2ra-1153/17 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1153/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosar nr. 2ra-1153/2017

judecător: O. Cojocaru

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republici Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Artiom

Sapigora împotriva Ministerului Justiției al Republici Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală și procuraturii cu obligarea prezentării scuzelor

oficiale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care s-

a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu

admiterea apelului lui Artiom Sapigora și modificarea hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016, în parte prin majorarea

cuantumului sumelor adjudecate de la bugetul de stat de la 15 000 lei până la 25

000 lei,

c o n s t a t ă :

La 31 octombrie 2016, Artiom Sapigora s-a adresat în instanța de judecată

cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM,

Ministerul Finanțelor al RM și Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuraturii cu obligarea prezentării scuzelor oficiale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 17 iunie 2013 a fost

reținut de către Departamentul urmăririi penală, fiind învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 26, 145, alin. (2), lit. p) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2013,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013 s-a admis

demersul procurorului privind aplicarea în privința reclamantului a măsurii

preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.

Susține reclamantul că, la 10 iulie 2013, avocatul Ion Vîzdoga, care

acționa în interesele reclamantului, s-a adresat către ofițerul de urmărire penală cu

o cerere în conformitate cu art. 66 și art. 68 Cod procedură penală, iar prin

ordonanța din 11 iulie 2013 a fost respins demersul.

1

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2013 a

fost respins demersul procurorului privind prelungirea măsurii preventive sub

formă de arest, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iulie 2013,

încheierea menționată a fost casată cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a

fost prelungit arestul preventiv pe un termen de 30 zile. Tot în aceeași zi, decizia

menționată a fost executată.

Menționează reclamantul că, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 28 august 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

13 septembrie 2013, a fost respins demersul procurorului în partea duratei

termenului arestării, a fost admis integral demersul avocatului Ion Vîzdoga, fiind

înlocuită măsura preventivă cu arest la domiciliu pe un termen de 30 zile.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 septembrie

2013 menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, a fost

admis demersul procurorului privind prelungirea termenului arestării la domiciliu

cu 30 zile, până la 29 octombrie 2013.

Indică că, un demers similar a fost admis prin încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2013, fiind dispusă prelungirea

termenului arestării la domiciliu cu 30 zile, până la 28 noiembrie 2013.

Susține reclamantul că, prin ordonanța procurorului din 31 octombrie

2013, s-a dispus scoaterea lui Artiom Sapigora de sub urmărire penală, cu

încetarea de drept a măsurii preventive - arestul la domiciliu.

Astfel în total, în perioada examinării cauzei la etapele urmăririi penale

reclamantul s-a aflat în stare de arest preventiv timp de 1 lună și 28 de zile și 2

luni și 2 zile în arest la domiciliu.

Reținerea s-a produs la 17 iunie 2013, după care la 19 iunie 2013 a fost

eliberat mandatul de arest preventiv.

În perioada reținerii și arestului a fost deținut timp de 2 zile, 17 iunie - 19

iunie 2013 în Izolatorul de detenție provizorie al Comisariatului general de poliție

al MAI, iar în perioada 19 iunie 2013 - 17 iulie 2013 și 30 iulie 2013 - 28 august

2013, în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău.

Invocă reclamantul că, prin învinuirea ilegală, erorile judiciare ce au fost

admise, i-au fost aduse atingeri drepturilor și libertăților fundamentale, iar

traumele psihice și suferințele fizice provocate de condamnarea ilegală trebuie să

fie reparate prin acordarea unor despăgubiri morale și materiale echitabile de

natura a-i aduce deplina satisfacție pentru suferințele psihice și fizice suportate,

atât pe perioada detenției, cât și ulterior, ca urmare a unor serii de consecințe

negative, în sensul izolării de colectivitate și familie, stării de sănătate, atingerea

gravă adusă onoarei și demnității, reputației profesionale, precum și sentimentul

de frustrare accentuată creat de dezumanizare și de afectare a personalității.

Consideră reclamantul că, pentru a aduce satisfacția deplină pentru

profundele suferințe psihice și fizice pe care le-a avut, durata și intensitatea

acestora și consecințele, care au avut loc asupra sănătății sale, suma bănească de 1

000 000 lei pe care o solicită cu titlu de daune morale este una echitabilă și de

natură să îi aducă deplina satisfacție morală și să îi compenseze suferințele.

2

Mai indică reclamantul că, până la arest, fiind specialist licențiat, a

înregistrat SRL „Stroi Art”, fiind asociat cu cota parte 100%. Astfel, fiind angajat

în calitate de director, a dus tratative pentru efectuarea lucrărilor la mai multe

companii de construcție, dar, fiind arestat, a pierdut oferta propusă. După

eliberarea din detenție, cu reputația știrbită nu a avut posibilitate să își dezvolte

afacerea, fapt ce i-a provocat traume psihice enorme, fiindu-i dificil de a găsi

clienți, iar aflarea despre detenție și învinuire trezește și acum suspiciune și

neîncredere față de persoana sa.

Mai susține Artiom Sapigora că, prejudiciul material pe care îl solicită a fi

încasat de la părți constituie sumele de bani achitate pentru asistența juridică

specializată, ca urmare a învinuirii sale nelegitime și aflării în detenție, în total

suma de 69 300 lei.

La examinarea cauzei penale a beneficiat de asistență juridică în bază de

contract, achitând suma de 49 000 lei și respectiv, suma de 5 000 lei, precum și

suma de 300 lei pentru întocmirea cererii de chemare în judecată.

La fel, și părinții săi au suportat cheltuieli pentru coletele cu produsele

alimentare transmise în penitenciar în sumă de 15 000 lei.

Invocă reclamantul că, potrivit art. 7 lit. a), e) și g) din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cazurile

menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei

principală de existență, de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite; sumele

plătite de ea pentru asistența juridică și cheltuielile efectuate în legătură cu

chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanța

judecătorească.

Solicită Artiom Sapigora admiterea acțiunii, obligarea pârâților la plata

sumei de 1 000 000 lei cu titlu de despăgubiri morale ca urmare a învinuirii

ilegale a reclamantului de către organele de drept, precum și pentru privarea

reclamantului de libertate pentru o perioada de 1 lună și 28 de zile în arest

preventiv și 2 luni și 2 zile în arest la domiciliu; obligarea pârâților la achitarea

daunelor materiale și a cheltuielilor legate de judecarea cauzei respective, ce

constau din onorariul pentru asistența juridică în sumă totală de 69 300 lei;

obligarea procurorului, care a condus urmărirea penală să aducă scuze oficiale

reclamantului, conform art. 51, alin. (8) Cod procedură penală.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie

2016 acțiunea înaintată de Artiom Sapigora s-a admis parțial, fiind dispusă

încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului a sumei de 15

000 lei cu titlu de prejudiciu moral, prejudiciu material - asistența juridică

acordată în cadrul urmării penale în mărime de 10 000 lei și cheltuieli pentru

asistența juridică în sumă de 300 lei, iar în total suma de 25 300 lei. În rest,

pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului moral și material au fost respinse,

iar pretenția cu privire la obligarea prezentării scuzelor oficiale a fost respinsă ca

tardivă.

3

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 19 decembrie 2016, a

depus apel Artiom Sapigora, iar la 23 decembrie 2016 a depus apel Ministerul

Justiție al RM.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM. S-a admis apelul declarat de Artiom

Sapigora.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29

noiembrie 2016, în parte prin majorarea cuantumului sumelor adjudecate de la

bugetul de stat în beneficiul lui Artiom Sapigora.

S-a majorat de la 15 000 lei până la 25 000 lei cuantumul despăgubirilor

morale acordate reclamantului, iar cuantumul cheltuielilor de asistență juridică

acordate în cadrul urmării penale de la suma de 10 000 lei până la suma de 25 000

lei. În rest apelul lui Artiom Sapigora s-a respins.

La 13 martie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 191).

La 06 aprilie 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul din

06 aprilie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 02 martie 2017, declarat în

termen.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată soluțiile

instanțelor de judecată, deoarece au interpretat eronat dreptul material care

reglementează aprecierea prejudiciului moral și material.

A subliniat că, pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, necesită de a fi întrunite cumulativ atât, circumstanțele prevăzute la

art. 6 cât și la art. 3, or aceste norme sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Susține recurentul că, existența unui act jurisdicțional de achitare nu

denotă faptul că organul de urmărire penală a admis careva acțiuni ilicite.

Mai mult, susține recurentul că, în speță instanțele de judecată, la

stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral au aplicat

eronat normele dreptului material ce țin de soluționarea prezentului litigiu,

apreciind arbitrar argumentele participanților la proces.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

4

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 16 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Artiom Sapigora, Ministerului Finanțelor al RM, Procuraturii Generale a RM

cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 14 iunie 2017, Artiom Sapigora a depus referință la cererea de recurs,

prin care și-a expus opinia referitor la recursul declarat, solicitând respingerea

acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Ministerul Justiției al RM în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

5

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ministerul Justiției al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6