3ra-29/15 — Anularea actului administrativ

Judecătoria Orhei Dosarul nr.3ra-29 /15 Judecător: V. Negruţa Curtea de Apel Chişinău Judecători: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Herţa Boris către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 27.12.2012 Herţa Boris a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei, solicitînd anularea deciziei Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei nr. 3.3 din 12 martie 2012 privind abrogarea deciziei Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei nr. 3.2/3 din 23 februarie 2011. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat, că prin decizia Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei nr. 3.3 din 12 martie 2012 a fost abrogată decizia Consiliului s.Vîşcăuţi nr. 3.2/3 din 23 februarie 2011 „Cu privire la vânzarea - cumpărarea imobilului”.

Reieşind din textul deciziei, motivul de abrogare a deciziei Consiliului s.Vîşcăuţi nr. 3.2/3 din 23 februarie 2011 a fost nerespectarea procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 136 cu privire la aprobarea Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere. Reclamantul indică, că decizia Consiliului s. Vîşcăuţi nr. 3.3 din 12 martie 2012 nu a primit-o, pînă la adoptarea deciziei nu a fost invitat pentru a da careva explicaţii, a prezenta argumente.

Despre emiterea deciziei nr. 3.3 din 12 martie 2012 a aflat la 14 martie 2012, în şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău, în cadrul căreia se examina recursul depus de Primăria s. Vîşcăuţi împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Herţa B. către Primăria s. Vîşcăuţi, r-nul Orhei cu privire la nesoluţionarea în termenul 1 legal a cererii şi la acţiunea intervenientului principal Varzar Eduard către Primăria s. Vîşcăuţi privind obligarea emiterii actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. Menţionează reclamantul,că ilegalitatea deciziei nr. 3.3 din 12 martie 2012 este evidentă, deoarece adoptarea ei a avut loc în perioada când de către instanţa de judecată se verifica legalitatea deciziei Consiliului s. Vîşcăuţi din 23 februarie 2011, abrogate prin actul administrativ contestat.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2011 a fost recunoscut neîntemeiat refuzul Primarului s. Vîşcăuţi de a încheia cu el contractul de vânzare - cumpărare a terenului cu suprafaţa de 3,5779 ha şi a fost confirmată legalitatea deciziei Consiliului local Vîşcăuţi nr. 3.2/3 din 23 februarie 2011 „ Cu privire la vînzarea-cumpărarea imobilului”. La 14 martie 2012 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul declarat de Primarul s. Vîşcăuţi şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2011, aceasta devenind astfel revocabilă. În astfel de circumstanţe reclamantul consideră, că decizia Consiliului sătesc Vîşcăuţi nr. 3.3 din 12 martie 2012 privind abrogarea deciziei din 23 februarie 2011 este ilegală şi neîntemeiată, în contextul în care legalitatea deciziei abrogate a fost confirmată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.

Mai indică reclamantul, că a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului prin înaintarea unei cereri în adresa pîrîtului privind anularea deciziei contestate, însă Consiliul sătesc Vîşcăuţi a respins cererea, motiv pentru care a fost nevoit de a depune prezenta cerere de chemare în judecată. În procesul judecării pricinii în prima instanţă reprezentantul pîrîtului a solicitat suspendarea procesului pînă la examinarea cererii de revizuire depuse de Consiliul sătesc Vîşcăuţi împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25.10.2011, prin care Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei a fost obligată să execute decizia Consiliului sătesc Vîşcăuţi nr. 3.2/3 din 23.02.2011. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28.09.2012 cererea Consiliului sătesc Vîşcăuţi cu privire la suspendarea procesului a fost respinsă ca neîntemeiată.

Încheierea a fost atacată cu recurs de către Primăria s. Vîşcăuţi, care prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.12.2012 a fost respins ca inadmisibil. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05.10.2012 acţiunea înaintată de Herţa Boris a fost admisă, s-a dispus anularea deciziei Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei nr. 3.3 din 12 martie 2012 privind abrogarea deciziei Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei nr. 3.2/3 din 23 februarie 2011 „Cu privire la vînzarea- cumpărarea imobilului” (f.d. 33- 34). Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că motivul invocat în acţiune este bazat pe suport legal şi probatoriu. Consiliul sătesc Vîşcăuţi a atacat cu recurs hotărîrea instanţei de contencios administrativ, care urmează a fi considerat apel, solicitînd admiterea acestuia şi casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 05 octombrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri, de respingere a acţiunii înaintate de Herţa Boris.

2 În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Consiliul s. Vîşcăuţi, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05.10.2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea înaintată de Herţa Boris împotriva Consiliului s. Vîşcăuţi privind anularea actului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată. Herţa B. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, care a fost admis prin Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ din 30 octombrie 2013, cu remitere pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău (f.d.

85-88). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de către Consiliului sătesc Vîşcăuţi, r-nul Orhei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 octombrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10.04.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 05.10.2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de Herţa Boris. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. 3 În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Herţa Boris către Consiliul şi Primăria Vîşcăuţi, r-nul Orhei privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 5