi art. 16 al Acordului TRIPS titularul dreptului mărcii poate cere protecţia drepturilor sale în cazul folosirii oricărui semn identic în cazul în care acesta a fost înregistrat.

Cu referire la prevederile normelor enunţate şi având în susţinere circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că utilizarea mărcii „Arta Vinului” de către ÎM „Dionysos-Mereni” SA constituie o încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală a lui Steţco Alexandru, care după cum s-a constatat la caz este unicul titular de drepturi asupra mărcii „Arta Vinului”, or, utilizarea mărcii respective în cadrul realizării operaţiunilor comerciale de către ÎM „Dionysos-Mereni” SA este ilegală şi este în detrimentul consumatorului, generând pentru acesta confuzie cu produsul sau vînzătorul titular de drepturi asupra mărcii.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. art. 9 alin. (1) din Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, care direct indică că constituie încălcare a dreptului exclusiv folosirea, în operaţiunile comerciale, fără consimţământul titularului mărcii, a semnelor identice ori similare 6 pentru produse sau servicii identice ori similare celor pentru care marca a fost înregistrată în cazul în care o astfel de folosire ar genera risc de confuzie. Aceleaşi reglementări sunt prevăzute şi la art. 10 bis alin.(3) lit. a) al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, la care Republica Moldova este parte, care deduce interzicerea, mai ales orice fapte care sunt de natură să creeze., prin oricare mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent.

Iar art. 16 din Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ, prevede că titularul unei mărci înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terţi, acţionând fără consimţământul sau să utilizeze în cadrul operaţiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrică sau de comerţ a fost înregistrată, în cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie. De altfel, în caz de folosinţă a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumată.

Având în vedere cele relatate, instanţa de recurs apreciază critic susţinerile intimatului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, reţinută şi de prima instanţă, cu referire la faptul că caracterul distinctiv al unei mărci nu rezultă din semnul în sine ci din perceperea lui de către public şi nu se realizează decît în raport cu produsul sau serviciu şi că prin, utilizarea în promoţie a îmbinărilor de cuvinte „Arta Vinului” pentru promovarea produselor din seria „Carlevana” nu este indus publicul sau clienţii în eroare referitor la organizatorul promoţiei. Deoarece, prin comercializarea de către intimat a producţiei alcoolice cu utilizarea mărcii „Arta Vinului”, au fost încălcate dispoziţiile legale care interzic orice posibilitate de natură a crea confuzie pe piaţă între vînzător şi un concurent sau între mărci de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, profitîndu-se astfel de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială.

Mai mult că potrivit art. 9 alin.(3) al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începînd cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii, iar după cum a fost stabilit marca „Arta Vinului” este înregistrată în Registrul naţional al mărcilor, iar recurentul avînd calitate de titular a acesteia, beneficiază de protecţia juridică privind drepturile asupra acestei mărci.

La acest segment este de menţionat şi faptul că deşi, certificatul de înregistrare a mărcii nr. 17957 indică elementele excluse de la protecţie, şi anume cuvîntul „vinului”, însă prevederile art. 10 alin.(2) al Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, direct indică că dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste: propriul său nume sau adresa sa; indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora; marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu ori de piesă detaşabilă.

Pe cînd aceste elemente nu sînt cele principale, deoarece existenţa sau lipsa lor în genere nu este relevantă, poziţia dominantă fiind ocupată de elementul verbal „Arta Vinului”. În circumstanţele de fapt şi de drept stabilite, instanţa de recurs ajunge la concluzia că dreptul recurentului asupra mărcii înregistrate „Arta Vinului” a fost 7 încălcat prin utilizarea acesteia de către intimat în clasele 33 şi 35, şi anume prin publicitate şi pe ambalajul produselor alcoolice, or, intimatul ÎM „Dionysos-Mereni” SA nu dispune de careva temeiuri juridice pentru utilizarea mărcii „Arta Vinului”, neavînd încheiat cu Steţco Alexandru nici un contract de licenţă cu dreptul de a folosi marca dată. Iar în acest caz elementul verbal „Arta Vinului” protejat în cadrul mărcii combinate nr.17957 a fost utilizat de către ÎM „Dionysos-Mereni”, cu încălcarea drepturilor titularului mărcii.

În raport de soluţia adoptată, instanţa de recurs consideră ca fiind întemeiată şi pretenţia recurentului cu privire la interzicerea utilizării mărcii date de către ÎM „Dionysos-Mereni”, inclusive pentru publicitate şi pe ambalajul produselor alcoolice destinate pentru comercializare, concluziile pe care instanţa o întemeiază pe dispoziţiile art. 9 alin. (2) al Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, care expres indică că titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor: aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; importul sau exportul produselor sub acest semn; utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate; multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)- d). Totodată, instanţa de recurs găseşte drept neîntemeiate pretenţiile acţiunii cu privire la recuperarea prejudiciului material, or, recurentul solicitînd încasarea sumei fixe, ca alternativă prejudiciului cauzat şi referindu-se în acest sens la prevederile art. 72 alin.(1) lit. b) al Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor,

care stabileşte că la cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor: poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă, nu a prezentat instanţei în sensul art. 118 CPC, probe incontestabile şi pertinente în vederea confirmării valorii royalty.

Însă, instanţa de recurs, în sensul art. 1422 alin. (1) Cod civil şi prin prisma prevederilor art. 72 alin.(1) lit. a) Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, consideră întemeiate pretenţiile recurentului în vederea recuperării prejudiciului moral, or , din sensul normelor citate rezultă că, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Cu referire la prevederile normei enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că pretenţiile acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral, se justifică prin încălcarea intenţionată şi evidentă a dreptului recurentului asupra mărcii şi utilizarea ilegală de către intimatul ÎM „Dionysos-Mereni” la comercializarea producţiei alcoolice a mărcii „Arta Vinului”, care aparţine recurentului Steţco Alexandru cu dreptul exclusiv. 8 Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Prin urmare, ţinînd cont de graviditatea încălcării prevederilor legislaţiei în vigoare de către intimatul ÎM „Dionysos-Mereni” - utilizarea ilegală a semnului protejat al mărcii combinate nr. 17957, care aparţine recurentului de drept la promovarea băuturilor alcoolice (cu excepţia berii), cît şi la publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou, fapt prin care a fost lezat drepturile ultimului recunoscute de Lege, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cuantumul prejudiciului moral solicitat de recurent în mărime de 220 000 lei exagerat şi consideră echitabil şi rezonabil de a încasa în beneficiul acestuia suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră neîntemeiată cererea ÎM „Dionysos-Mereni” SA, reprezentată de avocatul Lefter Aurel, cu privire la încetarea procesului în cauză. Or, potrivit art. 265 lit. b) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi. Însă, contrar normei citate instanţei nu au fost prezentate probe care ar confirma emiterea unei dispoziţii judecătoreşti, acre a rămas irevocabilă, într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri şi care ar constitui temei prin prisma normei enunţate de încetarea a procesului respectiv.

De altfel, la acest capitol este de menţionat că litigiul din speţă nu se atribuie la cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare a ÎM „Dionysos-Mereni” SA, deoarece litigiul din speţă a fost intentat de către Steţco Alexandru la 14 iunie 2011 şi fiind în curs de examinare pînă în prezent ultimul nu a obţinut vre-o hotărîre judecătorească de încasare a cărorva sume din patrimoniul a ÎM „Dionysos- Mereni” SA, respectiv, nefiind dobîndită de către acesta nici calitatea de creditorul chirografar, care iar oferi dreptul pentru depunerea a creanţelor în instanţa de insolvabilitate.

Faţă de cele ce preced şi reieşind din faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Steţco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii parţial. 9 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admit recursurile declarate de către Steţco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei.

Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stețco Alexandru reprezentat de Bordeniuc Serghei împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, încasarea despăgubirii și repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea lui Stețco Alexandru reprezentat de Bordeniuc Serghei împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, încasarea despăgubirii și repararea prejudiciului moral.

Se constată faptul încălcării de către Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni a dreptului asupra mărcii „Arta Vinului” a cărei titular de drept este Steţco Alexandru. Se interzice Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni să utilizeze marca „Arta Vinului”. Se încasează de la Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni în beneficiul lui Steţco Alexandru suma de 50 000 (cinzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea lui Steţco Alecandru se respinge ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Dumitru Mardari Elena Covalenco 10