2ra-264/15 — Încasare salariului

prima instanţă: V. Suruceanu dosarul nr. 2ra-264/15 instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Sterpu Mariana, reprezentată de avocatul Stoian Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Sterpu împotriva Societăţii Comerciale „Leondcor” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului reţinut ilegal şi a salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Sterpu Mariana, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 05 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă, c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2013 Mariana Sterpu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SC „Leondcor” SRL cu privire la recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului reţinut ilegal şi a salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că conform înţelegerii a fost angajată la SC „Leondcor” SRL în calitate de vânzătoare, începând cu 28 mai 2012, cu salariul din procentele venitului. Menţionează că SC „Leondcor” SRL nu i-a adus la cunoştinţă ordinul de angajare la lucru, însă ea a achitat suma necesară pentru procurarea carnetului de muncă. Susţine reclamanta că a activat şi a îndeplinit obligaţiunile conform graficului de muncă toată luna iunie 2012, însă la achitarea salariului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că în urma efectuării controlului-revizie de către conducătorul SC „Leondcor” SRL, a fost stabilit un neajuns financiar pentru luna mai 2012 în sumă de 7500 lei şi pentru luna iunie 2012 în sumă de 7500 lei, de aceea a fost impusă să scrie o recipisă precum că ea are un neajuns, iar ulterior, a fost concediată.

Afirmă că la nenumăratele sale adresări către conducătorul pîrîtului SC „Leondcor” SRL pentru a efectua controlul-revizie cu participarea sa şi conform registrului de primire-predare a mărfii şi a sumelor depuse în urma vânzării, i-a fost refuzat. De asemenea, i-a fost refuzată eliberarea carnetului de muncă. Solicită recunoaşterea ilegalităţi acţiunilor pîrîtului, restabilirea sa în funcţia de vânzătoare la SC „Leondcor” SRL, încasarea salariului reţinut ilegal în luna iunie 2012 şi a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 01 august 2012, repararea prejudiciului moral, obligarea pîrîtului de a-i aduce la cunoştinţă ordinul de angajare şi înscrierile din carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 05 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Sterpu Mariana a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 17 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Mariana Sterpu şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2014 s-a admis recursul declarat de către Mariana Sterpu, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Cahul din 17 octombrie 2013 cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 16 septembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Sterpu Mariana, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 05 iulie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu art.355 alin.(l) Codul muncii, cererea p soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său sau în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Instanţa de apela a stabilit din conţinutul cererii de chemare în judecată că reclamanta Sterpu Mariana a solicitat restabilirea în lucru şi încasarea salariului începînd cu data de 01 august 2012. În astfel de circumstanţe, instanţa de apel a considerat că din data de 01august 2012 a început curgerea termenului de prescripţie.

Colegiul judiciar al instanţei de apel a menţionat că reclamanta Sterpu Mariana s-a adresat în instanţa de judecată cu prezenta cerere la 14 ianuarie 2013, adică peste 6 luni după încălcarea dreptului său şi în consecinţă a respins acţiunea ca fiind depusă peste termen. La 12 decembrie 2014 Sterpu Mariana, reprezentată de avocatul Stoian Ion a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, 2 casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţa de apel, repingînd acţiunea ca tardivă, a interpretat eronat legea.

Susţine reclamanta că fiind învinuită în neajuns financiar, ameninţată şi impusă de angajator să scrie o recipisă privind o oarecare datorie, s-a adresat către Inspectoratul de Poliţie Cahul şi Inspecţia Muncii teritorială Cahul, iar după primirea răspunsurilor de la aceste organe, care au constatat încălcări grave ale legislaţiei muncii, a înaintat cerere de chemare în judecată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sterpu Mariana, reprezentată de avocatul Stoian Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sterpu Mariana, reprezentată de avocatul Stoian Ion, ca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Sterpu Mariana, reprezentată de avocatul Stoian Ion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4