2ra-118/15 — Repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L.Trocin dosarul nr. 2ra-118/15 instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea individuală „Vasilciuc Elena”, în pricina civilă la cererea depusă de întreprinderea individuală „Vasilciuc Elena” împotriva Ciobanu Doiniţa cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 septembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de întreprinderea individuală „Vasilciuc Elena” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Făleşti din 14 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 15 iulie 2013, ÎI „Vasilciuc Elena” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ciobanu Doiniţa cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, ÎI „Vasilciuc Elena” îşi desfăşoară activitatea în oraşul Făleşti, practicînd şi genul de activitate - comercializarea cu amănuntul a produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun în magazinul „Elena” situat pe str. Mihai Eminescu. Menţionează că Ciobanu Doiniţa a fost angajată în funcţia de vînzătoare în magazinul alimentar indicat, în baza contractului individual de muncă nr.02 din 03 ianuarie 2012. La data angajării a fost încheiat cu pîrîta şi contractul de răspundere materială nr.02 din 03 ianuarie 2012, iar conform actului de predare-primire aceasta a primit marfă pentru vînzare în sumă de 94 953,71 lei.

Susţine, că peste trei săptămîni de la data angajării administratorul ÎI „Vasilciuc Elena” a observat că veniturile întreprinderii sunt neproporţionale în raport cu marfa aflată în magazin şi comenzile efectuate distribuitorilor pentru livrare, fapt ce a generat bănuieli referitor la sustragerea mărfurilor din magazin. 1 Prin ordinul nr.18 din 03 februarie 2012 a fost instituită comisia de efectuare a anchetei de serviciu şi prin actul de control, întocmit în aceiaşi zi, s-a stabilit neajuns al mărfii în valoare de 11 449,50 lei. Urmare a celor constatate, pîrîta a fost concediată, iar prin ordinul nr.19 din 10 august 2012 cu privire la repararea prejudiciului material s-a dispus de a înainta acţiune în instanţa judecătorească privind repararea prejudiciului material în mărime de 11 449,50 lei.

Cere reclamanta, încasarea de la Ciobanu Doiniţa prejudiciul material în mărime de 11 449,50 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 343,50 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 14 octombrie 2013 acţiunea ÎI „Vasilciuc Elena” împotriva Ciobanu Doiniţa cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, ÎI „Vasilciuc Elena” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎI „Vasilciuc Elena” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 noiembrie 2014 ÎI „Vasilciuc Elena” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a pretenţiilor integral.

În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti nu au constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În acest sens susţine că prin probele administrate în pricină se confirmă transmiterea mărfii intimatei la data angajării în funcţia de vînzătoare, precum şi cuantumul prejudiciului material cauzat, stabilit cu respectarea procedurii prevăzută de Codul muncii în urma efectuării anchetei de serviciu. La fel susţine că la examinarea pricinii nu s-a luat în consideraţie faptul că răspunderea materială a salariatului intervine indiferent de faptul dacă salariatul a fost atras la răspundere disciplinară, contravenţională sau penală.

Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către ÎI „Vasilciuc Elena” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 2 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Vasilciuc Elena” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de ÎI „Vasilciuc Elena” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). 3 Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Vasilciuc Elena” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către întreprinderea individuală „Vasilciuc Elena” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4