2ra-2009/14 — Constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii, anularea mărcii şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: D.Manole dosarul nr.2ra-2009/14 DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi Elena Covalenco, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Întreprinderea mixtă ,,Vinăria-Bardar” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea mixtă ,,Vinăria-Bardar” societate pe acţiuni împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Vinex-Victoria”, societăţii pe acţiuni „Vinuri Ialoveni”, Odagiu Ştefan, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii, anularea mărcii şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 07 mai 2012 ÎM ,,Vinăria-Bardar” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Vinex-Victoria”, SA „Vinuri Ialoveni”, intervenienţi accesorii Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi Odagiu Ştefan privind declarara nulităţii mărcilor şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 10.05.2000 la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a fost constituit depozitul de înregistrare a mărcii ”Botna”, nr. 009462, înregistrată pentru toate produsele din clasa 33 de către solicitantul Odagiu Ştefan, iar la 03.09.2001 marca ”Botna” a fost înregistrată pe numele acestuia. 1 La 01.08.2003 la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a fost înregistrat contractul de cesiune nr. 565 prin care Odagiu Ştefan în calitate de cedent a cesionat toate drepturile sale asupra mărcii ”Botna” către cesionarul SRL”Vinex- Victoria”. La 05.04.2002 a fost constituit depozitul nr. 011227 de înregistrare a mărcii ”Cezar”, înregistrată pentru toate produsele din clasa 33 de către SRL ,,Vinex- Victoria”, iar la 08.06.2004 a fost emisă decizia privind înregistrarea acesteia în calitate de marcă.

La 07.10.2009 titularul mărcii ,,Cezar” - SRL ,,Vinex-Victoria” a cesionat drepturile sale asupra mărcii ,,Cezar” către cesionarul SA ,,Vinuri-Ialoveni”. Indică reclamantul că la 19.05.2010, SA,,Vinăria-Bardar” a depus spre înregistrare marca ,,Botna” cu număr de depozit 027155 pentru produsele din clasa 33, iar la 12.04.2011, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis avizul provizoriu de refuz, din considerentul că marca solicitată spre înregistrare se opune cu marca naţională combinată ,,Botna” nr. R8221 din 10.05.2000, titular ,,Vinex- Victoria” SRL. Ulterior, la 29.07.2011, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis decizia privind refuzul înregistrării mărcii ,,Botna”, pe numele ”Vinăria-Bardar” SA, întemeiată pe prevederile art. 8 alin (1) al Legii nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor.

Susţine reclamantul că înregistrarea mărcii ,,Botna” de către Odagiu Ştefan, cu cedare ulterioară către ,,Vinex-Victoria” SRL, şi a mărcii ,,Cezar” de către ”Vinex- Victoria” SRL cu cedare ulterioară către ”Vinuri-Ialoveni” SA, a avut loc cu rea credinţă din partea celor implicaţi în procedurile respective, pe motiv că astfel de mărci existau deja, fiind utilizate o perioadă îndelungată de timp de către,,Vinăria- Bardar” SA şi devenind mărci notorii, pe cînd folosirea acestor mărci de către pîrîţi constituie o încălcare.

În continuare cu referire la prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor, reclamantul afirmă că pîrîţii la momentul depunerii mărcilor spre înregistrare au acţionat cu rea-credinţă, argumentînd că mărcile respective erau deja promovate pe teritoriul Republicii Moldova, iar despre succesul acestora a invocat numeroasele distincţii la diferite concursuri internaţionale, dintre care: brandy ,,Botna” – implementat în producţie în anul 1992, a obţinut medalii de argint în anii 1993, 1997 şi 1998 şi o medalie de bronz în 1999, iar divinul ,,Cezar” implementat în producţie în anul 1995 a obţinut o medalie de aur în anul 1996, 1999 şi în anul 2000, numeroase medalii de argint în anii 1996-1999.

Menţionează că mărfurile produse sub aceste mărci au fost promovate pe piaţa naţională şi internaţională fapt confirmat prin contractele de vînzare-cumpărare prin care SA,,Vinăria-Bardar” în calitate de vînzător a comercializat brandy ,,Botna” şi divinul ,,Cezar” în cantităţi destul de mari, prin urmare indică că doar în perioada 2 martie- decembrie 1999, adică anterior adresării solicitanţilor la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, pentru înregistrarea mărcilor respective a fost comercializată în baza contractelor de vînzare-cumpărare producţie de divin ,,Cezar” în cantitate de 31 482 de sticle şi brandy ,,Botna” în cantitate de 6 500 sticle.

De asemenea menţionează reclamantul că a fost desfăşurată o campanie de publicitate a mărfurilor cu denumirea ,,Botna” şi ,,Cezar” fapt confirmat prin contractul de colaborare nr. 5 din 29.09.1997 încheiat între SA,,Vinăria-Bardar” şi redacţia revistei ”Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia în Moldova”, la care părţile au convenit asupra difuzării publicităţii produselor nominalizate. Totodată în anul 1996 între SA ,,Vinăria-Bardar” şi SA ”Belfaks-M” din oraşul Moscova a fost încheiat contractul de publicitate a producţiei prin care ultima s-a obligat să presteze servicii de publicitate a băuturilor alcoolice tari, produse de către SA,,Vinăria- Bardar” în volum de o pagină ilustrată în albumul ”Популярные крепкие напитки мира”.

Un un alt contract de publicitate a fost semnat la 17.09.1998 cu compania de stat ”Teleradio Moldova” privind difuzarea publicităţii producţiei SA”Vinăria- Bardar”. La fel, un alt fapt privind utilizarea mărcilor menţionate constituie contractele încheiate cu SC ”Larisa Grigorieva Import- Export” din or. Dorsten, Germania cu privire la livrarea etichetelor pentru brandy ,,Botna” şi divin ,,Cezar” a cîte 300 000 unităţi fiecare. În acest sens a mai indicat că la 26.06.1997, a fost încheiat un contract cu ”Orfeum” SRL privind confecţionarea etichetelor pentru brandy ,,Botna”, iar la 03.07.1997 a fost informat de către producătorul de etichete ”Orfeum” SRL privind necesitatea de a majora preţul pentru o unitate de etichetă cu un ban, astfel că la 24.07.1997 a acceptat condiţiile înaintate de către producător.

Relevă reclamantul că mărcile ,,Botna” şi ,,Cezar” în condiţiile enunţate deveniseră mărci bine cunoscute pînă la înregistrarea lor de către pîrîţi, fiind larg utilizate anterior de către SA,,Vinăria Bardar”, astfel că acestea pot fi asimilate semnelor notorii conform prevederilor art. 2 din Legea privind protecţia mărcilor.

Susţine că conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor, la anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este înregistrată pentru produse care generează conflict cu altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj, menţionînd că mărcile au fost înregistrate pentru categoriile de produse din clasa CIPS 33 (băuturi alcoolice), astfel fiind înregistrate de către pîrîţi ulterior utilizării de către SA,,Vinăria-Bardar”, mărcile înregistrate fiind utilizate pentru produse care generează conflict cu mărci deja existente, utilizate de către SA,,Vinăria-Bardar”.

3 La fel consideră reclamantul că prin înregistrarea mărcii realizată de către solicitanţi cu rea-credinţă au fost încălcate nu doar prescripţiile legale ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale, şi anume a mărcilor, dar au fost comise din partea acestora acte de concurenţă neloială, conform art. 10 bis alin. (1), (2) din Convenţia de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din 20 martie 1983 ratificată de Republica Moldova prin hotărărea Parlamentului nr. 1323 din 11 martie 1993, astfel că acţiunile pîrîţilor cad sub incidenţa atît a normelor juridice prevăzute în legislaţia naţională, cît şi a actelor internaţionale ce ţin de apărarea concurenţei loiale. Solicită reclamantul, declararea nulităţii mărcilor ”Botna” nr. 8221, titular ”Vinex-Victoria” SRL şi ”Cezar” nr. 10756, titular ”Vinuri-Ialoveni” SA, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 07 iulie 2013 ÎM „Vinăria Bardar” SA a înaintat o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a formulat pretenţii faţă de SRL „Vinex- Victoria”, SA „Vinuri Ialoveni” şi Odagiu Ştefan, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind constatarea faptului înregistrării cu rea- credinţă a mărcii, declararea nulităţii mărcii şi încasarea cheltuielilor de judecată (vol. II, f.d. 1-8). În cererea de chemare în judecată suplimentară, reclamantul a indicat că la 05 aprilie 2012, marca Cezar nr. 10756 a expirat pe considerentul neachitării taxelor de menţinere, iar reieşind din faptul că o marcă inexistentă nu poate fi anulată, solicită doar constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii ,,Cezar”.

De asemenea menţionează că rea-credinţa lui Odagiu Ştefan la înregistrarea mărcii ,,Botna” se confirmă prin materialele cauzei care atestă că semnele respective pînă la data depunerii cererii de înregistrare nu i-au aparţinut lui Odagiu Ştefan, deoarece începînd cu 20 aprilie 1995, SA,,Vinăria-Bardar” a cerut Autorităţii Naţionale înregistrarea mărcii identice ,,Botna” pe numele său. La 01.09.1997, Autoritatea Naţională a dispus înregistrarea acesteia, şi în acest mod, Autoritatea Naţională a recunoscut drept titular „Vinăria-Bardar” SA, începînd cu anul 1995, adică cu 5 ani înaintea mărcii cerute spre înregistrare de către Odagiu Ştefan, cu dreptul exclusiv recunoscut cu data de depozit. Cît priveşte semnul ,,Cezar”, menţionează că la 22.03.1996, „Vinăria-Bardar” SA a cerut înregistrarea semnului figurativ ,,Cezar”, fiind obţinută exclusivitatea la data de 01.09.1997.

Susţine reclamantul că circumstanţele de fapt ale speţei demonstrează că, produsele ,,Cezar” şi ,,Botna” provin şi au fost realizate de către societatea reclamantă, iar mărcile comerciale, privite ca semne distinctive utilizate la marcarea produselor, niciodată nu au aparţinut lui Odagiu Ştefan sau actualilor titulari, dat fiind că anume societatea reclamantă le-a elaborat. Pîrîtul Odagiu Ştefan nu poate afirma că astfel de semne nu existau sau că nu cunoştea despre acestea la momentul 4 solicitării cît timp el a fost angajat al societăţii reclamante, a fost unul din coautorii produselor conform instrucţiunilor tehnologice, director al societăţii reclamante, gestionînd chestiuni legate de înregistrarea semnelor comerciale pe numele societăţii.

Solicită reclamantul, constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii „Botna” nr. 8221 şi declararea nulităţii acesteia, constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii „Cezar” nr. 10756 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. La 31 martie 2014 Întreprinderea mixtă ,,Vinăria-Bardar” societate pe acţiuni a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată prin faptul că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a fost interpretată în mod eronat legea şi a fost dată o apreciere arbitrară probelor prezentate.

În acest sens susţine recurentul că în baza probelor anexate la materialele cauzei urma să fie constatat faptul că intimatul Odagiu Ştefan era mai mult decît informat despre autorii adevăraţi ai produselor respective, despre crearea, promovarea şi distribuirea acestor produse de către societatea recurentă, despre faptul că anume societatea recurentă cu mult timp înaintea depozitelor sale a utilizat semnele respective la marcarea propriei producţii, pe cînd instanţa de fond contrar circumstanţelor pricinii a preferat să prevaleze de un brevet de invenţie sau o tehnologie de producţie şi care nu au aparţin intimatului, ambele fiind elaborate de către SA,,Vinăria-Bardar”.

Cît ţine de pretinsa neretroactivitate, consideră că instanţa de judecată în mod contradictoriu a exclus aplicabilitatea art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor, reţinînd greşit faptul că legea civilă nu s-ar aplica în speţă, iar depozitele contestate au fost constituite pînă la data intrării în vigoare a Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29.02.2008, şi corespunzător reaua credinţă nu-i poate fi impusă intimatului. Prin urmare, suţine că temeiul de stingere a drepturilor asupra mărcii este prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor, iar acesta nu conţine careva explicaţii care ar face acest mijloc de stingere a drepturilor să fie inaplicabil.

De asemenea menţionează că instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că intimatul Odagiu Ştefan nu a fost decît un membru al grupului de autori al brevetului de invenţie, iar acestuia nu-i poate fi pus aport la crearea cuvintelor ,,Botna” şi ,,Cezar”, totodată instanţa omiţînd să se expună asupra identiţăţii soluţiei 5 grafice ,,Botna” dintre marca contestată şi marca pe care anterior societatea recurentă a întregistrat-o pe numele său.

La fel indică că instanţa de fond a constatat în mod greşit faptul că astfel de semne ,,Botna” şi ,,Cezar” nu ar fi existat pînă la datele în care au fost solicitate de către intimat, deoarece contrar acestor constatări la materialele cauzei există înscrisuri care demonstrează că respectivele mărci au fost folosite de societatea recurentă cu mult înainte de anii 2000. Examinînd materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Întreprinderea mixtă ,,Vinăria-Bardar” societate pe acţiuni şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2013, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul reţine că, prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Astfel, instanţa de judecată a constatat că la 10.05.2000, solicitantul Odagiu Ştefan, a depus cerere de înregistrare a mărcii combinate ,,Botna” cu numărul depozitului 009462 pentru produsele clasei 33 - băuturi alcoolice (cu excepţia berii) conform Clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor.

Fiind examinat semnul depus spre înregistrare, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a stabilit că nu au fost depistate careva drepturi anterioare înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, iar după publicarea cererii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 05/2001 nici o persoană terţă nu a contestat înregistrarea mărcii. La 03.09.2001 a fost emisă decizia de înregistrare a mărcii „Botna” şi de acordare a certificatului de înregistrare a mărcii ”Botna” nr. 8221 pentru totalitatea produselor clasei 33, pe numele titularului Odagiu Ştefan, MD. Conform contractului de cesiune a drepturilor asupra mărcii din 14 iulie 2003, Odagiu Ştefan, în calitate de cedent, a transmis către SRL „Vinex-Victoria” drepturile depline asupra mărcii „Botna” nr. 8221 din 03.09.2001, cerere nr. 009462 din 10.05.2000, (vol. I, f.d.

101). La 21 iulie 2003, Odagiu Ştefan a depus la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale o cerere prin care a solicitat înregistrarea contractului de cesiune încheiat între Odagiu Ştefan şi SRL „Vinex-Victoria”. 6 Prin decizia Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din 03 septembrie 2003, în urma examinării dosarului cererii de înregistrare a mărcii nr. depozit 009462, titular Odagiu Ştefan, MD şi constatîndu-se că în termenul legal nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării mărcii, s-a decis înregistrarea mărcii cu (111) nr. 8221 în Registrul Naţional al Mărcilor pentru clasele de produse şi/sau servicii publicate (442) BOPI, nr. 05/2001, pe un termen de 10 ani, cu începere de la 10 mai 2000 (vol. I f.d.

119). Datele referitoare la înregistrarea mărcii fiind publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. De asemenea s-a mai constatat că la 05.04.2002 solicitantul Odagiu Ştefan, MD a depus cererea de înregistrare a mărcii combinate ,,Cezar” cu numărul depozitului 011227 pentru produsele şi serviciile claselor: 05 - produse farmaceutice şi veterinare; produse igienice de uz medical; substanţe dietetice de uz medical, alimente pentru sugari; plasturi, material pentru pansamente; materiale pentru plombarea dinţilor şi pentru mulaje dentare; dezinfectante, erbicide, fungicide; 33 - băuturi alcoolice (cu excepţia berii, divinului); 35 - publicitate; gestionarea afacerilor comerciale; administrare comercială; lucrări de birou, conform Clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor.

Conform contractului de cesiune a drepturilor asupra mărcii din 14 iulie 2003, Odagiu Ştefan, în calitate de cedent, a transmis către SRL „Vinex-Victoria” drepturile depline asupra cererii de marcă „Cezar” nr. 011227 din 05 aprilie 2002 (vol. I, f.d. 103). Prin cererea din 21 iulie 2003, Odagiu Ştefan a solicitat Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale înregistrarea contractului de cesiune încheiat între Odagiu Ştefan, MD şi SRL „Vinex-Victoria”.

Prin decizia Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din 08 iunie 2004, în urma examinării dosarului cererii de înregistrare a mărcii nr. depozit 011227, titular SRL,,Vinex-Victoria” şi constatîndu-se că în termenul legal nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării mărcii, s-a decis înregistrarea mărcii cu (111) nr. 10756 în Registrul Naţional al Mărcilor pentru clasele de produse şi/sau servicii publicate în (442) BOPI nr. 12/2003, pe un termen de 10 ani, cu începere de la 05 aprilie 2002 (vol. I, f.d. 121). Datele referitoare la înregistrarea mărcii fiind publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

La fel s-a constatat că după publicarea cererii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 12/2003 nici o persoană terţă nu a contestat înregistrarea mărcii, astfel la 30.06.2004 fiind eliberat certificatul de înregistrare a mărcii ,,Cezar” nr. 10756 pentru totalitatea produselor şi serviciilor claselor 05, 33, 35, pe numele titularului „Vinex-Victoria” SRL. 7 Prin contestaţiile depuse la 30 aprilie 2008, SA „Vinăria-Bardar” a solicitat Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală anularea întregistrării mărcii combinate ,,Botna” nr. 8221 pe numele SRL „Vinex-Victoria”, anularea parţială a înregistrării mărcii combinate ,,Cezar” nr. 10756 pe numele SRL „Vinex-Victoria” pentru produsele înregistrate în clasa 33 – băuturi alcoolice cu excepţia berii, divinului şi vinurilor spumante.

Prin hotărîrea Comisiei de Contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 10 februarie 2009, a fost respinsă revendicarea contestatarului SA „Vinăria-Bardar”, fiind menţinută în vigoare înregistrarea mărcii „Cezar” nr. 10756, iar prin hotărîrea Comisiei de Contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 24 iunie 2009, a fost respinsă contestaţia formulată de SA „Vinăria- Bardar” şi menţinută în vigoare înregistrarea mărcii „Botna” nr. 8221. Adresîndu-se cu prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Vinăria Bardar” a invocat că mărcile ,,Botna” şi ,,Cezar” au fost înregistrate de către Odagiu Ştefan şi SRL „Vinex-Victoria” cu rea-credinţă, susţinînd că la momentul depunerii cererilor de înregistrare a mărcii aceştia ştiau despre existenţa acestora, precum şi de promovarea masivă a mărcilor de către SA „Vinăria-Bardar”.

În conformitate cu art. 6 alin. (1) al Legii privind mărcile şi denumirile de origine a produselor nr. 588 din 22.09.1995 (în vigoare la momentul înregistrării mărcilor), titularul unei mărci, pe întregul termen de valabilitate a mărcii, are dreptul exclusiv de a dispune de marcă, de a o folosi pe teritoriul Republicii Moldova şi de a interzice altor persoane să folosească, fără consimţămîntul său, în operaţiunile comerciale semne identice ori similare pentru produse sau servicii identice ori similare celor pentru care marca a fost înregistrată în cazul în care o astfel de folosire ar genera risc de confuzie. În cazul folosirii unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumtivă.

Conform art. 6 din Legea privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29.02.2008, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari.

Actele cauzei atestă că asupra elaborării produselor ,,Botna” şi ,,Cezar” au convenit un grup de autori, printre care şi Odagiu Ştefan, la baza cărora au fost puse invenţiile procedeelor reflectate în instrucţiunile tehnologice referitoare la fabricarea băuturii tari brandy „Botna” (IT 255-082-216-92) şi a divinului „Cezar” (IT MD 67- 02934365-401-95) (vol. I, f.d. 153-154). 8 În rezultatul activităţii inovaţionale pentru băutura de tip brandy ,,Botna”, a fost dispusă acordarea brevetului de invenţie nr. 145 C2 din 25.01.1994, (vol. I, f.d. 150- 152), iar prin hotărîrea Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale nr. 146 din 30.11.1994, a fost dispusă acordarea brevetului de invenţie cu titlul (54) băutură de tip brandy „Botna” titularului Odagiu Ştefan, MD (Vol II, f.d.147).

În baza contractului de acordare a licenţei neexclusive de exploatare a brevetului de intenţie din 28.02.1996, încheiat între Ştefan Odagiu, Marina Roşioru, Boris Duca, Tatiana Tudurache şi Ioana Ciobanu, în calitate de licenţiar pe de o parte, şi Fabrica de vinuri „Vinăria- Bardar”, în calitate de licenţiat pe de altă parte, Licenţiarul a acordat Licenţiatului licenţa neexclusivă de exploatare a invenţiei „Băutură de tip brandy „Botna” cu nr. 145 din 25.01.1994, iar prin contractul din aceeaşi dată, autorul a transmis societăţii licenţa neexclusivă de exploatare a elaborării – divin „Cezar” (IT MD 67-02934365-401-95) (vol. I, f.d. 178,181). La 29.07.2003 a fost depus spre înregistrare contractul de cesiune încheiat între Odagiu Ştefan şi Fabrica de vinuri ,,Vinex-Victoria”.

Colegiul reţine că prin încheierea contractelor respective, părţile contractante erau conştiente de faptul că obiectul contractului constituie un bun care aparţine intimatului Odagiu Ştefan, iar mărcile ,,Botna” şi ”Cezar” erau recunoscute de către recurent. În acest context, Colegiul reţine întemeiată concluzia primei instanţe în sensul netemeiniciei argumentului SA „Vinăria-Bardar” potrivit căruia Odagiu Ştefan şi SRL „Vinex-Victoria” au înregistrat cu rea-credinţă marcările ,,Botna” şi ,,Cezar”, cunoscînd despre existenţa acestora, deoarece pînă la depunerea cererilor de înregistrate a mărcilor ,,Botna” şi ,,Cezar” de către Odagiu Ştefan, aceste mărci nu erau cunoscute şi nici nu erau utilizate de alte persoane, decît în baza contractelor de acordare a licenţei neexclusive.

Or, în cazul dat mărcile trebuiau să aparţină ca obiect de drept altor persoane şi nu ca obiect de utilizare sub controlul titularului Odagiu Ştefan în baza contractele de licenţă nominalizate. Mai mult ca atît, Colegiul reţine că SA,,Vinăria-Bardar” prin scrisoarea sa cu nr. 01-14/271 din 19 iulie 2001, a recunoscut faptul că Odagiu Ştefan deţine un drept asupra invenţiei şi mărcii comerciale „Botna”, ori din această scrisoarea rezultă că recurentul a solicitat transmiterea drepturilor asupra invenţiei şi mărcii comerciale „Botna” (vol. I, f.d. 161). De asemenea, faptul dat se mai confirmă şi prin invitaţia la conciliere directă din 29.02.2008, prin care SA,,Vinăria-Bardar” l-a informat pe Odagiu Ştefan despre iniţierea procedurii de procurare a drepturilor asupra invenţiei brandy „Botna”, mărcii comerciale „Botna” şi rezilierii contractului de licenţă neexclusivă de exploatare a brevetului de invenţie nr. 1686 din 28.02.1996 (vol. I, f.d.

162). 9 Prin urmare, argumentul recurentului cu privire la faptul că intimatul a acţionat cu rea-credinţă, nu poate fi reţinut ca întemeiat. În acest sens se reţine că, conform art.9 Cod civil de a acţiona cu bună credinţă este o obligaţie. Respectiv, înregistrarea mărcii se efectuează reieşind din buna credinţă a solicitantului. Conform art.21 alin.(1) lit.b) al Legii nr.38/2008, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare. La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. Din conţinutul normei de drept citate, instanţa de recurs reţine că pentru a anula marca pe acest temei, urmează să se stabilească acţiunile de rea-credinţă a solicitantului la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Însă probe în acest sens instanţa nu a administrat. Completul judiciar mai menţionează că reaua-credinţă, ce reprezintă circumscrisa atitudinii obiective şi subiective a părţilor, urmează a fi analizată din perspectiva raporturilor juridice existente între părţi anterior formulării cererii de înregistrare a mărcii. În realitate, simpla cunoştinţă a existenţei şi folosirii mărcii anterior depozitului nu este suficientă pentru întrunirea condiţiei relei - credinţe, fiind necesar ca acest fapt să fie unul de natură frauduloasă. Reaua-credinţă implică îndeplinirea cumulativă a două cerinţe distincte, vizînd, pe de o parte, cunoaşterea „faptului relevant”, adică existenţa şi folosirea unei mărci anterioare sau chiar a unui semn neînregistrat ca marcă, iar pe de altă parte, intenţia frauduloasă.

Constatările anterioare sunt confirmate şi de aprecierile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reflectate în decizia pronunţată la 11 iunie 2009, în cauza C – 529/07 (Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG contra Franz Hauswirth GmbH). De asemenea, instanţa de recurs relevă că pentru a fi în situaţia înregistrării unei mărci cu rea-credinţă, urmează să se ţină cont de principiile calificative a 10 acţiunilor de rea-credinţă, şi anume scopul de blocaj şi generarea unui conflict cu o altă marcă. În acest context prima instanţă în baza probelor anexate cu certitudine a constatat că nici marca „Botna” şi nici marca „Cezar” nu erau cunoscute pînă la depunerea cererii şi înregistrării acestora de către Odagiu Ştefan, şi nici nu erau utilizate de alte persoane, decît în baza contractelor încheiate cu Odagiu Ştefan, iar existenţa unui conflict cu o altă marcă nu s-a constatat.

Drept urmare, Colegiul notează că SA „Vinăria-Bardar” nu a prezentat probe care ar confirma faptul că intimaţii au acţionat cu rea-credinţă la momentul depunerii cererilor de înregistrare a mărcilor, iar în astfel de circumstanţe acţiunea fiind lipsită de suport probatoriu şi legal corect a fost respinsă de către prima instanţă. Afirmaţiile invocate de către recurent în cererea de recurs au fost obiect de examinare şi în prima instanţă, fiind cercetate şi examinate pe deplin, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept material şi procedural.

Cît priveşte cererea depusă de ÎM,,Vinăria-Bardar” SA privind amînarea examinării recursului, sub pretextul depunerii obiecţiilor scrise la referinţa suplimentară a intimatului Odagiu Ştefan din 28.07.2014, la care au fost anexate înscrisuri noi, Colegiul consideră necesar de a o respinge deoarece în conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi, astfel că înscrisurile prezentate la referinţa suplimentară au fost restituite şi prin urmare nu se necesită depunerea cărorva obiecţii asupra acestora de către recurent.

Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Întreprinderea mixtă ,,Vinăria-Bardar” societate pe acţiuni şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge cererea de recurs declarată de către Întreprinderea mixtă ,,Vinăria- Bardar” societate pe acţiuni.

11 Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău 20 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea mixtă ,,Vinăria- Bardar” societate pe acţiuni împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Vinex- Victoria”, societăţii pe acţiuni „Vinuri Ialoveni”, Odagiu Ştefan, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind constatarea faptului înregistrării cu rea-credinţă a mărcii, anularea mărcii şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Elena Covalenco Valentina Clevadî 12