2ra-1065/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă M. Muruianu dosarul nr.2ra-1065/15 instanţa de apel D. Manole N. Traciuc E. Fistican DECIZIE 26 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Sergiu Ciobanu, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Ciobanu împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, prin care apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală au fost respinse, iar apelul declarat de către Sergiu Ciobanu a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 16 mai 2014 în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, în rest hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 mai 2014 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 12 decembrie 2013, Sergiu Ciobanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul Sergiu Ciobanu a indicat că la 18 septembrie 2008 de către Procuratura Anticorupţie a fost dispusă începerea urmăririi penale pe faptul punerii în circulaţie a substanţelor narcotice, în scopul înstrăinării, de către inspectorii SPC CPS Buiucani, mun.

Chişinău, printre care şi Ciobanu Sergiu, pe indicele componenţei de infracţiune prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), d), f) Cod penal, iar în urma finisării urmăririi penale, Ciobanu Sergiu, a fost învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. art. 42 alin. (3), (4), 45 alin. (1), 32 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (2) şi (3), 45 alin. (1), art. 2171 alin. (3) lit. b), d), f) CP RM. La fel, a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 decembrie 2009, Ciobanu Sergiu, a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3), (4), 45 alin. (1), 327 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (2) şi (3), 4 alin. (1), art. 2171 alin. (3) lit. b), d), f) CP RM, care ulterior prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menţinerea sentinţei instanţei de fond şi 1 prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procuror, fiind menţinută hotărârea atacată.

Susţine că, urmărirea şi tragerea sa la răspundere penală a fost neîntemeiată or, după cum rezultă din materialele dosarului penal menţionat intentarea acestor cauze penale a fost din start efectuată ilegal deoarece, în susţinerea acuzaţiilor aduse nu au fost şi nu puteau exista careva circumstanţe şi probe în săvârşirea de către Ciobanu Sergiu a careva infracţiuni.

Se arată în acţiunea formulată că în cadrul procesului penal menţionat, la data de 05 septembrie 2008, în temeiul art. 166 alin. (1) pct. 2 CPC al RM a fost reţinut pentru 72 de ore (conform procesului- verbal de reţinere din 05 septembrie 2008), iar la data de 06 septembrie 2008 la demersul procurorului, prin încheierea Judecătoriei Buiucani i-a fost eliberat un mandat de arestare pe un termen de 20 de zile începând cu data de 04 septembrie 2008 (mandat nr. 14-207/2008), termen care a fost prelungit cu încă 20 zile prin încheierea Judecătorie Buiucani din 23 septembrie 2008, la demersul procurorului, unde la data de 06 octombrie 2008 prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău a fost schimbată măsura preventivă din arest la arest la domiciliu pe un termen de 20 zile, însă, prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 13 octombrie 2008 tot la demersul procurorului din 09 octombrie 2008, a fost prelungit termenul arestul la domiciliu cu încă 30 de zile, ulterior prelungit la data de 31 octombrie 2008 pe 90 de zile, la data de 22 ianuarie 2009 pe 90 de zile, la data de 30 aprilie 2009 pe 90 zile.

Astfel, reclamantul a menţionat că la data de 25 iunie 2009, procurorul a depus la Judecătoria Botanica un demers privind prelungirea măsurii preventive de arest la domiciliu pe un termen de 90 zile care, la data de 25 iunie 2009, prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău a fost respins, iar în privinţa sa a fost aplicată o măsură preventivă non-privativă de libertate, sub formă de obligaţie de a nu părăsi localitatea din momentul expirării duratei arestului la domiciliu, astfel, termenul total de aflare în stare de arest a constituit 11 luni şi 6 zile. Susţine că în cadrul cauzei penale respective, la data de 03 octombrie 2008 la demersul procurorului din 24 septembrie 2008 a fost emis ordinul nr. 445 ef.

prin care a fost suspendat din funcţia de inspector al poliţiei criminale a CPS Buiucani, deţinând gradul special de locotenent de poliţie, iar la data de 21 mai 2010 prin ordinul MAI nr. 136 ef. a fost considerat intrat în exerciţiul funcţiunii anterior deţinute, în legătură cu finisarea urmăririi penale, astfel, începând cu perioada 03 octombrie 2008 – 21 mai 2010, a fost lipsit de posibilitatea de a munci şi de a fi salarizat, de a beneficia de calificarea şi profesionalizarea capacităţilor în cadrul organelor de poliţie, de stabilitate şi continuitate în funcţie, drepturi garantate de tratatele internaţionale la care Republica Moldova face parte, Constituţia Republicii Moldova, precum şi de alte legi organice.

În acest sens, la data de 09 iunie 2010, Sergiu Ciobanu s-a adresat către Ministerul Afacerilor Interne cu o cerere prin care, a solicitat: anularea ordinului 445 ef. din 03 octombrie 2008, prin care Ciobanu Sergiu a fost suspendat din exerciţiul funcţiunii; acordarea necondiţionată a gradului special de locotenent major de poliţie şi calcularea gradului special de căpitan de poliţie; calcularea şi achitarea salariului pentru perioada de la 03 octombrie 2008 până la data de 21 mai 2010; calcularea vechimii în munca a perioadei de aflare sub arest, cu coeficientul 2 de la 1 la 3 conform Hotărârii de Guvern nr.78 din 21 februarie 1994; calcularea şi achitarea ajutorului material pentru anii 2008-2010; achitarea şi acordarea concediilor anuale neutilizate pentru anii 2008-2010.

La acest capitol, reclamantul Ciobanu Sergiu a menţionat că, prin răspunsul din 06 iunie 2010 a Ministerului Afacerilor Interne, cu referire la cererea depusă, a adus la cunoştinţă că solicitările înaintate au fost respinse, dat fiind faptul că decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010, a fost atacată de către procuror cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, din acest motiv, la data de 05 ianuarie 2011, a înaintat repetat cerere către MAI cu aceleaşi cerinţe şi neprimind un careva răspuns, a fost nevoit să se adreseze în instanţa de judecată, în vederea apărării drepturilor care i-au fost lezate şi prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2011, instanţa de judecată a dispus admiterea parţială a acţiunii înaintate, hotărând: anularea ordinului MAI al RM nr. 445 ef.

din 03 octombrie 2008, prin care s-a dispus suspendarea din funcţie; MAI al RM a fost obligat să calculeze vechimea în muncă, pentru perioada aflării sub arest, de la 04 septembrie 2008 până la 06 octombrie 2008, cu aplicarea coeficientului de 1 la 3, conform Hotărârii de Guvern nr.78 din 21.02.1994; calcularea şi acordarea de către MAI al RM în favoarea sa a concediului anual plătit, pentru perioada lipsei forţate de la serviciu, pentru anii 2008-2009, începând cu data de 01 martie 2011; calcularea termenului pentru acordarea gradului special de căpitan de poliţie, începând cu data de 22 august 2008; MAI al RM a fost obligat să calculeze şi să-i achite, ajutorul material pentru anii 2008-2009, cu luarea în calcul a tuturor plăţilor, suporturilor şi adausurilor prevăzute de lege; a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea MAI a RM să calculeze şi să achite acestuia salariul pentru perioada 03 octombrie 2008 – 21 mai 2010, cu luarea în calcul a tuturor suporturilor şi adausurile stabilite, inclusiv a procentului pentru lucrul operativ şi indemnizaţie lunare de care a fost lipsit forţat, cât şi sporul pentru gradul de locotenent major de poliţie, inclusiv cu luarea în consideraţie a majorării salariului conform Legii salarizării nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006. Relevă reclamantul că,

nefiind de acord cu hotărârea adoptată, MAI al RM la data de 07 februarie 2012 a depus recurs împotriva acesteia, cu solicitarea de casare a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2011, reexaminarea cauzei şi respingerea acţiunii înaintate, ulterior prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012, instanţa a dispus respingerea recursului înaintat de către MAI al RM şi menţinerea în vigoarea a hotărârii instanţei de fond, ca urmare la data de 07 septembrie 2012 MAI al RM a emis ordinul cu nr.446 ef.

cu privire la executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din data de 14 martie 2012. A indicat reclamatul că odată cu reţinerea sa şi pornirea ilegală a cauzei penale, încălcând principiul prezumţiei nevinovăţiei, serviciul de presă a MAI a răspândit comunicate de presă în privinţa sa, care au fost preluate de posturile de televiziune şi radio, prin aceasta şi mai tare prejudiciind cinstea, reputaţia şi demnitatea profesională şi de simplu cetăţean onest, totodată, el s-a aflat în stare de arest preventiv ilegal în cadrul IDP al CCCEC, unde a fost deţinut în condiţii inumane, creând astfel de condiţii şi familiei sale, care era obligată pe lângă 3 lipsurile pe care le suportau din cauza lipsirii de întreţinător, să întreprindă toate măsurile pentru a transmite la penitenciar hrană, produse medicamentoase, etc. Prin urmare, reclamantul a indicat că, prejudiciul moral cauzat lui este ireparabil, deoarece prin nimic nu se pot înlocui sau scoate din amintirile sale cele suportate şi întâmplate, însă cu toate acestea, crede că prejudiciul moral poate fi cel puţin parţial compensat prin careva plăţi băneşti, capabile să formeze un raport real de corelaţie între consecinţele avute şi mărimea prejudiciului moral provocat prin acţiunile sus-menţionate, ţinând cont de practica din instanţele naţionale precum şi CEDO, iar în legătură cu intentarea acestei cauze penale,

prin lipsirea sa de libertate, i s-a cauzat prejudiciu material şi moral enorm, au avut de suferit un stres psihologic enorm soţia, copilul şi alte rude apropiate. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 februarie 2014, a fost admis demersul reprezentantului Ministerului Justiţiei şi a fost atrasă Procuratura Generală a RM în calitate de intervenient accesoriu (vol. I, f.d. 172- 173). Prin urmare, cere Sergiu Ciobanu repararea prejudiciului material în sumă de 138938,40 lei cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, repararea prejudiciului moral în sumă de 379 680 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 7 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 mai 2014, acţiunea lui Sergiu Ciobanu a fost admisă parţial. A fost încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Ciobanu Sergiu suma de 138 938,40 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală au fost respinse, iar apelul declarat de către Sergiu Ciobanu a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care a fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Sergiu Ciobanu prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi procuraturii în sumă de 80000 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La 06 martie 2015, Sergiu Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasării cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Sergiu Ciobanu în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material în partea ce ţine de capătul de cerere privind recuperarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată şi astfel a ajuns ilegal la determinarea cuantumului prejudiciului moral în mărime de 80000 lei şi neîntemeiat a considerat că suna de 4000 lei ca cheltuieli de asistenţă juridică este o sumă rezonabilă şi argumentată.

Ţinînd cont de învinuirea ilegală în comiterea unor infracţiuni destul de grave, consideră că suma de 180000 lei este satisfăcătoare pentru paguba morală 4 cauzată de către organele prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, a procuraturii şi instanţelor judecătoreşti. La 10 martie 2015, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind tardivă sau modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumei prejudiciului material şi moral acordat. Recurentul, Ministerul Justiţiei în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece interpretarea eronată a normelor de drept material de către instanţă a dus şi la aplicarea eronată a acestora şi că aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară.

În acest sens menţionează că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au apreciat arbitrar probele administrate la dosar şi nu au luat în consideraţie faptul că acţiunea civilă depusă de către Sergiu Ciobanu a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie, or în cazul dat acţiunea urma a fi respinsă de către instanţa de judecată ca fiind depusă tardiv. Conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare, iar conform alin. (2) cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

Respectiv actul judecătoresc care prin prisma art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545 acordă dreptul lui Sergiu Ciobanu la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, a devenit irevocabilă şi executorie la 08 decembrie 2010. Prin urmare, cererea de chemare în judecată în termen de 3 ani calculat de la 08 decembrie 2010, iar termenul limită fiind 08 decembrie 2013, 08 decembrie 2013 fiind zi nelucrătoare-duminica, cererea de chemare în judecată urma a fi depusă pînă la 09 decembrie 2013, însă reclamantul a depus acţiune în judecată la 12 decembrie 2013. În ceea ce priveşte acordarea sumei de 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral, consideră că instanţa de apel nejustificat şi nefondat a dispus acordarea în beneficiul intimatului Sergiu Ciobanu a acestei sume în condiţiile în care prezenta acţiune nu întruneşte toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545, or, în astfel de situaţii nu există temei legal de a solicita încasarea acestui prejudiciu.

Mai menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont la primirea soluţiei judecătoreşti din 04 decembrie 2014 că mărimea prejudiciului urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze ce vizează violări similare ale Convenţiei şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova. Prin urmare, coroborînd circumstanţele de fapt ale pricinii cu natura dreptului lezat, durata desfăşurării urmăririi penale, durata aflării în arest preventiv/detenţie, durata judecării cauzei penale, statutul, personalitatea şi vîrsta intimatului Sergiu Ciobanu, consideră că suma acordată cu titlu de despăgubire morală este exagerată şi neechitabilă suferinţelor pretinse că ar fi fost suportate.

La 13 martie 2015, Procuratura Anticorupţie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. 5 În motivarea recursului Procuratura Anticorupţie a indicat că efectuînd o apreciere a circumstanţelor de fapt şi a reglementărilor de drept şi în legătură cu faptul că nu a fost demonstrată în cadrul examinării pricinii existenţa cărorva acţiuni ilicite ale organului de urmărire penală sau a procurorului întreprinse în adresa reclamantului, remarcă că în acest context nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru a se solicita despăgubiri din partea statului. La fel, indică că circumstanţele stabilite de instanţă şi puse la baza emiterii deciziei sunt în contradicţie cu actele pricinii.

Astfel, consideră că instanţa de apel eronat a interpretat Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi eronat a aplicat practica judecătorească la stabilirea cuantumului prejudiciului moral. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele pricinii atestă că la 15 decembrie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor decizia instanţei de apel din 04 decembrie 2014, pe care au primit-o la 09 ianuarie 2015 şi 12 ianuarie 2015, iar la 09 martie 2015, 10 martie 2015 şi 13 martie 2015, adică în termenul prevăzut de lege Sergiu Ciobanu, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie au declarat recurs.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 29 aprilie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție consideră recursul lui Sergiu Ciobanu neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material, în rest decizia şi hotărîrea primei instanţe se menţin, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. După cum rezultă din materialele dosarului, la 18 septembrie 2008 de către Procuratura Anticorupţie a fost dispusă începerea urmăririi penale pe faptul punerii în circulaţie a substanţelor narcotice, în scopul înstrăinării, de către inspectorii SPC CPS Buiucani, mun. Chişinău, printre care şi Sergiu Ciobanu, pe indicele componenţei de infracţiune prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), d), f) Cod penal, iar în urma finisării urmăririi penale, Sergiu Ciobanu, a fost învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. art. 42 alin. (3), (4), 45 alin. (1), 32 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (2) şi (3), 45 alin. (1), art. 2171 alin. (3) lit. b), d), f) CP RM (vol. I, f.d.

9-11). În cadrul exercitării urmării penale, la 05 septembrie 2008, Sergiu Ciobanu a fost reţinut de către Procuratura Anticorupţie (vol. I, f.d. 7-8). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 septembrie 2008, a fost admis parţial demersul procurorului, şi a fost aplicat în privinţa 6 învinuitului Ciobanu Sergiu măsura preventivă - arestul preventiv pe un termen de 20 de zile, în acest sens, fiind emis mandatul de arest nr. 14-207/2008 (f.d. 15-17). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 septembrie 2008, a fost admis parţial demersul procurorului, şi a fost prelungită durata termenului arestării preventive a lui Sergiu Ciobanu pe un termen de 20 de zile (vol. I, f.d.

24-25). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2008, a fost admis demersul avocatului Ceachir Anatolie, a fost casată încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 septembrie 2008, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre prin care lui Sergiu Ciobanu i-a fost stabilită măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 20 zile, reclamantului fiindu-i impuse mai multe restricţii şi obligaţii (vol. I, f.d. 26-28). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 octombrie 2008, a fost admis demersul procurorului privind prelungirea duratei termenului arestării la domiciliu în privinţa lui Sergiu Ciobanu, fiind prelungit termenul arestării preventive în privinţa lui Ciobanu Sergiu cu 30 zile (f.d.

33-34). Prin încheierile Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 31 octombrie 2008, 22 ianuarie 2009 şi din 30 aprilie 2009, au fost admise demersurile procurorului, fiind prelungită măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu în privinţa lui Sergiu Ciobanu, fiind aplicate interdicţiile de a ieşi din locuinţă, de a efectua careva convorbiri în direct sau prin intermediul telefonului cu persoanele care erau interogate în cauza penală, de a expedia sau a primi corespondenţă referitoare la infracţiunea incriminată (vol. I, f.d. 39-40; 45-48). Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 iunie 2005, a fost respins demersul procurorului privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu în privinţa lui Sergiu Ciobanu, fiind dispusă eliberarea lui Sergiu Ciobanu de sub arest la domiciliu la momentul expirării arestului.

A fost admis demersul lui Sergiu Ciobanu şi a apărătorului său Anatolie Ceachir, fiind aplicat în privinţa lui Sergiu Ciobanu măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi ţara (vol. I, f.d. 53-55). Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău nr. 1-49/2009 din 28 decembrie 2009, Sergiu Ciobanu a fost achitat în baza art. 42 alin. (3), (4), 45 alin. (1), 327 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (2) şi alin. (3), 45 alin. (1), 217/1, alin. (3) lit. b), d), f) Codul penal al RM, din motiv că fapta lui nu întruneşte elementele infracţiunii (vol. I, f.d. 56-74). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010, a fost respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat Victor Muntean, fiind menţinută sentinţa Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 decembrie 2009 (vol. I, f.d. 75-88). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010, a fost decisă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2010, în cauza penală privindu-i pe Gospodarenco Vădim, Bordeianu Ion, Ciobanu Sergiu şi Ţurcan Victor, ca fiind vădit neîntemeiat şi că nu îndeplineşte cerinţele de conţinut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală (vol. I, f.d. 89-101).

Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, Sergiu Ciobanu a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 7 138938,40 lei, în vederea reparării prejudiciului material, care este compus din salariul neachitat pentru perioada în care a fost lipsit de posibilitatea de a munci şi de a fi salarizat, în sumă de 60756,24 lei, coeficientul de inflaţie în sumă de 10996,24 lei, indemnizaţia de concediu în sumă de 17982,26 lei, penalitatea de întîrziere în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii în sumă de 24949,60 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul dosarului penal în sumă de 15000 lei, a sumei de 389680 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din CEDO, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţiile dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii. Conform art. 53 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Conform art. 3 alin. (1), (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Totodată, art. 4 alin. (1), (2) din Legea nominalizată, stipulează că, prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite specificate în prezenta lege nu se repară de către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată, precum şi în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, împiedică, prin autodenunţ, stabilirea adevărului. Prezenţa în acţiunile persoanei fizice a autocalomniei, autodenunţului se stabileşte de către organele de urmărire penală, ale procuraturii sau de către instanţa judecătorească.

Reieşind din normele legale citate mai sus raportate la circumstanţele cauzei examinate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel întemeiat a constatat că speţa dată se încadrează în limitele normelor de drept material enunţate mai sus, şi prin urmare, corect au stabilit că statul urmează să-i repare lui Sergiu Ciobanu prejudiciul moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală. 8 În acest sens, instanţa de recurs reţine că Sergiu Ciobanu, pe tot parcursul urmăririi penale şi examinării cauzei în prima instanţă, instanţa de apel şi instanţa de recurs, nu s-a autodenunţat, neîmpiedicând astfel stabilirea adevărului.

Conform art.6 lit. lit. a), b), c), d) din Legea nominalizată, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Prin prisma normei legale enunţate, instanţa de recurs menţionează că Ciobanu Sergiu, fiind învinuit de către organele de urmărire penală pe parcursul a 2 ani în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3), (4), 45 alin. (1), 327 alin. (2) lit. c), art. 42 alin. (2) şi alin. (3), 45 alin. (1), 217/1, alin. (3) lit. b), d), f) Codul penal al RM, a fost achitat prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 decembrie 2009, în învinuirea adusă, din motivul că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. În temeiul art. 1422 Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. La fel, art. 1423 Codul civil prevede că mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Prevederi legale similare se regăsesc şi în art. 11 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, care menţionează că mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, 9 precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Raportînd normele legale nominalizate la circumstanţele speţei examinate, corect instanţa de apel a stabilit că este întemeiată pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral şi just a fost admisă parţial cerinţa reclamantului –recurent Sergiu Ciobanu cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, or în perioada urmăririi penale, atît reclamantului- recurent, cît şi familiei acestuia i-au fost cauzate suferinţe psihice, care au un caracter ireversibil. Un criteriu important la stabilirea cuantumului prejudiciului moral î1 constituie termenul de aflare a reclamantului-recurent în stare de arest, care potrivit actelor cauzei a constituit 11 luni şi 06 zile.

Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral urmează a fi ţinut cont de faptul că reclamantul Sergiu Ciobanu, pe parcursul investigării penale, cît şi pe parcursul judecării cauzei în fond, s-a aflat în stare de arest preventiv, care ulterior a modificată în arest la domiciliu, fiind astfel în imposibilitatea de a-şi întreţine familia sa. Este de observat că cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit de către instanţa de judecată avîndu-se în vedere caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate de către reclamant, rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia privind aflarea sub urmărirea penală şi examinarea cauzei penale în instanţa de judecată.

Concomitent, se menţionează că urmare a procesului penal intentat în privinţa lui Sergiu Ciobanu, acesta fost compromis ca specialist şi profesionist, sau, aşa cum denotă înscrisurile probatorii administrate, recurentul Sergiu Ciobanu la momentul intentării cauzei penale deţinea funcţia de inspector al poliţiei criminale a CPS Buiucani mun. Chişinău, fiind evident faptul că, influenţa acestei ştirbiri a imaginii reclamantului să fie resimţită pe parcursul unei perioade îndelungate de timp. Instanţa de recurs mai reţine că cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare a fost determinat cu respectarea criteriului echităţii, care presupune că, despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale, echitabile, adică în aşa fel trebuie stabilite încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a cuantumului prejudiciului moral.

În susţinerea concluziilor enunţate anterior, cît şi în scopul uniformizării practicii judecătoreşti instanţa de recurs remarcă că prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău, pronunţată în cauza civilă la acţiunea înaintată de Bordeianu Ion către Ministerul Finanţelor al RM, MAI, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM, instanţele de judecată au apreciat cuantumul, prejudiciului moral la suma de 80 000 lei pentru aceiaşi perioadă de arest preventiv, considerînd că acesta sumă este echitabilă.

Aici, este de menţionat că, cauza civilă menţionată supra, este importantă pentru soluţionarea prezentului litigiu, din considerentul că Bordeianu Ion, a deţinut la fel ca şi Ciobanu Sergiu, calitatea de învinuit/inculpat în cadrul cauzei 10 penale soluţionate irevocabil prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 decembrie 2010. Conform art.7 lit. a), b), c), d), e), f), g) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în cazurile menţionate la art. 3 alin. (1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobânzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi câştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite;

sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească. Art.8 alin. (1) din Legea nominalizată prevede că cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art. 7 lit. a), se calculează pornindu-se de la câştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie.

Astfel, în perioada 03 octombrie 2008 – 21 mai 2010, pe o perioadă de 596 zile, Sergiu Ciobanu a fost privat de dreptul de a munci în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi a fost lipsit de salariul în sumă de 60756,24 lei, salariul mediu pe zi a lui Sergiu Ciobanu fiind de 101,65 lei, fapt confirmat prin adeverinţa eliberată de către Comisariatul de poliţie Buiucani mun. Chişinău, anexată la materialele dosarului. Prin urmare, în coroborare cu prevederile legale nominalizate mai sus, lui Sergiu Ciobanu urmează să-i fie reparat prejudiciul material cauzat, prin acţiunile ilegale ale organelor de urmările penală şi a instanţelor de judecată care l-au condamnat pe reclamant, pentru perioada de 596 de zile, perioadă de timp în care reclamantul-recurent Sergiu Ciobanu a fost privat de dreptul de a activa.

Este de menţionat că potrivit certificatului eliberat de Biroul Naţional de Statistică, rata inflaţiei pentru perioada 03 octombrie 2008 - 01 februarie 2012 a constituit 18,1%. Astfel, coeficientul de inflaţie pentru salariul în sumă de 60756,24 lei constituie suma de 10996 lei şi astfel prejudiciul suportat de reclamant, raportat la rata inflaţiei 71 752,24 lei (vol. I, f.d. 147). Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţei consideră că instanţele de judecată corect au încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Sergiu Ciobanu salariul neachitat şi coeficientul de inflaţie în sumă totală de 71752,24 lei (60756,24+10996).

Pentru aceiaşi perioadă, acestuia, conform normelor legale, urma să i se achite indemnizaţia de concediu, iar din informaţia primită de la CPS Buiucani al 11 CGP mun.Chişinău rezultă că în perioada anilor 2008-2010, recurentului indemnizaţiile de concediu nu i-au fost achitate. Conform Hotărârii Guvernului nr.426, în cazul aplicării perioadei de decontare de 6 luni salariul mediu, se calculează: pentru o zi lucrătoare prin împărţirea salariului pe 6 luni, în care se includ toate formele de câştig şi compensaţii la numărul de zile lucrătoare în această perioadă, astfel, cuantumul concret a indemnizaţiei de concediu constituie 17982,26 lei. Prin urmare, în total, cuantumul prejudiciului material cauzat lui Ciobanu Sergiu constituie 92 989,86 lei.

Mai mult, se atestă faptul că, la 05 ianuarie 2011 Sergiu Ciobanu s-a adresat către Ministerul Afacerilor Interne cu o cerere prin care a solicitat achitarea salariului, aceasta însă a rămas fără careva răspuns. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge pretenţia recurentului- reclamant cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 24948,60 lei ca fiind neîntemeiată din considerentele ce succed. Recurentul-reclamant Sergiu Ciobanu a înaintat această pretenţie în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii.

Conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. În cazul dedus judecăţii nu sunt aplicabile prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, deoarece această normă se aplică numai în cazurile de reţinere din vina angajatorului a salariului, situaţie care în speţă lipseşte.

În speţă s-a stabilit că în cadrul cauzei penale nr. 2008978131, la 03 octombrie 2008, la demersul procurorului în Procuratura Anticorupţie din 24 septembrie 2008, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 445 ef, prin care Sergiu Ciobanu a fost suspendat din funcţia de inspector al poliţiei criminale al Sectorului de poliţie nr. 4 al Comisariatului de poliţie Buiucani mun. Chişinău pînă la finisarea urmăririi penale şi ulterior, prin ordinul nr. 136 ef din 21 mai 2010 Ministerul Afacerilor Interne l-a considerat intrat în exerciţiul funcţiei anterior deţinute în legătură cu finisarea urmăririi penale.

Astfel, dat fiind faptul că Legea privind modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale organelor procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti aplicabilă cazului din speţă nu prevede încasarea dobînzii de întîrziere pentru salariul privat ca urmare a neachitării la timp a salariului, pretenţia enunţată este neîntemeiată şi fără suport legal care urmează a fi respinsă, iar argumentele recurenţilor Ministerul Justiţiei şi Procuraturii Anticorupţie în acest sens sînt întemeiate.

Totodată, este întemeiată şi corect a fost admisă de către instanţele de judecată cerinţa reclamantului-recurent privind compensarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 15 000 lei, conform contractelor de asistenţă juridică semnate cu BIA „Anatol Cechir”, suportate de reclamant pe parcursul judecării cauzei penale în instanţele de judecată, în acest sens la dosar fiind anexate probe justificative de către reclamantul-recurent.

12 Nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele recurentului Ministerul Justiţiei cu privire la aceea că instanţele de judecată urmau să respingă acţiunea reclamantului-recurent ca fiind depusă tardiv, deoarece în cadrul examinării pricinii atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel Ministerul Justiţiei nu a invocat tardivitatea acţiunii depuse dar a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiate, iar în instanţa de recurs tardivitatea acţiunii nu poate fi invocată fără temei justificat de neinvocare în prima instanţă.

La fel, nu pot fi reţinute nici argumentele recurenţilor Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie precum că suma de 80000 lei acordată în vederea reparării prejudiciului moral este excesiv de mare, deoarece reieşind din normele de drept material enunţate supra, instanţa de apel a determinat corect compensaţia pentru prejudiciul moral conform suferinţelor psihice şi fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice suportate, măsura în care compensaţia bănească determinată poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate recurentului-reclamant.

Este neîntemeiat şi argumentul Procuraturii Anticorupţie în ceea ce priveşte cerinţa reclamantului privind compensarea prejudiciului material - ce se manifestă prin salariul pierdut de către reclamant, a fost soluţionat deja prin hotărîrea Curţii le Apel Chişinău din 14 noiembrie 2011, sau, în speţă, suntem în prezenţa unui litigiu intentat în temeiul Legii nr. 1545, în virtutea atragerii ilegale la răspundere penală a reclamantului, şi nicidecum în prezenţa unui litigiu dintre salariat şi angajator. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Iar, art. 96 alin. (l)-(l1) CPC prevede că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei le asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Raportînd normele legale citate mai sus la circumstanţele speţei deduse judecăţii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit menţionează că la stabilirea cuantumului onorariului avocatului atît la soluţionarea cauzei penale cît şi la examinarea pricinii date instanţa de apel a dat o apreciere corectă probelor administrate, considerînd că suma de 4000 lei şi 7000 lei constituie un onorariu rezonabil, iar argumentele recurenţilor în sensul dat nu pot fi reţinute.

Mai mult, Colegiul susţine că onorariul stabilit avocatului nu poate fi apreciat ca fiind exagerat, ci din contra, acesta corespunde întocmai criteriului rezonabilităţii.

De asemenea, se menţionează că, la determinarea cuantumului cheltuielilor pentru asistenţă juridică, au fost luate în calcul şi Recomandările privind cuantumul onorariilor şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor din 30 martie 2012. 13 Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Sergiu Ciobanu, de a admite recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi de a emite în această parte o nouă hotărîre, prin care pretenţia lui Serghei Ciobanu împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere de respins ca neîntemeiată, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Sergiu Ciobanu. Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Procuratura Anticorupţie. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Ciobanu împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, în partea admiterii pretenţiei cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se respinge pretenţia lui Sergiu Ciobanu împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere.

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 mai 2014 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 14