2r-177/14 — Cu privire la repararea prejudiciului material

Dosarul nr.2r-177/14 prima instanţă: T. Stelian instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Strungaru Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” împotriva Mariei Strungaru cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea Mariei Strungaru cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituită cererea de apel, c o n s t a t ă La 12 martie 2012 societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Strungaru cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 16 mai 2011 a încheiat cu Strungaru Maria contract individual de muncă, potrivit căruia ultima fiind angajată în cadrul societăţii în calitate de vînzătoare. Tot la aceiaşi dată, a fost încheiat cu pîrîta şi contractul cu privire la răspunderea materială individuală sub nr. 95, prin care ultima şi-a asumat răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise societăţii de către angajator. În urma verificării evidenţei stocului de marfă în ghereta unde activa pîrîta în calitate de vînzătoare, s-a depistat un neajuns pe perioada august – septembrie 2001 în sumă de 5 564,65 lei. Astfel, contabilitatea întreprinderii, la 22 septembrie 2011 a întocmit actul privind stabilirea neajunsului.

La 12 octombrie 2011, pentru examinarea litigiului pe cale extrajudiciară, a fost expediată în adresa Mariei Strungaru reclamaţia prin care i s-a solicitat achitarea prejudiciului cauzat societăţii în sumă de 5 564,65 lei, care a fost lăsată fără răspuns şi satisfacere. Cere, societatea cu răspundere limitată „Cebacot” încasarea din contul Mariei Strungaru a sumei de 5 564,65 lei prejudiciu material şi suma de 270 lei taxa de stat. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 decembrie 2012, acţiunea depusă de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a fost admisă. S-a încasat din contul Mariei Strungaru în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cebacot” suma de 5 564,65 lei cu titlu de prejudiciu şi taxa de stat în sumă de 270 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, a fost respinsă cererea Mariei Strungaru cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-a restituit apelantei cererea de apel ca fiind depusă înafara termenului de declarare. La 19 noiembrie 2013, Strungaru Maria a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi trimiterea pricinii instanţei de apel pentru examinarea cererii de apel. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

La 29 octombrie 2013, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului copia încheierii emise la 22 octombrie 2013 (f.140). În urma celor enunţate, prin prisma normei citate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Strungaru Maria la 19 noiembrie 2013 este declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia încheierii instanţei de apel de către recurentă. În motivarea cererii de recurs, Strungaru Maria a invocat că instanţa de apel prin restituirea cererii de apel, i-a îngrădit accesul la justiţie. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 22 octombrie 2013, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 decembrie 2012, acţiunea depusă de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” a fost admisă. La 19 martie 2013, Strungaru Maria a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat.

Totodată Strungaru Maria a solicitat repunerea în termen a apelului, invocînd ca motiv că nu a fost citată legal de către instanţa de judecată, astfel, a fost în imposibilitate de a cunoaşte data, ora şi locul examinării pricinii în prima instanţă. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depusă de către Strungaru Maria. S-a restituit cererea de apel depusă de către apelantă, cu toate documentele anexate la ea, ca fiind depusă înafara termenului legal. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Pornind de la prevederile normei de drept enunţate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Strungaru Maria, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate (f.d.115-116). Hotărîrea primei instanţe a fost emisă la 10 decembrie 2012, iar la 27 decembrie 2013 Judecătoria Botanica mun.

Chişinău a expediat în adresa Mariei Strungaru dispozitivul hotărîrii (f.d.111), pe cînd cererea de apel a fost depusă la 19 martie 2013 (f.d.115). În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor enunţate, Colegiul constată că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către Strungaru Maria că nu a fost citată legal de către instanţa de judecată, Colegiul nu o poate reţine din următoarele considerente.

Conform art. 102 alin. (1) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură. Conform art. 105 alin. (1) CPC, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei.

Prin prisma normelor de drept enunţate, este de menţionat că potrivit avizului de recepţie anexat la materialele pricinii, se atestă faptul că Strungaru Maria a recepţionat citaţia expediată de către instanţa de judecată contrasemnătură la 07 noiembrie 2012, astfel ultima a fost înştiinţată legal că pe 10 decembrie 2012 – data pronunţării hotărîrii, va avea loc şedinţa de judecată (f.d.103, 105). Prin urmare Strungaru Maria a fost citată legal. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

3 Instanţa de apel corect a concluzionat că nu poate fi reţinut argumentul Mariei Strungaru că termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat din 25 februarie 2013, data cînd a făcut cunoştinţă cu materialele pricinii, deoarece ultima fiind legal citată la data examinării pricinii în prima instanţă, urma să se intereseze despre soarta dosarului. Totodată recurenta contradictoriu mai invocă în cererea de apel şi în cererea de recurs că a aflat despre hotărîrea emisă de către prima instanţă la începutul lunii februarie de la executorul judecătoresc, care a fost informată că urmează să restituie sumele dispuse spre a fi încasate.

În plus Strungaru Maria a cunoscut despre examinarea pricinii, fapt ce se confirmă şi prin cererile depuse în prima instanţă cu privire la amînarea pricinii din diferite motive (f. d. 84, 87, 101, 110). În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate se conchide că apelanta – Strungaru Maria a încălcat termenul de 30 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă. Raportând normele citate la caz, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel corecte şi întemeiate, rezultate din aprecierea justă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

4 Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). În plus, recursul declarat de către Strungaru Maria este viciat şi de absenţa temeiurilor juridice, incoerenţa între probele administrate la examinarea cauzei şi concluziile propuse, lipsa suportului legal al revendicărilor înaintate şi reprezintă doar un set de informaţii irelevante esenţei cauzei, din care considerent, nu pot servi drept temei pentru admiterea celor invocate.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Strungaru Maria. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Cebacot” împotriva Mariei Strungaru cu privire la încasarea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 5