2ra-1623/17 — repararea prejudiciului material

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 2ra-1623/17

instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Masiutin Maxim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Masiutin Maxim

împotriva Snejanei Timofeeva, intervenient accesoriu Ciobanu Marina cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 prin care s-a respins

apelul declarat de Masiutin Maxim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 03 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 20 noiembrie 2015, Masiutin Maxim s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Marianei Ciobanu, intervenient accesoriu Timofeeva Snejana cu

privire la repararea prejudiciului material.

Prin cererea din 20 aprilie 2016 reclamantul Masiutin Maxim a modificat pârâtul

acțiunii considerând-o înaintată față de Timofeeva Snejana, intervenient accesoriu

Ciobanu Marina (f.d.45).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la data de

22 mai 2013 a încheiat cu avocatul Ciobanu Marina contract nr. 8/2-e privind

acordarea asistenței juridice pe o cauza civilă aflată pe rolul Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău, în care dânsul a avut calitate de pârât.

În aceeași zi, la 22 mai 2013, a semnat mandatul avocatului seria MA nr.

0218820, eliberat de către Cabinetul Avocatului „Marina Ciobanu” în baza

contractului încheiat.

Menționează că, avocatul i-a promis să-i acorde ajutor pe această pricină civilă,

inclusiv prin întocmirea și depunerea referinței, depunerea cererilor, înaintarea și

1

susținerea cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice, urmând să se ocupe de toate chestiunile legate de acest dosar civil, iar el, în

calitatea sa de client, va achita onorariul în mărime de 2 500 lei, cheltuieli care

ulterior urmau a fi încasate de la partea care a pierdut procesul.

Astfel, avocatul și clientul au convenit că, clientul nu va vizita ședințele de

judecată și că la toate ședințele va participa numai avocatul, care singur va monitoriza

examinarea cauzei, orarul ședințelor și va face tot ce va fi necesar.

Reclamantul indică că, a achitat plata pentru serviciile juridice la data de

03.07.2013, fiindu-i eliberat de către avocat bonul de plată cu seria ES nr. 363073.

A mai indicat că, avocatul Ciobanu Marina a încredințat avocatului-stagiar

Timofeeva Snejana să conducă cauza respectivă.

La ședința de judecată din 30 ianuarie 2014 desfășurată la Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău, pe cauza în care Timofeeva Snejana urma să-i reprezinte interesele,

ultima nu s-a prezentat, în consecință, lipsind neîntemeiat de la ședința de judecată,

avocatul-stagiar nu i-a apărat interesele în modul corespunzător și nu a solicitat

instanței încasarea în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în ordinea stabilită de

art. 97 alin. (1) CPC.

Solicită reclamantul, în urma concretizării cerințelor, încasarea de la Timofeeva

Snejana în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 2500 lei pentru

executarea necorespunzătoare a contractului de asistență juridică nr. 8/2-e din

22.05.2013 și cheltuielile de judecată în sumă de 2650 lei, care constituie suma de

150 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 2500 lei cu titlu de asistență juridică, iar în

total suma de 5 150 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 octombrie 2016 a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Ciobanu Marina.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 noiembrie 2016, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de cord cu hotărârea primei instanțe, Masiutin Maxim a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 s-a respins apelul declarat

de Masiutin Maxim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

03 noiembrie 2016.

La 10 iulie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de

procedură civilă, Masiutin Maxim a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale, prin faptul că au fost emise cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

2

Susține că, instanța de apel în mod arbitrar a examinat probele în dosar și nu s-a

expus asupra tuturor argumentelor expuse în apel.

Afirmă că, instanțele de judecată nu au dat apreciere acțiunilor intimatei în concor-

danță cu obligațiunile asumate prin contract.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Masiutin Maxim, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Masiutin Maxim, este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

3

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Masiutin Maxim, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Masiutin Maxim, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4