2ra-289/21 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-289/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, I. Dutca, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Elena Craciun, reprezentată

de avocatul Valentin Fediuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Cebacot” împotriva Elenei Craciun cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 iunie 2018, SRL „Cebacot”, reprezentată de avocatul Victoria Roșca-

Bot, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Craciun solicitând

încasarea sumei restante din prejudiciul material cauzat în valoare de 10228,74 de

lei, compensarea cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în valoare de 307 lei,

precum și cheltuielile de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 06 aprilie 2017 între

SRL „Cebacot”, în calitate de angajator și Elena Craciun, în calitatea sa contractuală

de salariat, a fost încheiat contractul individual de muncă nr.38/2017, conform căruia

ultima a fost angajată în calitate de vânzător. Tot la aceeași dată, au semnat

contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr.38/2017,

conform cărui salariatul și-a asumat răspunderea materială individuală deplină

pentru neasigurarea integrității valorilor transmise lui de către angajator în condițiile

stabilite de contract. În legătură cu faptul că au apărut neclarități în actele contabile

prezentate de către Elena Craciun, precum și în legătură cu neprezentarea la locul de

muncă la 03 iunie 2017, 07 iunie 2017, prin ordinul nr. 349, s-a dispus desfășurarea

anchetei de serviciu în temeiul căreia a fost suspendat contractul individual de muncă

încheiat cu Elena Craciun. Drept urmare a verificării evidenței stocului de marfă

livrată precum și încasările la ghereta nr.79 în decursul perioadei de activitate 06

aprilie 2017-06 iulie 2017 a Elenei Crăciun, s-a depistat un neajuns în sumă de

9922,49 de lei. În baza încheierii pe marginea cazului stabilirii neajunsului, la data

de 06 iulie 2017 prin ordinul nr. 408 a fost desfăcut contractul individual de muncă

încheiat cu Elena Craciun.

Totodată, a menționat că în legătură cu imposibilitatea comunicării salariatului

1

contra semnătură a ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, la

aceiași dată a fost expediată în adresa Elenei Craciun scrisoarea nr.203 din 06 iulie

2017, conform cărei a fost solicitată prezența pârâtei pentru a lua cunoștință de

ordinul privind desfacerea contractului individual de muncă, de materialele anchetei

de serviciu, de actul privind neajunsul constatat, însă scrisoarea a fost restituită în

adresa angajatorului.

Ulterior, la 29 ianuarie 2018 în urma confirmării unor retururi de marfă de la

ghereta respectivă spre depozit, a fost depistată suplimentar suma unui neajuns de

306 lei.

În data de 30 ianuarie 2018 a fost expediată în adresa Elenei Craciun o somație

prin care s-a solicitat în termen de 30 de zile achitarea prejudiciului cauzat în valoare

de 10228,74 de lei, însă somația dată, de asemenea, a fost restituită în adresa

angajatorului cu mențiunea „nereclamată”.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Cebacot” și s-a încasat de

la Elena Craciun în beneficiul SRL „Cebacot” prejudiciul material în sumă de

10228,74 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat, suma de

307 lei, pentru asistență juridică- 4000 de lei, citare – 176 de lei, iar în total suma ce

urmează a fi încasată constituie 14711,74 de lei.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Elena Craciun, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc și s-a menținut

hotărârea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că, instanța de fond corect a

concluzionat că, prin încheierea contractului individual de muncă și a contractului

cu privire la răspunderea materială individuală deplină, Craciun Elena și-a asumat

răspunderea materială în mărime deplină a prejudiciului material cauzat

angajatorului.

Or, reieșind din conținutul obligațiunilor inserate în contractul de răspundere

materială individuală deplină nr.38/2017 și asumate de părți, se deduce că Craciun

Elena trebuia să întocmească dările de seamă financiar-materiale, să verifice și să

țină evidența soldurilor valorilor ce i-au fost transmise, iar în cazul depistării

neajunsurilor sau divergențelor urma să informeze administratorul SRL „Cebacot”.

În asemenea circumstanțe stabilite, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

instanța de fond întemeiat a admis pretenția SRL „Cebacot” privind repararea

prejudiciului material, încasând de la Craciun Elena în beneficiul SRL „Cebacot”

prejudiciul material în sumă de 10228,74 lei, ținând cont de faptul că, Craciun Elena

contrar bunei credințe nu a întreprins măsuri necesare și suficiente în vederea

îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate în vederea prevenirii prejudiciului

material, ceia ce vine în contradicție cu prevederile legislației menționate și

respectiv, contrar stipulărilor negociate la încheierea contractului individual de

muncă și a contractului de răspundere materială individuală deplină nr.38/2017.

La 01 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.24) și la

03 decembrie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.34), Elena Craciun,

reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea recursului

admisibil, admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei

2

instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea. La examinarea cauzei în prima instanță nu a participat, nefiind

administrată nicio probă privind înmânarea copiei cererii de chemare în judecată sau

citarea legală cel puțin pentru o ședință de judecată. Prima instanță a întreprins

măsuri întru desemnarea unui avocat din oficiu, însă nu a asigurat egalitatea părților

în proces, deoarece avocatul din oficiu nu a primit împuternici de reprezentare.

De asemenea, a indicat încălcarea normelor de drept procedural, având în

vedere că urma a fi examinat ca litigiu de muncă și nu ca litigiu în ordine civilă

generală.

La fel, a opinat că probele au fost apreciate arbitrar.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, inclusiv a

avocatului Victoria Roșca-Bot, conform scrisorii de însoțire datate cu 25 ianuarie

2021 (Vol.II, f.d.44) și a fost recepționată la 28 ianuarie 2021 și la 29 ianuarie 2021

de către intimat și avocatul Victoria Roșca-Bot, conform avizelor de recepție (Vol.II,

f.d.46-47).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 04 noiembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 01 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice

(Vol.II, f.d.24) și la 03 decembrie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.34), ceea

ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Elena Craciun, reprezentată de

avocatul Valentin Fediuc, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Craciun, reprezentată de

avocatul Valentin Fediuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Elena Craciun, reprezentată de avocatul

Valentin Fediuc.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Craciun, reprezentată de

avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5