2ra-324/16 — Anularea ordiknului de concediere, restabilire în fincţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță : V. Efros, dosarul nr. 2ra-324/16 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Comingi”, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a lui Litun Florin împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Comingi” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Comingi” și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 mai 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 16 ianuarie 2015, Litun Florin a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Comingi” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 09 septembrie 1998 a fost constituită SRL ,,Comingi”, Moruz Elisaveta cu 75% și Litun Florin cu 25%, cotă-parte din capitalul social în sumă de 5400 lei, înregistrată la 17 septembrie 1998 la Camera Înregistrării de Stat sub nr. 104099714, administrator fiind Moruz Elisaveta. La 18 noiembrie 1998, SRL ,,Comingi” a emis ordinul nr. 1, conform căruia dînsul a fost angajat în calitate de administrator, iar la 28 noiembrie 2010 SRL „Comingi” a emis ordinul nr. 3, conform căruia, începînd cu 01 decembrie 2010, a fost concediat din funcție în baza art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii.

Menţionează că prin hotărîrea Judecătoria Botanica mun. Chișinău la 03 noiembrie 2011, dînsul a fost restabilit în funcția anterior deţinutăîncepînd cu 01 decembrie 2010, cu încasarea în beneficiul său a salariului pentru absență forțată de la serviciu, prejudiciului moral și acheltuielilor de judecată. Indică că la 09 noiembrie 2011, SRL ,,Comingi” a emis ordinul nr. 12 conform căruia a fost restabilit în funcția de administrator de sală în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 03 noiembrie 2012, iar la 28 noiembrie 2012 SRL ,,Comingi” a emis ordinul nr. 50, conform căruia dînsul a fost concediat începînd cu 02 decembrie 2012, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii.

Afirmă că la 30 mai 2014 Judecătoria Botanica mun. Chișinău a pronunțat hotărîre conform căreia a fost restabilit în funcție începînd cu 02 decembrie 2012, încasat în beneficiul său salariu pentru lipsa forțată de la serviciu de la 02 decembrie 2012, prejudiciu moral și cheltuielile de judecată, însă pînă în prezent hotărîrea instanței nu este definitivă. Drept urmare a emiterii hotărîrii nominalizate la 30 mai 2014, SRL ,,Comingi” a emis ordinul nr. 24, conform căruia a fost restabilit în funcție în temeiul hotărîrii judecătorești nr. 2-1108/13, începînd cu 31 mai 2014. Susține că prin ordinul nr. 25 din 10 iunie 2014, a fost concediat conform art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pentru absența fără motive de la lucru.

Consideră ordinul menționat nelegitim, deoarece a fost concediat contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, fără a i se solicita o explicație pe marginea presupusei fapte comise și nu a fost anunțat despre faptul că a fost emis ordinul nr. 24 din 30 mai 2014, cu privire la restabilirea sa în funcție. La fel, indică că a primit titlul executoriu de la instanță cu întârziere, deoarece documentul a fost eliberat cu greșeli, din care motiv executorul judecătoresc a refuzat înregistrarea documentului executoriu, iar odată ce a primit titlul executoriu şi 1-a înregistrat la executorul judecătoresc Dumitru Manole, s-a prezentat la SRL „Comingi”, însă Moruz Elisaveta i-a comunicat că deja a fost concediat.

Remarcă că administratorul SRL ,,Comingi” a trecut cu vederea, că hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 mai 2014 nu prevede executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii sale în funcție. Insistă că ordinul nr. 25 din 10 iunie 2014 a fost emis contrar cerințelor alin. (1) lit. b) și lit. c) art. 210 Codul Muncii, deoarece în ordin nu este indicat termenul și organul, unde sancțiunea poate fi contestată. În argumentarea poziției sale mai relevă că motivul real al concedierii sale sunt relațiile tensionate dintre el și Moruz Elisaveta din cauza activității economice a SRL ,,Comingi”, indicînd că a activat pînă la 05 decembrie 2010 la SRL „Comingi” în calitate de administrator de sală, cu salariu de 6000 lei, cu regimul de serviciu peste o săptămînă, de la orele 06.00 pînă la 18.00.

Mai invocă că la data de 01 iulie 2010 SRL „Comingi” a intentat o acțiune în instanță de judecată și a solicitat de excluderea sa din asociații SRL „Comingi” pe motiv că nu a depus cota sa partea din capitalul social al societății. Astfel, consideră că nelegitim a fost concediat și pretinde la încasarea pagubei morale care este apreciată la suma de 100000 lei, motivînd prin faptul că a fost concediat a treia oară, iar concedierea sa negativ a influențat asupra sănătății sale pe motiv de emoții negative, iar ca urmare, din 02 decembrie 2012 și pînă în prezent dînsul este lipsit de surse de existenta și de posibilitatea de a-și întreține familia, dintre care mama sa este invalid de gradul II. De asemenea, referitor la repunerea în termenul de prescripție a invocat prevederile art. 355 Codul muncii și art. 39 alin. (7) CPC, susţinînd că anterior dînsul a intentat cerere de chemare în judecată la Judecătoria Botanica mun.

Chișinău, care i-a restituit acțiunea, încheierea în cauză a instanței fiind menținută în vigoare de către Curtea de Apel Chișinău, motiv din care a omis termenul de înainatare a acţiunii. Solicită, repunerea în termen de înaintare a acţiunii, anularea ordinului de concediere nr. 25 din 10 iunie 2014, restabilirea în funcția de administrator de sală la SRL ,,Comingi” începând cu 31 mai 2014, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu începînd cu 31 mai 2014 pînă la pronunțarea hotărîrii instanței de judecată, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 mai 2015 acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă repunerea lui Litun Florin în termenul de intentare a acţiunii, anulat ordinul de concediere nr. 25 din 10 iunie 2014, emis de directorul SRL ,,Comingi”, restabilit Litun Florin în funcția de administrator de sală SRL ,,Comingi începând cu 10 iunie 2014, încasat din contul SRL ,,Comingi” în beneficiul lui Litun Florin salariul pentru absența forțată de la serviciu în mărime de 6000 lei lunar începînd cu 10 iunie 2014 și pînă la data pronunțării hotărîrii şi prejudiciul moral cauzat în mărime de 6000 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL ,,Comingi” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a ajuns la o concluzie întemeiată privind admiterea acţiunii, deoarece prin prisma art. 65 alin. (2), art. 89 alin. (1) și alin. (2), și 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care reglementează perfectarea documentelor la angajare, și anume ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de angajare trebuie adus la cunoștința salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării de către părți a contractului individual de muncă. Salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată.

La examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului, iar cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, concomitent a invocat prevederile art. 272 alin. (1) și art. 279 alin. (1) Cod civil, care reglementează începutul curgerii termenului de prescripție extinctivă și repunerea în termenul de prescripție extinctivă.

Cu referire la normale citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că angajatorul trebuia să aducă la cunoștință salariatului ordinul nr. 24 din 30 mai 2014 privind restabilirea în serviciu, or reclamantul nu a cunoscut despre emiterea ordinului de restabilire și obligația de a se prezenta la serviciu, din care motiv a concluzionat că salariatul neîntemeiat a fost concediat în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Totodată, instanțele au stabilit că Litun Florin a făcut cunoștință cu ordinul de concediere nr. 25 la data de 10 iunie 2014, iar inițial reclamantul s-a adresat cu acțiunea privind restabilirea în funcție la data de 09 septembrie 2014, care a fost restituită pe motivul lipsei de competentă, ce a servit motiv de repunere în termen a reclamantului, ultimul fiind îndreptățit în acest sens de faptul că litigiile anterioare se examinau anume de instanța de judecată la care a depus inițial cererea de chemare în judecată.

La 17 decembrie 2015, SRL ,,Comingi” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, concomitent a solicitat suspendarea executării deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerînd-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că depunerea cererii de chemare în judecată la data de 09 septembrie 2014 la Judecătoria Botanica mun. Chișinău, nu poate fi calificată ca o circumstanță excepțională, urmare a căreia reclamantul Litun Florin a fost în imposibilitate totală ori a întimpinat dificultăți deosebite la depunerea acţiunii în termenul de prescripție extinctivă stabilită de lege și ar constitui un motiv de repunere în termen.

Afirmă că mențiunea reclamantului care a fost preluată fără rezerve de instanțele de judecată, despre faptul că reclamantul s-a adresat cu acțiunea la Judecătoria Botanica mun. Chișinău în termen stabilit, nu poate servi drept temei de repunerea în termen, deoarece doar înaintarea acţiunii în modul stabilit de lege, și anume cu respectarea competenței jurisdicționale poate întrerupe cursul termenului de prescripție potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) Cod civil.

Cu referire la prevederile art. 279 alin. (2) Cod civil, unde este stipulat că repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de prescripție, insistă că reclamantul Litun Florin era obligat să respecte prevederile enunțate și să-și exercite acțiunea înainte de împlinirea termenului de 30 de zile calculat din data de 11 septembrie 2014, ziua în care prin încheierea instanței de judecată a cunoscut despre faptul că acțiunea nu este de competența Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, dar este de competența Judecătoriei Centru mun.

Chișinău și urmează să fie adresată acesteia. Menționează că după primirea dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 mai 2014, în vederea executării imediate a acesteia în partea ce ține de restabilirea lui Litun Florin în funcție de administrator de sală la SRL „Comingi”, cu încasarea de la SRL „Comingi” în beneficiul lui Litun Florin a unui salariului mediu pentru absență forțată de la serviciu SRL „Comingi”, conform prevederilor art. 256 CPC, la 30 mai 2014 a executat benevol hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 mai 2014 și a emis ordinul nr. 24, prin care s-a dispus restabilirea lui Litun Florin în funcție de administrator de sală la SRL „Comingi”, ultimul fiind înștiințat despre emiterea ordinului cu pricină, precum și despre faptul că este invitat la contabilitatea SRL „Comingi” pentru achitarea unui salariu mediu în sumă de 6000 lei, conform hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 30 mai 2014. În acest sens, invocă că în perioada 31 mai 2014-08 iunie 2014, salariatul Litun Florin nu s-a prezentat și nu a înștiințat angajatorul despre motivele neprezentării, iar prin explicația din 10 iunie 2014 a adus la cunoștință că motivul din care nu a fost prezent la serviciu se datorează faptului primirii titlului executoriu la data de 05 iunie 2014. Astfel, afirmă că în perioada de timp 31 mai 2014-08 iunie 2014, Litun Florin a fost absent fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, fapt ce a determinat concedierea acestuia în baza art. 86 alin. (1) lit. h), or titlul executoriu a fost primit de Litun Florin la 05 iunie 2014, care asigura accesul acestuia la serviciu.

Prin referința depusă la 18 februarie 2016, intimatul Litun Florin a invocat că argumentele invocate în recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, care urmează a fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, ori astfel de temei nu este prevăzut în art. 432 CPC, aplicabil recursului. Consideră că recursul declarat de SRL ,,Comingi” este vădit neîntemeiat din care motiv a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2015, a fost admisă cererea SRL ,,Comingi” cu privire la suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs, fiind dispusă suspendarea executării hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 mai 2015, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, în partea încasării din contul SRL ,,Comingi” în beneficiul lui Litun Florin a salariului pentru absența forțată de la serviciu în mărime de 6000 lei lunar începînd cu 10 iunie 2014 și pînă la data pronunțării hotărârii și în partea încasării din contul SRL ,,Comingi” în beneficiul lui Litun Florin a prejudiciului moral cauzat în mărime de 6000 lei, pînă la examinarea cererii de recurs (f. d. 133-134). În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 18 noiembrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului SRL ,,Comingi” la data de 04 decembrie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 11772 (f. d. 116). Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 17 decembrie 2015, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL ,,Comingi”, reprezentată de administratorul Moruz Elisaveta este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ,,Comingi”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către SRL ,,Comingi” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ,,Comingi” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Comingi” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas