2ra-163/17 — privind anularea mărcii, constatarea notorietății, încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-163/17 — privind anularea mărcii, constatarea notorietății, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 163/17

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău

Judecător: D. Manole

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova, Nicolae Craiu,

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

judecând cererea de recurs declarată de către avocatul Andrei Bivol în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE” și de către Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea Mixtă „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „BRAVO WINE”, intervenienți accesorii Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare al Republicii Moldova privind anularea mărcii, constatarea notorietății

mărcii și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016, prin care a fost

admisă acțiunea,

c o n s t a t ă :

La 05 noiembrie 2014, avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte

„VINĂRIA PURCARI” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE” privind anularea mărcii și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat că este un vestit

producător autohton de vinuri, iar principalele genuri de activitate sunt: fabricarea

alcoolului și produselor alcoolice, fabricarea vinurilor, cultura strugurilor,

comercializare în oricare fel a producției alcoolice, servicii turistice, hoteliere. La fel,

a arătat că produce vinuri marcate cu următoarele semne comerciale înregistrate pe

teritoriul Republicii Moldova: „PURCARI”, depozit 016270 din 04 martie 2005,

protejat în clasele Clasificatului Internațional de Produse și Servicii (în continuare

CIPS) 33, 35 și 39; „ROȘU DE PURCARI”, depozit nr. 013178 din 25 iunie 2003,

protejat în clasa CIPS 33, „NEGRU DE PURCARI”, depozit 013178 din 25 iunie

Pagină 1 din 22

2003, protejat în clasa CIPS 33, „CHATEAU PURCARI”, depozit 015202 din 07

octombrie 2005, reînnoit la 21 octombrie 2014, protejat în clasele CIPS 33 și 35. Mai

mult ca atât, a specificat că deține și înregistrări internaționale a semnelor

„PURCARI”, IR 939301, protejat în clasa CIPS 33 pe teritoriul a 3 state ale lumii;

„ROȘU DE PURCARI” IR 867059 protejat în clasa CIPS 33 pe teritoriul a 33 de state

și „NEGRU DE PURCARI”, IR 867058 protejat în clasa CIPS 33 pe teritoriul a 37

state ale lumii.

În acest context, reclamantul relatează că, la 26 aprilie 2013, SRL „BRAVO

WINE” a depus cerere de înregistrare a mărcii „CRAMA PURCARI”, depozit nr.

033023 pentru clasele CIPS 31, 32, 33, 35, 39 și 40. Ulterior, la 03 aprilie 2014,

Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală a dispus înregistrarea cererii

menționate, atribuindu-i numărul de ordine 25385.

Consideră reclamantul că înregistrarea mărcii „CRAMA PURCARI” aduce

atingere drepturilor sale asupra mărcile comerciale anterior înregistrate, dar și

drepturilor la denumirea sa comercială, cât și faptul că utilizarea acesteia creează un

risc sporit de confuzie, inclusiv un risc de asociere pentru consumator. Prin urmare,

societatea reclamantă subliniază că se observă ușor imitarea semantică, vizuală și

fonetică al semnelor S.R.L. „BRAVO WINE”, prin utilizarea expresiei „CRAMA

PURCARI”, în special în raport cu marca „CHATEAU PURCARI”, dar și în raport

cu semnul distinctiv „VINĂRIA PURCARI”, ce reprezintă acțiuni îndreptate pentru

obținerea unor avantaje necuvenite pe seama notorietății brandurilor, activității și

produselor societății reclamante.

În opinia Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., pârâtul S.R.L. „BRAVO WINE”

a făcut tot posibilul să obțină o confuzie cât mai puternică cu produsele societății

reclamante și renumele acesteia, alegând să își numească produsele din clase identice

cu termenul „CRAMA PURCARI”. Totodată, se menționează că, au fost desemnate și

clase străine mărcilor societății reclamante, însă care afectează drepturile reclamantei

pe seama renumelui propriilor mărci și renumelui societății reclamante, inclusiv

pentru obținerea unui profit nemeritat rezultat din caracterul distinctiv și din reputația

mărcilor anterioare. În astfel de circumstanțe, societatea pârâtă utilizând un semn

compus din cuvinte identice, creând riscul de confuzie în rândul consumatorilor, și în

acest mod, produsele sale sunt promovate și comercializate pe seama exploatării

notorietății societății reclamante, a activității și a produselor sale.

Reclamantul susține că mărcile „PURCARI”, „NEGRU DE PURCARI”,

„ROȘU DE PURCARI” și „CHATEAU PURCARI” și denumirea „VINĂRIA

PURCARI” folosite la marcarea produselor sale și la desemnarea activității sale, se

bucură de renume, lucru care nu poate fi contestat.

La fel, se precizează că înregistrarea semnului „CRAMA PURCARI”

prejudiciază consumatorul, care leagă în propria percepție denumirea „VINĂRIA

PURCARI” de activitatea și produsele societății reclamante. Mai mult, semnul

contestat „CRAMA PURCARI” constituie o combinație de cuvinte care face legătură

nemijlocită cu sectorul vitivinicol, de producere a vinurilor și altor băuturi alcoolice

(adică clasa CIPS 33), și activității aferente acestuia. În acest sens, aceste elemente

Pagină 2 din 22

privite în comun, coroborate cu drepturile anterioare ale societății reclamante asupra

semnelor sale, fac aplicabile motivele de nulitate, fiindcă similitudinea dintre marca

contestată și elementele distinctive ale societății reclamante, este de natură să creeze

confuzie pentru consumatori, dar și să asocieze semnul „CRAMA PURCARI” cu

semnele anterioare, inclusiv cu societatea reclamantă și activitatea acesteia.

Un prim temei pentru declararea nulității mărcii contestate în viziunea

reclamantului, îl reprezintă drepturile anterioare cererii „CRAMA PURCARI” pe care

le deține asupra propriilor mărci, și anume: „PURCARI”, depozit 016270; „ROȘU

DE PURCARI”, depozit nr. 013178; „NEGRU DE PURCARI”, depozit 013178;

„CHATEAU PURCARI”, depozit 015202, precum și semnul distinctiv „VINĂRIA

PURCARI”, care toate împreună reprezintă drepturi anterioare în sensul temeiurilor

de refuz și de nulitate a mărcii „CRAMA PURCARI”. De asemenea, reclamantul

învederează că se individualizează și prin denumirea sa, iar, din art. 10bis din

Convenția de la Paris, rezultă că trebuie să fie contracarate acțiunile terților care sunt

în măsură să creeze o confuzie cu întreprinderea, produsele și activitatea acesteia.

În aceeași ordine de idei, Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. sugerează că are

un drept exclusiv asupra denumirii sale — „VINĂRIA PURCARI”, și chiar dacă

semnul „CRAMA PURCARI”, la o primă vedere, diferă semnificativ de denumirea

societății reclamante, printr-un cuvânt – „Crama/Vinăria”, înțelesul acestora este

practic identic, semnele fiind sinonime. Corespunzător, pe de o parte, substantivul

„vinărie” desemnează o pivniță în care se păstrează (și se vinde) vinul, depozit de vin,

iar pe de altă parte substantivul „cramă” reprezintă o clădire (la o vie) cu pivniță în

care se prepară, depozitează și se consumă vinul. Astfel, un consumator mediu va

absoarbe întotdeauna aceste semne cu o legătură puternică între ele și, respectiv, le va

asocia.

În concluzie, reclamantul consideră că circumstanțele expuse anterior duc la

aplicabilitatea motivelor de refuz și nulitate, prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a) al Legii

privind protecția mărcilor, deoarece semnul „CRAMA PURCARI” aduce atingere la

drepturi anterioare dobândite pe seama exploatării, în special în clasele CIPS 32, 33,

35 și 39 semnului distinctiv „VINĂRIA PURCARI”, dar și a mărcilor anterioare.

Totodată, pretinde că este aplicabil și art. 8 alin. (4) lit. b) al legii citate, deoarece,

elementul cerut spre protecție aduce atingere la dreptul anterior al reclamantului la

propria denumire de firmă, făcând astfel aplicabile motivele de nulitate prevăzute la

art. 22 alin. (1) lit. a, c) și d) din Legea privind protecția mărcilor.

Solicită Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., anularea mărcii „CRAMA

PURCARI”, depozit nr. 033023 din 26 aprilie 2013, nr. 25385 din 03 aprilie 2015 și

încasarea cheltuielilor de judecată. (vol. I, f. d. 7)

Ulterior, avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte „VINĂRIA

PURCARI” SRL a depus cerere de extindere a pretențiilor sale inițiale, solicitând

constatarea notorietății mărcii „VINĂRIA PURCARI”, verbal, caractere standard în

clasa de produse CIPS 33 și clasele de servicii CIPS 35 și 39, începând cu 31

decembrie 2004. (vol. II, f. d. 5 – 8)

Pagină 3 din 22

În argumentarea poziției sale, reclamantul a indicat că, la începutul anului 2015,

a comandat Centrului de Investigații Sociologice și Marketing „C.B.S. - AXA”

efectuarea unui sondaj de opinie, care a avut ca obiect de studiu, inclusiv gradul de

cunoaștere a brandului „VINĂRIA PURCARI” în baza criteriilor de stabilire a

notorietății mărcii, în rândul consumatorilor de vinuri. Astfel, potrivit sondajului din

19 martie 2015, s-a stabilit că: 98% din respondenți cunosc că „VINĂRIA

PURCARI” este o marcă din sectorul vitivinicol. Tot atâția respondenți cunosc despre

această marcă; 99,7% din respondenți cunosc faptul că „VINĂRIA PURCARI” este

producător de vinuri; 76% din respondenți au consumat personal vinurile „Vinăriei

Purcari”; 45% din respondenți au afirmat că cel puțin o cunoștință de a dumnealor a

consumat nemijlocit vinurile „Vinăriei Purcari”; 80% din respondenți consideră

„VINĂRIA PURCARI”, ca fiind cea mai cunoscută zonă ca producător de vinuri

autohtone; denumirea „VINĂRIA PURCARI” este asociată, în proporție de 94% cu

un producător autohton de vinuri; 22% din respondenți asociază denumirea

„VINĂRIA PURCARI” cu o pensiune turistică sau o cramă cu restaurant în Purcari;

53% din respondenți, au vizitat personal sau au auzit de la cunoștințele lor despre

Pensiunea „VINĂRIA PURCARI”; 87% din respondenți au afirmat că produsele

„VINĂRIEI PURCARI” sunt excelente sau foarte bune; 50% din respondenți au

afirmat că „VINĂRIA PURCARI” a început să fie promovată pe teritoriul Moldovei

din anul 1996.

Relatează că, numai în perioada anilor 2004 - 2014, a obținut 163 de medalii

(bronz, argint și aur) pentru produsele sale, iar potrivit companiilor de consultanță

MPP Consulting (Ucraina) în cooperare cu INCREDECON (Moldova), în anii 2011 și

2013, unul din brandurile de bază ale „VINĂRIEI PURCARI”, este plasat pe locul 2

în lista celor mai valoroase mărci din Moldova, fiind estimată de terți la suma de 23

000 000 dolari SUA. Un alt raționament în promovarea opiniei sale, constă în faptul

că, prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 316 din 05 octombrie 2012, în

semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în dezvoltarea industriei vinicole, pentru

contribuție substanțială la modernizarea întreprinderii și succesele obținute în

activitatea de producție și în cadrul expozițiilor internaționale, societății reclamante i

s-a conferit „Ordinul Republicii”. Mai mult ca atât, potrivit informației contabile

desfășurate, în perioada anilor 2004 – 2009, au fost vândute pe teritoriul Republicii

Moldova 617 000 sticle de vin în sumă de aproximativ de 34 000 000 lei.

În același timp, Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. consideră că, potrivit

sondajului de opinie realizat în corespundere cu cerințele prevăzute la art. 326 alin. (3)

și alin. (6) din Legea privind protecția mărcilor, de către Centrul de Investigații

Sociologice și Marketing „C.B.S.-AXA”, marca „VINĂRIA PURCARI” este

recunoscută de către consumatorii produselor și serviciilor pentru care se utilizează,

aceasta posedă un grad înalt de distinctivitate, dobândită ca rezultat al utilizării

intensive și este larg cunoscută pe teritoriul Moldovei. Totodată, actele de la dosar

confirmă că marca „VINĂRIA PURCARI” este cunoscută pe teritoriul Republicii

Moldova, inclusiv din publicitate și în fine că, aceasta are valoare comercială ca

rezultat al folosirii îndelungate și intensive în țară.

Pagină 4 din 22

La fel, reclamantul afirmă că la dosar sunt anexate înscrisuri care demonstrează

notorietatea semnului „VINĂRIA PURCARI”, care arată asupra gradului de

cunoaștere a acestuia pe piață de către segmentul de public vizat. Lista distincțiilor

obținute în perioada 2004 — 2014; contracte de prestări servicii și executare de

lucrări cu privire la promovarea semnului „VINĂRIA PURCARI” probează

promovarea intensivă pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Totodată, sunt anexate

certificate, contracte și diplome despre participarea în cadrul expozițiilor,

iarmaroacelor specializate și festivalurilor tematice pe teritoriul Republicii Moldova;

date contabile cu privire la volumul mărfurilor realizate de către societatea

reclamantă.

La 20 ianuarie 2016, avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte

„VINĂRIA PURCARI” S.R.L. a depus cerere de completare a temeiului acțiunii și

circumstanțelor, prin care a menținut cerințele inițiale. (f. d. 166 – 173, vol. II)

Astfel, reclamantul sugerează că S.R.L. „BRAVO WINE” nu are și nici nu

desfășoară activitatea de producere a vinurilor în arealul satului Purcari, ce se

adeverește prin informația prezentată de către Primăria sat. Purcari, iar Centrul de

Sănătate Publică raional Ștefan Vodă a confirmat că pârâtul nu a solicitat și nu deține

autorizație sanitară de funcționare în circumscripția raionului Ștefan Vodă. În plus,

Institutul Științific Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare a precizat că din

plantațiile înființate în anii 2011 – 2013, roada pentru fabricarea vinurilor la scară

comercială ar fi putut obținute abia în anul 2015, ceea ce pune la îndoială faptul că

societatea pârâta ar fi putut obține roadă pentru fabrica de vinuri la scară comercială.

Un alt argument invocat este utilizarea de către pârât a falsurilor pe etichetele

sale, prin introducerea adresei – „sat. Purcari, str. Gr. Vieru 134, r-l Ștefan Vodă”. Or

executorul judecătoresc Anatolie Mațarin a constatat că pe această locație se află

gospodăria cet. Malachi Oleg, însă nu există nici o încăpere/imobil, beci destinat

fabricării și/sau depozitării vinului. Totodată, se arată că S.R.L. „BRAVO WINE” nu

deține nici o autorizație sanitară pentru profilul de activitate – prelucrarea strugurilor,

fabricarea, depozitarea, îmbutelierea și realizarea vinului în regiunea Sălcuță.

Indiferent de această împrejurare, potrivit ordinului Ministerului Agriculturii și

Industriei Alimentare nr. 50 din 04 aprilie 2012, microraionul vitivinicol Sălcuța face

parte din aria geografică pentru producerea vinurilor cu denumirea de originea –

Căușeni. Astfel, pârâtul nu utilizează „CRAMA SĂLCUȚA” și nici „CRAMA

CĂUȘENI”, dar neavând un amplasament efectiv de producere a vinurilor în satul

Purcari, a ales anume acest toponim în scopul asimilării și confuziei consumatorului

cu elemente distinctive ale reclamantului și pentru exploatarea renumelui produselor

și activității acestuia.

În aceeași ordine de idei, s-a indicat că societății pârâte nu i-a fost transferat

dreptul de utilizare a nici unuia din semnele distinctive ale reclamantului. Susține

societatea reclamantă că a contribuit la înregistrarea denumirii de origine protejate

Purcari în cadrul unei societăți constituite împreună cu pârâtul, iar ultimul a

abandonat proiectul, decizând să acționeze de sine stătător și să depună spre

înregistrare semnul contestat în prezentul litigiu.

Pagină 5 din 22

Reclamantul sugerează că a contribuit fundamental la dezvoltarea și

promovarea renumelui regiunii Purcari, iar pe seama acestor acțiuni regiunea a

devenit cunoscută în lume. La fel, a remarcat că în urma recunoașterii notorietății

semnului „VINĂRIA PURCARI”, nu se vor dobândi drepturi exclusive asupra

denumirii Purcari.

La 14 aprilie 2016, avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte

„VINĂRIA PURCARI” SRL a depus cerere de compensare a cheltuielilor pentru

asistență juridică în mărime de 40 235,84 lei și a cheltuielilor legate de adunarea și

prezentarea probelor în valoare de 24 819,68 lei.

În privința ultimei sume, reclamantul a precizat că a cheltuit 22 819, 68 lei

pentru efectuarea și prezentarea sondajului de opinie cu obiectul de studiu asupra

percepției semnului „CRAMA PURCARI”, rezultatele căruia au fost prezentate în

raportul de cercetare sociologică anexat la materialele cauzei. Iar, la 30 decembrie

2015, a achitat 2 000 lei la contul executorului judecătoresc Anatolie Mațarin,

constituind onorariul acestuia pentru încheierea procesului – verbal despre constatarea

faptelor nr. 036-4/2015 din 29 decembrie 2015.

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul SRL „BRAVO WINE” (vol. I, f. d. 110

– 117; vol. II, f. d. 143 – 144 și 210 - 219) și intervenientul accesoriu Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (vol. I, f. d. 223 – 225; vol. II, f.

d. 122 – 123) au depus referințe în întâmpinarea cererii de chemare în judecată și

cererilor de completare a acțiunii inițiale.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, a fost atras în proces

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova în calitate de

intervenient accesoriu de partea pârâtului. (vol. I, f. d. 216 – 218)

Prin încheierea protocolară din 09 decembrie 2015, a fost admis demersul

avocatului Andrei Bivol în interesele S.R.L. „BRAVO WINE” privind atragerea în

proces a Oficiului Național al Viei și Vinului ca autoritate publică pentru a depune

concluzii. (vol. II, f. d. 151 – 152)

Potrivit scrisorii nr. 14/01 din 20 ianuarie 2016, Oficiului Național al Viei și

Vinului a comunicat instanței de judecată răspunsurile la întrebările puse de către

reprezentantul S.R.L. „BRAVO WINE”, avocatul Andrei Bivol. (vol. II, f. d. 158 –

159)

La 09 iunie 2016, Curtea de Apel Chișinău a introdus în proces Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova în calitate de intervenient

accesoriu de partea pârâtului. (vol. III, f. d. 94 – 97)

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016, a fost admisă integral

acțiunea depusă de către avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte

„VINĂRIA PURCARI” S.R.L.

Astfel, a fost anulată marca „CRAMA PURCARI”, depozit nr. 033023 din 26

aprilie 2013, nr. 25385 din 03 aprilie 2014 și s-a constatat notorietatea mărcii

„VINĂRIA PURCARI”, verbal, caractere standard în clasa de produse CIPS 33 și

clasele de servicii CIPS 35 și 39, începând cu 31 decembrie 2004.

Pagină 6 din 22

La fel, s-a hotărât încasarea de la S.R.L. „BRAVO WINE” în beneficiul Î.M.

„VINĂRIA PURCARI” S.R.L. cheltuielile de asistență juridică în sumă de 40 235,84

lei și cheltuielile de judecată în sumă de 24 819,68 lei. (vol. III, f. d. 198 - 220)

La 17 octombrie 2016, avocatul Andrei Bivol în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „BRAVO WINE” a declarat recurs împotriva hotărârii instanței

de fond din 26 iulie 2016, solicitând casarea actului judecătoresc contestat cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea integral. Subsecvent, a

cerut încasarea din contul intimatului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de

recurent.

La 21 octombrie 2016, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

Republicii Moldova a depus recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 26

iulie 2016, solicitând casarea actului judecătoresc în partea ce ține de anularea mărcii

„CRAMA PURCARI” nr. 25385 din 26 aprilie 2013.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, Colegiul consideră că recursurile

declarate de Andrei Bivol în interesele S.R.L. „BRAVO WINE” la 17 octombrie 2016

și de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la 21 octombrie 2016 sunt

depuse în termen, deoarece hotărârea integrală a instanței de apel a fost comunicată,

în primul caz la 17 august 2016 (f. d. 15, vol. IV), iar, în al doilea caz la 23 august

2016 (f. d. 20, vol. IV)

În motivarea recursului, S.R.L. „BRAVO WINE” a indicat că instanța de fond a

apreciat în mod arbitrar raportul de evaluare a mărcii VINĂRIA PURCARI, întocmit

de evaluatorul Aliona Ciorba din 01 iunie 2015, favorizând în mod nejustificat

intimatul, la examinarea fondului și emiterea hotărârii. Precizează că înscrisul

menționat conține doar concluzia evaluatorului. Astfel, nu sunt anexate sau cel puțin

indicate actele de evidență contabilă, documentele financiare ale companiei sau orice

alte acte utilizate de evaluator la stabilirea valorii bunului evaluat.

În aceeași ordine de idei, pretinde că evaluatorul nu a justificat necesitatea de a

aplica metoda costurilor, care nu se încadrează în indicațiile metodice prevăzute de

Hotărârea Guvernului RM nr. 783 din 30 iunie 2003 cu privire la evaluarea obiectelor

de proprietate intelectuală, iar formula utilizată de el nu coincide nici cu formula

generală, nici cu formula cheltuielilor prevăzute de art. 15 din hotărârea citată.

Consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte.

O altă critică adusă de către recurent constă în faptul că sondajul prezentat de

către intimat conține contradicții inexplicabile, este lipsit de reprezentativitate și nu au

fost chestionați specialiști din ramură. Mai mult, specialistul Ion Jigău audiat în

proces nu întrunește aceste calitate, deoarece nu a prezentat informații cu privire la

studiile și experiența sa.

Cât privește cheltuielile de asistență juridică încasate de către instanță de la

recurent în folosul intimatului, S.R.L. „BRAVO WINE” a subliniat că instanța de

fond nu putea să se pronunțe asupra cheltuielilor de asistență juridică ce urmau a fi

suportate de intimată în recurs.

Pagină 7 din 22

Susține că instanța de fond nu a ținut cont de împrejurarea că protecția pe care

au mărcile sale nu se extinde asupra elementului „PURCARI”, constituind o excepție

în temeiul art. 17 al acordului TRIPS al Organizației Mondiale a Comerțului și art. 7

alin. (1) și (3) al Legii privind protecția mărcilor. La fel, a invocat că dreptul exclusiv

nu se extinde asupra elementului „PURCARI”, iar cuvântul „CRAMA” reprezintă un

termen descriptiv al produselor sale. Prin urmare, a considerat că nu poate fi vorba de

confuzie între două mărci formate din elemente neprotejate atât timp cât acestea nu

sunt identice.

Recurentul a menționat că notorietatea semnului „VINĂRIA PURCARI” este

datorată notorietății regiunii, obținută cu mult înaintea apariției companiei reclamante

și a produselor sale.

În continuare, din analiza art. 322, 324, 325, 326 al Legii privind protecția

mărcilor, recurentul observă că la stabilirea notorietății mărcii pentru produse de

consum curent trebuie să fie chestionați atât consumatorul mediu, cât și specialiști din

ramura respectivă a industriei și comerțului. Așadar, condiția obligatorie de

chestionare a specialiștilor în cadrul segmentului de public vizat nu a fost întrunit de

intimat.

De asemenea, în opinia recurentului, semnul VINĂRIA PURCARI nu

constituie o marcă în sensul Legii privind protecția mărcilor, iar instanța de fond nu a

luat în considerație faptul că distincțiile pe care le-a primit compania intimată i-au fost

oferite în cea mai mare parte pentru produsele care sunt identificate cu alte mărci (ex:

„PURCARI”, „ALB de PUCRARI” sau „ROȘU de PURCARI”). În același context,

nu a fost demonstrată promovarea intensivă a semnul pretins notoriu, or, analizând

listele de vânzări prezentate, nu poate fi găsit nici măcar un singur produs identificat

„VINĂRIA PURCARI”.

În argumentarea ilegalității hotărârii contestate, Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală afirmă că instanța de judecată urma să constate nu doar

existența dreptului anterior ce se încadrează în noțiunea indicată în dispozițiile art. 8

alin. (2) al Legii privind protecția mărcilor, dar și îndeplinirea condițiilor menționate

la art. 8 alin. (1) al legii citate. Consideră că, în rezultatul examinării de fond a cererii

de înregistrare a mărcii CRAMA PURCARI, s-a constatat respectarea cerințelor

legale pentru înregistrarea mărcii, încadrându-se în definiția mărcii prevăzute la art. 2

al Legii nr. 38/2008.

La 23 decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat cererile de recurs

în adresa S.R.L. „BRAVO WINE”, Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., Agenția de

Stat pentru Proprietate Intelectuală a Republicii Moldova, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (vol. IV, f.

d. 23)

La 12 ianuarie 2017, Întreprinderea Mixtă „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., prin

intermediul avocatului Iulian Iorga, a depus referințe în întâmpinarea cererilor de

recurs, prin care a solicitat recunoașterea inadmisibilă sau respingerea pe fond a

acestora cu menținerea fără modificări a hotărârii primei instanțe.

Pagină 8 din 22

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În corespundere cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În plus, recurenții

și intimatul au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile

părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții împotriva

Finlandei din 19 aprilie 2007, cererea nr. 63235/0, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din CPC,

Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau

care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este

afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile declarate de către S.R.L. „BRAVO WINE” și Agenția de Stat pentru

Proprietate Intelectuală urmează a fi respinse ca neîntemeiate, pentru motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept: să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de prima instanță în

faza procesual anterioară, denotă că, la 26 aprilie 2013, recurentul S.R.L. „BRAVO

WINE” a depus o cerere de înregistrare a mărcii verbale „CRAMA PURCARI” cu

numărul depozitului 033023 protejat în clasele CIPS 31, 32, 33, 35, 39, 40, fiind

publicată în BOPI 6/2013. (vol. I, f. d. 170 „verso” și 223)

În urma examinării dosarului cererii respective, la 30 decembrie 2013,

Departamentul Mărci, Modele și Desene Industriale al AGEPI a emis Avizul

provizoriu de respingere a înregistrării mărcii, prin care s-a constatat că desemnarea

solicitată „CRAMA PURCARI” nu poate fi înregistrată în calitate de marcă pentru

produsele/serviciile solicitate, deoarece conțin denumirea geografică Purcari și poate

induce în eroare consumatorul în ceea ce privește originea geografică a

produselor/serviciilor solicitate. De asemenea, s-a stabilit că este similară cu marca

națională combinată „PURCARI” nr. 13623 din 04 martie 2005, titular Întreprinderea

Mixtă „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., înregistrată pentru produse și servicii similare

din clasa 33, 35, 39. (vol. I, f. d. 223 „verso”)

Pagină 9 din 22

Ulterior, la 29 ianuarie 2014, recurentul S.R.L. „BRAVO WINE” a formulat o

contestație împotriva avizului provizoriu de respingere a cererii de înregistrare a

mărcii nr. depozit 033023 din 17 aprilie 2013, iar, la 03 martie 2014, contestația a fost

considerată întemeiată, fiind emisă decizia de înregistrare a mărcii „CRAMA

PURCARI” cu nr. depozit 033023 din 26 aprilie 2013. (vol. I, f. d. 169)

Corespunzător, la 02 iulie 2014, Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. a depus o

contestație împotriva deciziei din 03 aprilie 2014, prin care a solicitat anularea

deciziei de înregistrare a cererii de înregistrare a mărcii „CRAMA PURCARI” și

dispunerea respingerii cererii de înregistrare a mărcii „CRAMA PURCARI” în

privința produselor și serviciilor cuprinse în clasele CIPS 33, 35 și 39. (vol. II, f. d.

163 – 165)

Prin scrisoarea AGEPI nr. 9925 din 07 iulie 2014, a fost restituită contestația

depusă de către Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., pe motiv că nu corespunde

condițiilor prevăzute pentru depunerea unei asemenea plângeri. (vol. II, f. d. 160)

Astfel, nefiind de acord cu înregistrarea mărcii „CRAMA PURCARI” de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, la 05 noiembrie 2014, intimatul a

depus cerere de chemare în judecată, completată pe parcursul examinării cauzei,

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE”, intervenienți accesorii

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova privind anularea mărcii

„CRAMA PURCARI”, depozit nr. 033023 din 26 aprilie 2013, nr. 25385 din 03

aprilie 2015 (f. d. 3 – 7, vol. I), constatarea notorietății mărcii „VINĂRIA

PURCARI”, verbal, caractere standard în clasa de produse CIPS 33 și clasele de

servicii CIPS 35 și 39, începând cu 31 decembrie 2004 (f. d. 5 – 8, vol. II) și încasarea

cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 40 235,84 lei, precum și a

cheltuielilor legate de adunarea și prezentarea probelor în valoare de 24 819,68 lei

(vol. III, f. d. 14 – 15).

Curtea de Apel Chișinău, fiind investită la momentul depunerii cererii de

chemare în judecată cu judecarea prezentei pricini, a admis integral acțiunea depusă

de către avocatul Iulian Iorga în interesele Întreprinderii Mixte „VINĂRIA

PURCARI” SRL. Astfel, a fost anulată marca „CRAMA PURCARI”, depozit nr.

033023 din 26 aprilie 2013, nr. 25385 din 03 aprilie 2014 și s-a constatat notorietatea

mărcii „VINĂRIA PURCARI”, verbal, caractere standard în clasa de produse CIPS

33 și clasele de servicii CIPS 35 și 39, începând cu 31 decembrie 2004.

La fel, s-a hotărât încasarea de la S.R.L. „BRAVO WINE” în beneficiul Î.M.

„VINĂRIA PURCARI” S.R.L. cheltuielile de asistență juridică în sumă de 40 235,84

lei și cheltuielile de judecată în sumă de 24 819,68 lei. (f. d. 198 - 220, vol. III)

La adoptarea soluției, instanța ierarhic inferioară a observat că marca „CRAMA

PURCARI” reprezintă o imitare semantică, vizuală, dar și fonetică a semnelor

societății Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L, or, prin utilizarea expresiei „CRAMA

PURCARI”, în special în raport cu marca „CHATEAU PURCARI”, dar și în raport

cu combinația „VINĂRIA PURCARI”, se creează o confuzie pentru consumator

referitor la proveniența și calitatea produselor marcate cu acest semn. Argumentele

Pagină 10 din 22

societății pârâte cu privire la conținutul și forma sondajului prezentat de reclamant au

fost respins, deoarece nu sunt în măsură să combată circumstanțele constatate în baza

acestuia.

La fel, a fost stabilit că S.R.L. „BRAVO WINE” nu desfășoară activitate de

producere, depozitare, comercializare a vinurilor în sat. Purcari și nu deține nici o

autorizație sanitară pentru profilul de activitate – prelucrarea strugurilor, fabricarea,

depozitarea, îmbutelierea și realizarea vinului în regiunea Sălcuța.

Cu referire la cerința privind constatarea notorietății mărcii „VINĂRIA

PURCARI”, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește volumul de 100 %

din producția totală de vinuri pentru satul Purcari, fiind unicul producător în această

localitate. Totodată, conform raportului de evaluare, întocmit de evaluatorul Ciorba

Aliona, a fost constatat că valoarea de piață a mărcii menționate constituie 4 600 000

lei, iar potrivit companiilor de consultanță MPP CONSULTING (Ucraina) în

cooperare cu INCREDOCON (Moldova), în anii 2011 și 2013, unul din brandurile de

bază ale „VINĂRIEI PURCARI” era plasat pe locul 2 în lista celor mai valoroase

mărci din Republica Moldova, estimată de terțe la suma de peste 23 000 000 USD.

În concluzie, instanța a reiterat că „PURCARI” este o denumire geografică a

localității, nimeni nu poate deține dreptul exclusiv asupra acesteia, iar recunoașterea

notorie a mărcii „VINĂRIA PURCARI”, nu va acorda titularului acesteia dreptul de a

interzice terților utilizarea loială a denumirii geografice „PURCARI”.

Studiind argumentele expuse în cererile de recurs și referințe, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată

că prima instanța a examinat pricina cu respectarea normelor de procedură și a aplicat

corect legea materială, iar soluția pronunțată este una corectă, însă este necesar de

motivat suplimentar argumentele recurenților, care în opinia lor, au fost omise sau

respinse de instanță prin constatări formale.

Potrivit jurisprudenței sale constante, CtEDO reamintește că instanțele

judecătorești naționale au obligația de a-și motiva deciziile (Van de Hurk c. Olandei,

19 aprilie 1994, § 61, seria A nr. 288). Întinderea obligației de a motiva hotărârea

poate varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina

circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija c. Spaniei, 9 decembrie 1994, § 29, seria A nr.

303-A). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere

răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie să reiasă

clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate (Taxquet c. Belgiei [MC], nr.

926/05, § 91, CEDO 2010).

În plus, Curtea a decis că articolul 6 din Convenție nu obligă statele

contractante să instituie instanțe de apel sau de recurs. Cu toate acestea, un stat care

dispune de astfel de instanțe judecătorești are obligația să se asigure că justițiabilii se

bucură în fața acestora de garanțiile fundamentale prevăzute de articolul 6 (a se vedea,

printre altele, Delcourt c. Belgiei, 17 ianuarie 1970, § 25, seria A nr. 11, și Erfar-Avef

c. Greciei, nr. 31150/09, § 39, 27 martie 2014).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reiterează că Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a afirmat că,

Pagină 11 din 22

la anularea mărcii „CRAMA PURCARI”, instanța de judecată urma să constate nu

doar existența dreptului anterior ce se încadrează în noțiunea indicată în dispozițiile

art. 8 alin. (2) al Legii privind protecția mărcilor, dar și îndeplinirea condițiilor

menționate la art. 8 alin. (1) al legii citate.

În temeiul 6 alin. (1) din Codul civil și, ținând cont de faptul că acțiunea

intimatului a fost depusă la 05 noiembrie 2014, instanța de recurs va aplica

prevederile Legii privind protecția mărcilor până la modificările legislative operate

prin Legea nr.162 din 30 iulie 2015, în vigoare 28 august 2015.

Conform art. 22 alin. (1) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la

Curtea de Apel Chișinău, sau a unei cereri reconvenționale într-o acțiune de apărare a

drepturilor, depusă la aceeași instanță, și în cazul când: (a) există o marcă anterioară

menționată la art.8 alin.(2) și se îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.(1) din

articolul respectiv.

Potrivit art. 8 alin. (2) al legii citate, în sensul alin.(1), mărci anterioare sunt: a)

mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de prioritate, în sensul art.34, este

anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, ținând cont, după caz, de

dreptul de prioritate, în sensul art.33 sau, după caz, în sensul art.35, invocat în

sprijinul acestei mărci, și care aparțin următoarelor categorii: - mărci înregistrate în

Republica Moldova; - înregistrări internaționale care își extind efectele în Republica

Moldova.

Prin prisma normelor citate, instanța de recurs notează că Întreprinderea Mixtă

„VINĂRIA PURCARI” S.R.L. produce vinuri marcate cu următoarele semne

comerciale înregistrate pe teritoriul Republicii Moldovei: „PURCARI”, depozit

016270 din 04 martie 2005, protejat în clasele Clasificatului Internațional de Produse

și Servicii (în continuare CIPS) 33, 35 și 39; „ROȘU DE PURCARI”, depozit nr.

013178 din 25 iunie 2003, protejat în clasa CIPS 33, „NEGRU DE PURCARI”,

depozit 013179 din 25 iunie 2003, protejat în clasa CIPS 33, „CHATEAU

PURCARI”, depozit 015202 din 07 octombrie 2005, reînnoit la 21 octombrie 2014,

protejat în clasele CIPS 33 și 35. (f. d. 10 – 17, vol. I)

În același timp, instanța de fond a constatat că intimatul a înregistrat la nivel

internațional semnele „PURCARI”, IR 939 301, protejat în clasa CIPS 33 pe teritoriul

a 3 state ale lumii; „ROȘU DE PURCARI”, IR 867 059 protejat în clasa CIPS 33 pe

teritoriul a 33 de state și „NEGRU DE PURCARI”, IR 867 058 protejat în clasa CIPS

33 pe teritoriul a 37 state ale lumii. (f. d. 18 – 20, 32 – 40, vol. I)

Cu mult după perioadă menționată, și anume, la 03 martie 2014, a fost adoptată

decizia de înregistrare a mărcii „CRAMA PURCARI” cu nr. depozit 033 023 din 26

aprilie 2013. (f. d. 169, vol. I)

Din aceste raționamente, este evident că semnele „PURCARI”, „ROȘU DE

PURCARI”, „NEGRU DE PURCARI” și „CHATEAU PURCARI” reprezintă mărci

anterioare semnului „CRAMA PURCARI” în sensul art. 8 alin. (2) lit. a) al Legii nr.

38-XVI din 29 februarie 2008, întrunind prima condiție impusă de art. 22 alin. (1) lit.

a).

Pagină 12 din 22

În vederea respectării celei de-a două cerințe de anulare a unei mărci, instanța

de recurs precizează că art. 8 alin. (1) al Legii privind protecția mărcilor, statuează că,

în afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuză înregistrarea și în cazul când

marca: (b) este identică ori similară cu o marcă anterioară și, din cauza identității ori

similitudinii produselor și/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci,

există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca

anterioară.

În corespundere cu art. 6bis alin. (1) al Convenției de la Paris pentru Protecția

Proprietății Industriale, ratificată prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.

1328 – XII din 11 martie 1993, țările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislația

țării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze

înregistrarea și să interzică folosirea unei mărci de fabrică sau de comerț care

constituie o reproducere, imitație sau traducere putând crea confuzie, a unei mărci

pe care autoritatea competentă a țării de înregistrare sau de folosire o va considera

că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze

de prezenta convenție și ca fiind folosită pentru produse identice sau similare. Se va

proceda la fel atunci când partea esențială a mărcii constituie o reproducere a unei

astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitație putând fi confundată cu aceasta.

Contrar celor constatate de către Curtea de Apel Chișinău, recurentul S.R.L.

„BRAVO WINE” consideră că nu poate fi vorba de o confuzie între două mărci

formate din elemente neprotejate, atâta timp cât aceste mărci nu sunt identice.

În privința acestui punct de vedere, instanța de judecată precizează că la

înregistrarea mărcilor din litigiu dreptul exclusiv, într-adevăr, nu s-a extins asupra

elementului „PURCARI” (f. d. 12, vol. I), „NEGRU și PURCARI” (f. d. 14, vol. I),

„ROȘU și PURCARI” (f. d. 11, vol. I) sau „CRAMA și PURCARI”, însă semnele

prezentate urmează a fi cercetate în ansamblu, dar nu separat cum sugerează

recurentul. Deci, societatea intimată deține drepturi exclusive asupra combinațiilor

mărcilor revendicate, iar rezervele fiind constituie doar asupra elementelor în parte.

Sub acest aspect, Colegiul subliniază că prima instanța a observat că marca

„CRAMA PURCARI” reprezintă o imitare semantică, vizuală, dar și fonetică a

semnelor, care aparțin Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L., iar similitudinea acestora

creează o confuzie pentru consumator referitor la proveniența și calitatea produselor

marcate cu acest semn. Mai mult ca atât, marca contestată constituie o combinație de

cuvinte care face legătură nemijlocită cu sectorul vitivinicol, de producere a vinurilor

și altor băuturi alcoolice și activități aferente acestuia.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră justă aprecierea Curții de

Apel Chișinău, potrivit căreia, semnele părților din litigiu diferă printr-un cuvânt

„Crama/Vinăria”, iar înțelesul acestora este practic identic, fiind chiar sinonime.

Astfel, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, pe de o parte

substantivul „vinărie” semnifică o pivniță în care se păstrează (și se vinde) vinul;

depozit de vin, iar pe de altă parte substantivul „cramă” este definit ca o clădire (la o

vie) cu pivniță în care se prepară, depozitează și se consumă vinul. În mod firesc,

oricare consumator de vinuri (inclusiv îmbuteliate) asociază termenul cramă în

Pagină 13 din 22

combinație cu denumirea geografică Purcari, drept un produs fabricat într-un

amplasament special destinat pentru această activitate, care se află în respectiva zonă

geografică. Fără dubii, un consumator mediu va aborda întotdeauna aceste semne cu o

legătură puternică între ele și respectiv le va asocia.

Colegiul statuează că împrejurarea descrisă mai sus a fost demonstrată prin

sondajul de opinie elaborat de către Centrul de Investigații Sociologice și Marketing

„C.B.S. - AXA” (f. d. 75 – 102, vol. I), conform căruia, denumirea „CRAMA

PURCARI” este asociată, în proporție 91% cu produsele și activitatea „VINĂRIEI

PURCARI”, printre care 50 % cu „Vinăria Purcari” nemijlocit, iar 41 % cu o agenție

agro – turistică din Purcari sau podgoriile Purcari (f. d. 81, vol. I). La fel, fiind

întrebați direct despre asocierea semnelor „CRAMA PURCARI” și „VINĂRIA

PURCARI”, 71 % din respondenți au afimat că acestea aparțin unei și aceleași

persoane (f. d. 83, vol. I).

În esență, din analiza argumentelor din recursul declarat de către avocatul

Andrei Bivol în interesele S.R.L. „BRAVO WINE”, instanța de recurs reține că

ultimul invocă că sondajul urmează a fi apreciat critic în partea constatării notorietății

unei mărci, dar nu în partea administrării acestuia referitor la respingerea cerinței

privind anularea semnului din speță. De altfel, în acest sens, legea nu prevede o

anumită formă pentru el. Corespunzător, pertinența, admisibilitatea și veridicitatea

acestui înscris nu a fost contestată de către recurent, fiind reținută de către prima

instanță în susținerea poziției relatate supra cu respectarea art. 130 CPC.

Suplimentar, conform art. 7 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie

2008, se refuză înregistrarea: mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicații

ce pot servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația,

valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului,

alte caracteristici ale acestora.

Din aceste raționamente, Colegiul decelează că termenii „CRAMA PURCARI”

fac parte din terminologia specializată, care desemnează caracteristicile relevante ale

produselor și serviciilor de vitivinicolă, fiind considerați descriptivi. În aceste cazuri,

accepțiunea lor este identificată imediat de către consumatori, cărora li se adresează

aceste servicii. Așadar, este suficient pentru anulare unei mărci faptul că termenii sunt

utilizați drept o descriere sau o caracteristică a produselor sau serviciilor revendicate.

(a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2008, T – 226/07, „PRANAHAUS”, pct. 36)

O altă circumstanță esențială pentru litigiu, determinată de către instanța de

fond și care nu a fost combătută de către recurent, este că S.R.L „BRAVO WINE” nu

desfășoară activitate de producere, depozitare, comercializare a vinurilor în sat.

Purcari. De altfel, Centrul de Sănătate Publică raional Ștefan Vodă a confirmat că

S.R.L „BRAVO WINE” nu a solicitat autorizație sanitară de funcționare în

circumscripția raionului Ștefan Vodă (f. d. 176, vol. II).

În același timp, conform procesului - verbal nr. 036-4/2015, la 29 decembrie

2015, executorul judecătoresc Anatolie Mațarin a constatat că la adresa s. Purcari, str.

Gr. Vieru 134, raionul Ștefan Vodă, recurentul nu desfășoară activitate de producere a

vinului, precum și faptul că nu sunt amplasate spații sau beciuri pentru păstrarea sau

Pagină 14 din 22

fabricarea vinului în scopuri comerciale. La fel, a fost stabilit că în acel spațiu se află

o casă de locuit ce aparține cet. Malachi Oleg. (f. d. 177 – 181, vol. II)

Astfel, prin probatoriul administrat s-a demonstrat că pârâta nu deține nici o

autorizație sanitară pentru profilul de activitate - prelucrarea strugurilor, fabricarea,

depozitarea, îmbutelierea și realizarea vinului nici în regiunea Sălcuța, invocând

aceste spațiu în calitate de apărare a poziției sale. (f. d. 182, vol. II). În realitate,

potrivit Ordinului Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 50 din 04 aprilie

2012 (f. d. 181 – 183, vol. I), microraionul vitivinicol Sălcuța face parte din aria

geografică pentru producerea vinurilor cu denumire de origine - Căușeni.

Subsidiar, instanța de recurs învederează că Institutul Științific Practic de

Horticultură și Tehnologii Alimentare a comunicat că din plantațiile înființate în anii

2011 – 2013, roada pentru fabricarea vinurilor la scară comercială ar fi putut obținute

abia în anul 2015, ceea ce pune la îndoială faptul că societatea pârâta ar fi putut obține

roadă pentru fabrica de vinuri la scară comercială. (vol. II, f. d. 175)

Ansamblul celor relatate, denotă în mod cert că, în lipsa unui spațiu industrial

de producție a vinului în sat. Purcari, raionul Ștefan Vodă, înregistrarea mărcii

„CRAMA PURCARI” de către S.R.L. „BRAVO WINE” are drept scop obținerea

avantajelor prin exploatarea capacității elementelor distinctive ale intimatului de

atragere a clientelei. Așadar, argumentul recurentului precum că semnul din litigiu a

fost promovat independent urmează a fi respins și nu are forță de convingere de a

schimba situația constată de prima instanță și de instanța de recurs.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că au fost întrunite cerințele de anulare a

mărcii „CRAMA PURCARI”, depozit nr. 033023 din 26 aprilie 2013, nr. 25385 din

03 aprilie 2014, stipulate în art. 22 alin. (1) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008

privind protecția mărcilor, iar recursul declarat numai pe acest capăt de către Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, va fi respins ca

neîntemeiat.

Cu referire la cerința privind constatarea notorietății mărcii „VINARIA

PURCARI”, verbal, caractere standard în clasa de produse CIPS 33 și clasele de

servicii CIPS 35 și 39, începând cu data de 31 decembrie 2004, admisă de către

Curtea de Apel și contestată cu recurs de către S.R.L. „BRAVO WINE”, instanța de

judecată reține următoarele.

Totodată, având în vedere că, la 07 octombrie 2015, a fost primită în procedură

cererea de extindere a pretențiilor cu privire la constatarea notorietății, instanța de

recurs va aplica art. 321 – 327 al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, cu modificările legislative operate prin Legea nr.162 din 30 iulie

2015, în vigoare 28 august 2015.

Conform art. 2 al Legii citate, marca notorie este definită ca o marcă larg

cunoscută în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă

sau la data priorității revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat

pentru produsele și/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară

înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă.

Pagină 15 din 22

Colegiul remarcă că notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se

constată în baza criteriilor stipulați expres în art. 325 alin. (1) al Legii nr. 38-

XVI din 29 februarie 2008, însă, în temeiul alineatului 2 al aceluiași articol, pot fi

luate în considerare și alte criterii relevante pentru o marcă notorie.

Relativ la cele indicate supra, Colegiul propune examinarea consecutivă a celor

patru cerințe obligatorii, în raport cu criticile aduse de recurentul S.R.L. „BRAVO

WINE” și apărările prezentate de către Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L.

Pentru început, art. 325 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie

2008, prevede că notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se constată în

temeiul următoarelor criterii: marca este recunoscută de către consumatorii actuali

și/sau cei potențiali ai produselor și/sau ai serviciilor pentru care se utilizează ori de

către persoanele implicate în asigurarea rețelelor de distribuție a produselor și/sau a

serviciilor pentru care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care sînt

implicate produsele și/sau serviciile pentru care se utilizează marca, iar impresia

despre nivelul calității produselor și/sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la)

marca din țară sau de pe piața mondială.

La caz, în privința primei condiții, avocatul Andrei Bivol în interesele S.R.L.

„BRAVO WINE” susține că semnul „VINĂRIA PURCARI” trebuie să fie notoriu în

cadrul unui segment de public vizat, care este format din consumatori, specialiștii din

ramura respectivă, persoanele implicate în rețelele de distribuție a produselor și

rețeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele a cărui obiect este marca.

Instanța de recurs notează că în viziunea recurentului marca urmează a fi

identificată cumulativ de toți cei nominalizați de el mai sus.

În pofida acestei opinii, se evidențiază că legislatorul operează în art. 325 alin.

(1) lit. a) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 cu conjuncțiile „și/sau” și „ori”,

care denotă că recunoașterea unui semn nu trebuie făcută obligatoriu de către

consumatori și de alte persoane, ci de consumatori sau/fie de alte persoane. Mai mult

ca atât, potrivit art. 322 alin. (3) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, prin

segment de public vizat se înțelege una din categoriile enumerate acolo, dar nu

impune obligația ca marca să fie recunoscută de fiecare separat.

Prin urmare și în baza aplicării regulilor de interpretare logică a legii materiale,

instanța de recurs acceptă obiecția exprimată de către Î.M. „VINĂRIA PURCARI”

S.R.L. în referință formulată în întâmpinarea cererii de recurs și respinge

argumentului recurentului în această parte.

În acest context, Colegiul reține că sondajul de opinie elaborat de către Centrul

de Investigații Sociologice și Marketing „C.B.S. - AXA” a fost realizat pe un eșantion

de 350 persoane, dintre care în proporție de 96,5 % persoane cu studii cel puțin medii,

inclusiv 61,2 % au studii superioare. Concomitent, se arată că aproximativ 80 % sunt

consumatori frecvenți de vinuri îmbuteliate, doar 20,3 % au afirmat că achiziționează

foarte rar vinuri îmbuteliate. (vol. I, f. d. 76 – 77)

Astfel, potrivit sondajului, 80 % din respondenți consideră „VINĂRIA

PURCARI” ca fiind cea mai cunoscută zonă ca producător de vinuri autohtone. În

comparație, pentru „CRICOVA” au optat 3,1 % și pentru „Mileștii Mici” 1.1% (vol. I,

Pagină 16 din 22

f. d. 78). La fel, 99,7 % din respondenți cunosc faptul că „VINĂRIA PURCARI” este

producător de vinuri, iar 93 % din ei asociază nemijlocit marca de vinuri „VINĂRIA

PURCARI” cu VINĂRIA PURCARI (vol. I, f. d. 79). În plus, instanța evidențiază că

76 % cei chestionați au consumat personal vinurile „VINĂRIEI PURCARI” și 46 %

din ei au comunicat că cel puțin o cunoștință de a dumnealor, a consumat nemijlocit

aceste vinuri (vol. I, f. d. 79).

Recurentul S.R.L. „BRAWO WINE” pretinde că sondajul prezentat urmează a

fi apreciat critic, deoarece are contradicții inexplicabile, lipsește reprezentativitatea și

nu a fost întrebat un specialist din ramură.

Cu privire la primul argument, instanța de judecată notează că recurentul a

sumat consumatorii cu răspunsurile „rar” (45, 1 %) cu cei foarte rar (20,3 %),

obținând rezultatul 65,4 % de respondenți, care cumpără vinuri îmbuteliate rar și

foarte rar. (vol. I, f. d. 102, a se vedea întrebarea 18 „Cât de des cumpărați vinuri

îmbuteliate”). Astfel, recurentul consideră că există o contradicție cu faptul că 80 %

din respondenți sunt consumatori frecvenți de vinuri îmbuteliate și doar 20,3 % au

declarat că achiziționează foarte rar asemenea vinuri cu suma obținută de el.

În atare situație, se atestă că Centrul de Investigații Sociologice și Marketing

„C.B.S. - AXA” a conchis în ambele cazuri că 20,3 % din respondenți cumpără foarte

rar vinuri îmbuteliate (a se vedea vol. I f. d. 77 și 102), fiind date identice. Iar, în

partea cu privire la faptul că „80 % din respondenți sunt consumatori frecvenți de

vinuri îmbuteliate”, însă 65,4 % cumpără rar și foarte rar vin îmbuteliat, Colegiul

consideră că nu există o contradicție, atâta vreme, cât „a fi consumator de vin” nu

impune obligația „de a cumpăra vin”, existând posibilitatea, spre exemplu, ca acea

persoană să aleagă pentru consum vin îmbuteliat dintre mai multe tipuri de băuturi sau

să consume vin îmbuteliat în dependență de ocazia sau evenimentul apărut.

De fapt, directorul „C.B.S. - AXA”, Ion Jigău, audiat de către prima instanță, a

specificat că nu există nici o confuzie între aceste concluzii, întrucât frecvența

cumpărării vinurilor este diferită, astfel încât, 50 % cumpără poate mai rar decât o

dată în lună vinuri îmbuteliate, dar asta nu înseamnă că el nu este cumpărător avizat.

Mai mult, a precizat că „depinde de atitudinea omului, care estimează cât de rar

cumpără sau cât de rar consumă vinul îmbuteliat; poate să fie rar, dar să consume des,

iar pentru cineva o dată în an este rar, totul este relativ în cazul dat, deoarece nu au

fost intervievați cei care au cumpărat produse”. (vol. III, f. d. 162)

În același timp, recurentul a invocat că autorul sondajului ar fi fost efectuat în

mai multe centre comerciale, ceea ce nu poate fi reținut, or din analiza înscrisului

prezentat de intimat se observă la rubrica „Date generale” că realizarea interviurilor a

avut loc într-un supermarket, unde sunt prezente vinuri. (vol. I, f. d. 76)

Un alt punct de vedere al recurentului arată că sondajul este lipsit de

reprezentativitate, însă fără indica temeiul și suportul legal al acestui argument. În

lipsa indicării circumstanțelor de drept, instanța de recurs a statuat că este o alegație,

care nu constituie în sine o încălcare esențială a normelor de drept procedural,

manifestată prin aprecierea arbitrară a acestui chestionar, după cum este stipulat în art.

432 alin. (4) CPC.

Pagină 17 din 22

În continuare, recurentul sugerează că nu a fost chestionat un specialist din

ramura respectivă a industriei și a comerțului, care este o condiție obligatorie pentru

constatarea notorietății unei mărci, invocând art. 326 alin. (1), (3), (5) al Legii privind

protecția mărcilor.

Conform alin. (5) al articolului citat, la stabilirea notorietății mărcii pentru

produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luându-

se în considerare vârsta, sexul, studiile, starea socială și materială, legătura cu

produsul marcat), precum și specialiști din ramura respectivă a industriei și a

comerțului. Astfel, este necesar ca majoritatea respondenților să cunoască marca

respectivă.

Este adevărat că nu a fost intervievat specialist din ramura vitivinicolă,

împrejurare confirmată de către directorul „C.B.S. - AXA”, Ion Jigău, în fața primei

instanței, declarând că în supermarket-uri nu sunt atât de mulți specialiști, ar fi doar 1

– 2 persoane, fiind un număr destul de mic pentru un sondaj. (vol. III, f. d. 164)

Cu toate acestea, Colegiul lărgit punctează că în temeiul art. 442 alin. (1) Codul

de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate în limitele

invocate în recurs, iar potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, precum și

argumentul ilegalității deciziei atacate.

În atare situație, instanța de judecată observă că recurentul a generalizat că s-a

încălcat norma de drept material, fără a specifica prin ce s-a manifestat această

aplicare eronată a legii. Or, prin simpla introducere în conținutul recursului a

dispozițiilor art. 326 alin. (1), (2) și (5) al Legii privind protecția mărcilor (vol. IV, f.

d. 12), nu rezultă în mod cert procedeul juridic prin care nerespectarea acestor

prevederi legale ar putea influența legalitatea soluției privind admiterea cerinței de

constatare a notorietății mărcii „VINĂRIA PURCARI”.

Astfel, Colegiul Curții Supreme de Justiție subliniază că argumentul examinat

mai sus nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 432 alin. (2) Codul de

procedură civilă, în lipsa indicării normei de drept material încălcate sau greșit

aplicate de Curtea de Apel Chișinău, el relevând, în realitate, nemulțumirea S.R.L.

„BRAVO WINE” față de modul de administrare sau interpretare a probelor în raport

cu situația de fapt.

În concluzie, nu a fost arătată sancțiunea legală pentru situația juridică atunci

când produsele de consum nu sunt chestionate de către specialiști din ramura

respectivă a industriei, fiind un criteriu indispensabil pentru constatarea ilegalității

unei concluzii judecătorești, iar în lipsa acestui element esențial, instanța apreciază că

această poziție nu a fost motivată pe deplin de către recurent, urmând a fi respinsă ca

neîntemeiată.

Cu probele administrate în cauză și în lipsa unei motivări ample a recursului

declarat de către avocatul Andrei Bivol, instanța de fond a reținut cu justețe întrunirea

primului criteriu la constatarea notorietății stipulat în 325 alin. (1) lit. a) al Legii nr.

38-XVI din 29 februarie 2008.

Pagină 18 din 22

În aceeași succesiune de idei, art. 325 alin. (1) lit. b) al Legii privind protecția

mărcilor prevede a doua condiție, și anume, marca posedă un grad înalt de

distinctivitate, inerentă sau dobândită ca rezultat al utilizării intensive.

În opinia recurentului, semnul „VINĂRIA PURCARI” nu constituie o marcă în

sensul Legii privind protecția mărcilor, iar instanța de fond nu a luat în considerație

faptul că distincțiile pe care le-a primit compania intimată i-au fost oferite în cea mai

mare parte pentru produsele care sunt identificate cu alte mărci (ex: „PURCARI”,

„ALB de PUCRARI” sau „ROȘU de PURCARI”).

Corespunzător, instanța de recurs consideră că „VINĂRIA PURCARI”

constituie un semn în accepțiunea art. 2 al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008,

care servește la individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei

persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Conjunctura descrisă rezidă din sondajul prezentat de către intimat și

administrat de către prima instanță, potrivit căruia, 99,7 % din respondenți cunosc

faptul că „VINĂRIA PURCARI” este producător de vinuri, iar 93 % din ei asociază

nemijlocit marca de vinuri „VINĂRIA PURCARI” cu VINĂRIA PURCARI (vol. I, f.

d. 79). La fel, instanța evidențiază că 76 % cei chestionați au consumat personal

vinurile „VINĂRIEI PURCARI” și 46 % din ei au comunicat că cel puțin o cunoștință

de a dumnealor, a consumat nemijlocit aceste vinuri. Această împrejurare confirmă că

persoanele intervievate cunosc semnul distinctiv al intimatului, deși produsele sale se

individualizează sub alte mărci. (vol. I, f. d. 79)

În aceeași ordine de idei, se atestă că în cazul în care un consumator mediu

poate diferenția produsele acestui producător de vin, iar 50 % dintre cei chestionați au

afirmat că „VINĂRIA PURCARI” a început să fie promovată pe teritoriul Moldovei

începând cu anul 1996, este evident că a fost demonstrată promovarea intensivă a

semnului pretins notoriu. Mai mult ca atât, această circumstanță rezultă și din

constatările primei instanțe, potrivit căreia, numai în perioada 2004 și până în 2009, a

vândut pe teritoriul Moldovei 617 000 sticle de vin în sumă de circa 34 000 000 lei.

Cât privește al treilea criteriu de stabilire a notorietății mărcii „VINĂRIA

PURCARI”, care este definit după cum urmează „marca este larg cunoscută pe

teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din publicitate”, recurentul a menționat că

notorietatea semnului „VINĂRIA PURCARI” este datorată notorietății regiunii,

obținută cu mult înaintea apariției companiei reclamante și a produselor sale.

În dezacord cu recurentul, Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. a remarcat că

notorietatea regiunii este rezultatul exclusiv al eforturilor sale.

În lumina celor relatate, Colegiul subliniază că prima instanța în mod legal a

pornit de la premisa că intimata deține mai multe diplome, printre care: Diplomă

pentru participare la Ziua Națională a Vinului 2009; Diplomă pentru participare la

Sărbătoarea Vinului 2004; Diplomă pentru Participare la expoziția națională patronată

de Guvernului Republicii Moldova — 2007; Diplomă pentru vin de calitate

superioară alb sec „CHARDONNAY DE PURCARI”, anul roadei 2003; Certificat de

participare la expoziția internațională specializată, ediția a XV-a EXPO\TN Moldova

2006; Marele Premiu al Președintelui Republicii Moldova, Ziua Națională a Vinului,

Pagină 19 din 22

anul 2008; Certificat de participare la expoziția internațională specializată „Ediția a

XVI-a EXPOVIN Moldova” 2007; Diplomă pentru participarea la sărbătoarea .Ziua

Națională a Vinului”, ediția 2008. (vol. I, f. d. 53 - 60)

De fapt, înscrisul prezentat de către Î. M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. cu

distincțiile primite pe parcursul anilor 2002 – 2014 pentru produsele sale (vol. I, f. d.

61 – 62), precum și planșele fotografice care arată publicitatea vastă efectuată de către

intimat (vol. I, f. d. 63 – 73), nu au fost negate de către recurent, ceea ce denotă

promovarea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova, fiind probe veridice și pertinente

litigiului în speță.

La fel, a fost reținut că, prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 316

din 05 octombrie 2012, în semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în dezvoltarea

industriei vinicole, pentru contribuție substanțială la modernizarea întreprinderii și

succeslor obținute în activitatea de producție și în cadrul expozițiilor internaționale, a

fost conferit societății intimate „Ordinul Republicii”. De fapt, potrivit art. 13 din

Legea 1123 din 30 iulie 1992 cu privire la distincțiile de stat ale Republicii Moldova,

este distincția de stat supremă și se conferă pentru merite excepționale în toate

domeniile de activitate întru binele Patriei și al omenirii. (vol. I, f. d. 74)

Instanța de recurs evidențiază că recurentul nu a combătut nici aprecierea

instanței de apel cu privire la faptul că în urma recunoașterii eforturilor considerabile

depuse la fabricarea vinurilor de calitate înaltă, propagarea calității excelente a

vinurilor moldovenești și promovarea imaginii țării pe arena internațională, societății

reclamante i s-a decernat Marele Premiu pentru merite deosebite în domeniul

vitivinicol pe anul 2012, precum și, i-a fost înmânat de către reprezentanța Casei

Regale a României, brevetul care atestă calitatea de furnizor al acesteia pe o perioada

de 3 ani.

Mai mult ca atât, un alt argument care urmează a fi reținut și de către instanța

de recurs este că, potrivit scrisorii nr. 14/01 din 20 ianuarie 2016, Oficiului Național

al Viei și Vinului a comunicat că în perioada anilor 2013 – 2015 în regiunea Purcari

delimitată prin ordinul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 50 din 04

aprilie 2012, intimatul a produs 67,73 % din producția totală de vinuri, ceea ce

îndeplinește volumul de 100 % pentru sat. Purcari, fiind unicul producător industrial

de vinuri. (vol. II, f. d. 158 – 159)

În viziunea instanței de recurs, circumstanțele relatate nu pun la îndoială

întrunirea criteriului prevăzut de art. 325 alin. (1) lit. c) al Legii privind protecția

mărcilor.

O ultima condiție, prevăzută în art. 325 alin. (1) al legii indicate mai sus, este ca

marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii îndelungate și intensive în țară

sau pe piața mondială.

Din această perspectivă, în mod corect, instanța de apel a statuat că potrivit

raportului de evaluare a mărcii comerciale „VINĂRIA PURCARI”, întocmit de

evaluatorul Ciorba Aliona, se constată că, valoarea de piață a mărcii comerciale

„VINĂRIA PURCARI”, constituie 4 600 000 lei. (voi. II, f. d. 128 - 139)

Pagină 20 din 22

În acest context, instanța de recurs remarcă că prima instanța a respins întemeiat

poziția recurentului cu privire la faptul că raportul a fost întocmit de către o persoană

necompetentă, atâta vreme cât, Ciorba Aliona a fost atestată în modul prevăzut de

lege, confirmat prin Certificatul de calificare, înscris în Registrul național al

evaluatorilor de proprietate intelectuală nr. 023 – RE din 02 iunie 2015, valabil până

la 02 iunie 2020 (vol. II, f. d. 139). Totodată, nu a fost probat contrariul la

împrejurarea că activitatea de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală nu este

supusă licențierii obligatorii, astfel nefiind necesară introducerea acestui gen de

activitate în actele de constituire a întreprinderii pentru a o putea desfășura.

În partea ce ține de neconcordanța dintre metoda utilizată de evaluator la

calcularea valorii mărcii, instanța de recurs învederează că nici recurentul nu a

prezentat un calcul care ar pune la îndoială corectitudinea rezultatului obținut. Or prin

simpla exemplificare a formulelor de calcul, fără a combate veridicitatea informației

prezentate, argumentele recurentului sunt doar niște supoziții, fără relevanță juridică

în prezenta speța, iar în lipsa unor probe pertinente și concludente urmează a fi

respinse.

Mai mult ca atât, în consolidarea poziției cu privire la valoarea mărcii din

litigiu, instanța reține că potrivit companiilor de consultanță MPP CONSULTING

(Ucraina) în cooperare cu INCREDOCON (Moldova), în anii 2011 și 2013, unul din

brandurile de bază ale „VINĂRIEI PURCARI” este plasat pe locul 2 în lista celor mai

valoroase mărci din Moldova, fiind estimată de terțe la suma de peste 23 000 000,00

USD. (voi. II, f. d. 17 - 22)

La acest capitol și având în vedere cele constate supra, Colegiul notează că

recurentul S.R.L. „BRAVO WINE” nu a demonstrat ilegalitatea soluției primei

instanțe cu privire la constatarea notorietății mărcii „VINĂRIEI PURCARI”. În

esență, are o pondere juridică și concluzia că „PURCARI” este o denumire geografică

a localității și nimeni nu poate deține dreptul exclusiv asupra acesteia, iar desemnarea

„VINĂRIEI PURCARI” ca fiind notorie, nu va acorda titularului acesteia dreptul de a

interzice terților utilizarea loială a denumirii geografice „PURCARI”.

În corespundere cu art. 96 alin. (1) și (11) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs decelează că din punct de vedere teoretic argumentul recurentului precum că

instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra cheltuielilor de asistență juridică ce

urmau a fi suportate de intimată în recurs, este unul corect. Însă, la mod practic și

luând în considerație că intimatul Î.M. „VINĂRIA PURCARI” S.R.L. a fost

reprezentat de către avocatul Iulian Iorga în procedura judecării recursului,

materializată prin depunerea referințelor la ambele recursuri, se distinge că suma de

40 235,84 lei pentru asistență juridică, solicitată în faza procesual anterioară pentru

întreg procesul de judecată este reală, necesară și rezonabilă.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție notează că recurentul a beneficiat de o procedură contradictorie.

Acesta a putut să prezinte, în diverse etape ale acesteia, argumentele pe care le

considera pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar deciziile de respingere a

poziției sale au fost motivate în prima instanța și completate în instanța de recurs, iar,

Pagină 21 din 22

în final, ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de avocatul Andrei

Bivol în interesele Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE” și de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către avocatul Andrei Bivol în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE”.

Se respinge recursul declarat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Mixtă „VINĂRIA

PURCARI” S.R.L. împotriva Societății cu Răspundere Limitată „BRAVO WINE”,

intervenienți accesorii Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii

Moldova, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova

privind anularea mărcii, constatarea notorietății mărcii și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 22 din 22