2rh-327/15 — Constatrea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, încasarea despăgubirii şi a prejudiciului moral

prima instanţă: S. Arnaut dosarul nr. 3rh-327/15 instanţa de recurs: T. Chişca-Doneva, V. Clevadî, Iu. Oprea, D. Mardari, E. Covalenco ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea Mixtă „Dionysos- Mereni” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stețco Alexandru reprezentat de Bordeniuc Serghei împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, încasarea despăgubirii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de către Steţco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, casată holtărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre cu privire la admiterea acţiunii parţial, constată: La 14 iunie 2011, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA, intervenient accesoriu SRL „Romatim” cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii,

interzicerea utilizării mărcii, repararea prejudiciului moral și încasarea despăgubirii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este titularul mărcii „Arta Vinului” pentru clasa 33 – băuturi alcoolice și 35 – publicitate, precum și gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou în baza certificatului de înregistrare a mărcii nr. 17957 eliberat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la 25 ianuarie 2007. Afirmă însă că pîrîtul ÎM „Dionysos-Mereni” ilegal a folosit marca „Arta Vinului” pentru promovarea produselor vinicole cu marca „Carlevana” în internet, radio, televiziune și pe produsele vinicole din seria „Carlevana” prin intermediul contraetichetei, care este amplasată pe produsul nominalizat cu textul promoției „Promoție de la Carlevana.

Cumpărînd orice sticlă de vin, din seria Carlevana, găsești o fișă sub capsulă. Dacă ești cîștigător sună la nr. 069033570, spune nr. telefonului de contact și premiul cîștigat, iar reprezentantul nostru își va aduce premiul. Păstrează cecul. Succes! Carlevana –Arta Vinului”.

Promoția produselor vinicole cu marca „Carlevana” a durat pe perioada 10 decembrie 2010 – 01 mai 2011, marca „Arta Vinului” fiind utilizată de către pîrît în clasele 33 și 35 – publicitatea și pe ambalajul produselor alcoolice, iar faptul folosirii mărcii „Arta Vinului” de către pîrît pe web-situri a fost confirmată prin încheierea de asigurare a probelor a Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2011. Mai invocă reclamantul că pîrîtul a utilizat marca fără a se afla în relaţii contractuale cu reclamantul, iar prin acțiunile sale a încălcat prevederile art. 9 al Legii privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, care indică că înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

De asemenea susține reclamantul că marca „Arta Vinului” este folosită legal de către SRL „Romatim” al cărei administrator și fondator este dînsul, care se ocupă de vînzarea angro şi cu amănuntul a produselor alcoolice. „Arta-Vinului” este denumirea magazinului de pe str. Calea Moșilor 24 și la circa 14 alte magazine a SRL „Romatim” pe teritoriul Republicii Moldova, care se ocupă cu vînzarea angro și amănuntul produselor alcoolice. Magazinul „Arta - Vinului” este și un depozit specializat.

Cu referire la prevederile art. 6 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, care stipulează că întreprinderea are dreptul să atragă de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale, susţine că în scopul activității de antreprenoriat și fiind fondator și administrator al SRL „Romatim” care este titularul mărcii „Arta-Vinului” a luat decizia de a folosi marca pentru necesitățile întreprinderii, marca fiind folosită și considerată ca o depunere în reputația și dezvoltarea întreprinderii care la rîndul său v- a aduce dividende fondatorilor.

Drept urmare invocînd prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil și art. 148 CPC, solicită reclamantul Stețco Alexandru interzicerea ÎM „Dionysos-Mereni” SA să utilizeze semnul identic cu marca „Arta Vinului” pentru produse și/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată, să aplice marca „Arta-Vinului” pe produse sau pe ambalaje, precum și utilizarea ei în calitate de ambalaj și contraetichetă, utilizarea mărcii „Arta-Vinului” pe documentele de afaceri și în publicitate, multiplicarea, stocării sau comercializării semnului mărcii „Arta-Vinului”, repararea prejudiciului moral în mărime de 220 000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 25 septembrie 2012, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a depus o cerere prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

La 22 octombrie 2012, Stețco Alexandru, reprezentat de Bordeniuc Serghei, a depus o cerere de completare și concretizare a cerințelor în care a invocat că momentul cheie al promoției ÎM „Dionysos-Mereni” este cuvîntul „Carlevana - Arta Vinului” care este identic cu semnul protejat „Arta-Vinului” în virtutea identității fonetice, și semantice, elementul verbal „Arta-Vinului” ocupînd o poziție dominantă în marcă și semn.

Susține că conform art. 16 al Acordului TRIPS în cazul de folosinţa a unui semn identic pentru produsele sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumată, iar ca urmare în speță s-a creat situația în care realizarea produselor sub o marcă înregistrată duce la obţinerea unor avantaje, or utilizare a mărcii „Arta-Vinului” în cadrul realizării, operaţiunilor comerciale generează o confuzie a cumpărătorului cu produsul sau vînzătorul titular de drepturi asupra mărcii, ceea ce contravine prevederilor art. 10 bis alin. 3) lit. a) al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1328 din 11 martie 1993. Mai afirmă că careva temeiuri juridice pentru folosirea mărcii „Arta Vinului” ÎM „Dionysos-Mereni” SA nu are şi între părţi nu a fost încheiat un contract de licenţă pentru dreptul de a folosi maca respectivă, iar introducerea în circuitul comercial a produselor cu încălcarea drepturilor titularului mărcii are consecințe prevăzute de legislaţia în vigoare.

Consideră reclamantul că rata royalty care ar fi fost stabilită pentru pîrît în cazul în care acesta ar fi solicitat autorizaţie de a utiliza marca respectivă constituie 150 euro pentru fiecare zi de utilizare. Adică suma totală spre încasarea este 21 150 euro pentru toată promoţie (150 euro zi x cu 141 de zile promoţionale). În baza acestui calcul a stat aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat și beneficiile realizate pe nedrept ca urmare a utilizării ilicite a semnului „Arta- Vinului”. Solicită reclamantul Stețco Alexandru constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii „Arta Vinului” de către ÎM „Dionysos – Mereni” SA, interzicerera utilizării mărcii „Arta Vinului” și încasarea sumei royalty în mărime de 21 150 euro, convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului stabilit de BNM la momentul executării hotărîrii şi repararea prejudiciului moral în mărime de 220 000 lei.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 aprilie 2013, a fost admis recursul declarat de Stețco Alexandru, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, a fost admis demersul reprezentantului lui Stețco Alexandru – Bordeniuc Serghei și atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28 august 2014, Stețco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, a declara recurs împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015, a fost admis recursul declarat de Steţco Alexandru, reprezentat de avocatul Bordeniuc Serghei, casată integral hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial şi constatat faptul încălcării de către ÎM „Dionysos-Mereni” SA a dreptului asupra mărcii „Arta Vinului”, a cărei titular de drept este Steţco Alexandru, interzis ÎM „Dionysos-Mereni” SA să utilizeze marca „Arta Vinului” şi încasat de la ÎM „Dionysos-Mereni” SA în beneficiul lui Steţco Alexandru suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea lui Steţco Alecandru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 25 septembrie 2015, ÎM „Dionysos-Mereni” SA a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015, reexaminarea recursului declarat de către Steţco Alexandru, respingerea acestuia şi menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b), considerând că este în drept să depună cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 pe motiv că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute de anterior pronunţării deciziei.

Consideră că concluzia instanţei de recurs cu privire la faptul că Steţco Alexandru nu a obţinut vre-o hotărîre judecătorească de încasare a cărorva sume din patrimoniul ÎM „Dionysos-Mereni” SA este eronată şi contravine normelor de drept special din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, ca rezultat a format o practică ilegală şi viciată pentru aceste categorii de pricini.

Susţine că prin Avizul nr.42 din 18 iunie 2015 a grupului de experţi a Uniunii administratorilor autorizaţi, primită de ÎM „Dionysos-Mereni” SA la data de 29 iunie 2015, după examinarea cauzei în ordine de recurs, în conformitate cu art.10 alin.(2) lit. d.) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, în vigoare din 01 ianuarie 2015, Uniunea administratorilor autorizaţi, în calitate de organizaţie profesională necomercială cu dreptul să contribuie la implementarea bunelor practici a comunicat ÎM „Dionysos-Mereni” SA unele circumstanţe, aspecte şi fapte esenţiale, care au o putere decisivă asupra concluziei instanţei de recurs expusă în decizia nr. 2ra-13/15 din 28 ianuarie 2015. În context invocă că după examinarea cauzei în ordine de recurs, potrivit pct.3.2.

lit. f.) din Statutul Uniunii administratorilor autorizaţi, aprobat la primul Congres al Uniunii Administratorilor Autorizaţi din Moldova în baza Procesului-verbal nr. 1 din 17 februarie 2015. Uniunea administratorilor autorizaţi a fost investită cu dreptul de a analiza şi generaliza practica aplicării mecanismelor şi instrumentelor legale în cadrul procesului de insolvabilitate, de dizolvare (lichidare), precum şi practica judiciară în domeniul respectiv.

În consecinţă, relatează după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 şi după emiterea Avizul nr.42 din 18 iunie 2015, ÎM „Dionysos-Mereni” SA i-au devenit cunoscute circumstanţe esenţiale ale cauzei, şi anume, că Uniunea administratorilor autorizaţi a fost investită din data de 17 februarie 2015 cu dreptul de a generaliza practica aplicării mecanismelor şi instrumentelor legale şi formarea practicii judiciare în domeniul proceselor de insolvabilitate, care i-a comunicat ÎM „Dionysos-Mereni” SA unele aspecte esenţiale la implementarea bunelor practici şi anume că: Acţiunea lui Steţco Alexandru împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA este un proces cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii şi încasarea mijloacelor băneşti din masa debitoare a ÎM „Dionysos-Mereni” SA, care a fost pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate, iar potrivit art. 39 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, toate bunurile debitorului, inclusiv mijloacele băneşti aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, potrivit legii, semnifică bunuri din masa debitoare şi nu sunt pasibile de executare silită în mod individual pe întreg procesul de insolvabilitate, astfel, litigiul intentat de Steţco Alexandru împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA constituie litigiu al masei debitoare.

Nu a fost temei de reluare a procesului de către Curtea de Apel Chişinău prin încheierea protocolară din 16 mai 2014, deoarece alin.(4) art.79 şi alin.(4) art. 144 din Legea insolvabilităţii nr.149/2012 expres prevede cazurile reluării proceselor pendinte - în cazul nevalidării creanţei în procesul de insolvabilitate şi dacă contestaţia a fost declarată întemeiată prin act judecătoresc irevocabil.

Respectiv dacă Steţco Alexandru nu a depus cerere de admitere a creanţelor pe dosarul de insolvabilitate a ÎM „Dionysos-Mereni” SA, pornit în baza încheierii Curţii de Apel Bender din 10 iunie 2013, mai mult ca atît, Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 15 noiembrie 2013 a suspendat procesul şi a acordat termen lui Steţco Alexandru în temeiul alin.(4) art.79 din Legea insolvabili-taţii nr. 149/2012 exclusiv pentru depunerea cererii de înaintare a creanţelor în instanţa de insolvabilitate, nu au apărut circumstanţele reluării procesului pe procedura contencioasă şi nu a fost în drept să pretindă la sume băneşti de la debitorul insolvabil ÎM „Dionysos-Mereni” SA.

Totodată, administratorul insolvabilităţii nu a avut posibilitatea să supună procedurii de verificare creanţa Steţco Alexandru faţă de ÎM „Dionysos-Mereni” SA în condiţiile Legii insolvabilităţii pentru validarea sau nevalidare în procedura de insolvabilitate potrivit art. 142 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149/2012.

De asemenea, invocă că Uniunea administratorilor autorizaţi a remarcat faptul că acţiunea lui Stetco Alexandru împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA este bazată pe raporturile apărute pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate, iar potrivit art. 42 alin.(2) şi art.79 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, Steţco Alexandru a fost în drept să depună cerere de înaintare a creanţelor în instanţa de insolvabilitate, cu atît mai mult că Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 15 noiembrie 2013 a suspendat procesul şi putea fi reluat la cererea creditorului chirografar Steţco Alexandru în cazul nevalidării creanţelor în procedura de insolvabilitate.

În acelaşi timp, menţionează că Uniunea administratorilor autorizaţi prin Legea nr.161 din 18 iulie 2014, avînd atribuţii de implementare a bunelor practici şi cu riscul de a fi criticaţi prin Avizul nr.42 din 18 iunie 2015 a considerat decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 incorectă, neuniformă si contrară normelor de drept special prevăzute de Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, care formează o practică viciată pentru aceste categorii de pricini. Prin urmare, Uniunea administratorilor autorizaţi a considerat inacceptabil că instanţa de recurs nu a luat în consideraţie hotărîrea Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, care a confirmat Planul procedurii de restructurare şi a degrevat debitorul ÎM „Dionvsos – Mereni” SA de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor deţinute înainte de confirmarea planului şi cele prevăzute în Planul de restructurare.

Mai invocă că Uniunea administratorilor autorizaţi a considerat că, creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate urmau să fie modificate conform Planului procedurii de restructurare, cu toate că prin prisma alin. (3) art. 208 din Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, aprobarea Planului procedurii de restructurare constituie hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, inclusiv şi pentru Steţco Alexandru. În aceste circumstanţe, remarcă că Uniunea administratorilor autorizaţi a ajuns la concluzia că instanţa de recurs trebuia să respingă recursul declarat de Steţco Alexandru şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014, prin care acţiunea lui Steţco Alexandru a fost respinsă.

Insistă că după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015, ÎM „Dionysos-Mereni” SA i-au devenit cunoscute unele circumstanţe esenţiale ale cauzei, care se referă la încălcarea normele de drept special prevăzute de Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, întrucît avînd calitatea de creditor chirografar cu creanţa faţă de ÎM „Dionysos-Mereni” SA născută anterior datei deschiderii procedurii de insolvabilitate, indiferent de tipul ei şi chiar dacă aceasta nu este stabilită printr-un titlu, contrar prevederilor art. 140 alin. (1) şi alin.(3) din Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, Steţco Alexandru nu a înaintat în scris creanţa printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, din care motiv executarea deciziei instanţei de recurs lezează direct drepturile creditorilor validaţi şi incluşi în Tabelul definitiv consolidat şi afectează Programul de stingere a creanţelor conform Planului procedurii de restructurare ÎM „Dionysos-Mereni” SA.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia Avizului întocmit de grupul de experţi a Uniunii Administratorilor Autorizaţi din Moldova ca rezultat al examinării demersului nr. 39 din 20 mai 2015 parvenit din partea ÎM „Dionysos Mereni” SA cu privire la aplicarea corectă şi uniformă a normelor de drept special stabilite de Legea insolvabilităţii nr. 149/2012 la emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul invocă circumstanţe noi descoperite după pronunţarea hotărârii, fapt ce se demonstrează prin înscrisurile anexate la cererea de revizuire care sunt datate cu 18 iunie 2015, aspect ce direct indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Concomitent se va remarca că în sensul normei enunţate este de înţeles ca faptele invocate trebuie să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă, pe când cele invocate ca temei de revizuire de către ÎM „Dionysos-Mereni” SA, au fost menţionate de ultimul şi în cererea cu privire la încetarea procesului, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire. Astfel fiind, nici invocarea revizuentului că după emiterea deciziei Curţii Supreme de justiţie i-au devenit cunoscute unele circumstanţe esenţiale ale cauzei care se referă la încălcarea normelor de drept special prevăzute de Legea insolvabilităţii nr. 149/2012,nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul remarcă că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea Mixtă „Dionysos-Mereni” Societate pe Acţiuni împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stețco Alexandru reprezentat de Bordeniuc Serghei împotriva Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acțiuni, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Romatim” şi Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului asupra mărcii, interzicerea utilizării mărcii, încasarea despăgubirii și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva