2ra-139/15 — Rezilierea contractului de antrepriză şi încasarea sumei

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: A. Andronic dosarul nr.2ra-139/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. N. Vascan, Eg. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu judecătorii: Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea împotriva lui Terehov Boris cu privire la rezilierea contractului de antrepriză şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Terehov Boris şi modificată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 31 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2010, Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Terehov Boris cu privire la rezilierea contractului de antrepriză şi încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la 17 februarie 2010, Şapiro Ihili a încheiat cu Terehov Boris contractul de antrepriză potrivit căruia ultimul s-a obligat să execute un şir de lucrări de reconstrucţie al apartamentului nr. 130 din str. Mitropolit Dosoftei, 19, mun. Chişinău, iar în temeiul recipiselor din 17 februarie 2010 şi 21 aprilie 2010, semnate de către pîrît, costul lucrărilor prestate (lucrări de reconstrucţie şi montaj) a fost evaluat de către părţi în sumă de 1700 Euro, 1773540 lei şi 53000 lei.

Susţin reclamanţii că în scopul dat, prin recipisele sus-vizate, Şapiro Ihili a achitat în mod benevol lui Terehov Boris la data de 17 februarie 2010 şi 21 aprilie 2010 sumele de bani în mărime de 1300 Euro, 400 Euro, 1273540 lei şi 53000 lei. Însă, menţionează reclamanţii, în luna mai a anului 2010, lucrările de reconstrucţie au fost sistate, iar pîrîtul nu a apărut la obiect şi nici la apelurile telefonice nu mai răspundea. Consideră reclamanţii că Terehov Boris nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, acumulând faţă de ei o datorie în sumă de 1700 Euro, 1273540 lei şi 53000 lei, iar la nenumăratele adresări de a le restitui banii, pîrîtul de fiecare dată se eschivează de la executarea obligaţiilor pecuniare asumate.

Iniţial Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea au solicitat să fie reziliat contractul de antrepriză perfectat prin recipisele din 17 februarie 2010 şi 21 aprilie 2010, încheiat cu Terehov 1 Boris cu încasarea din contul acestuia în beneficiul lor sumele de 1700 Euro şi 1326540 lei ca rezultat al neonorării obligaţiilor contractuale şi cheltuielile de judecată. Ulterior, pe parcursul examinării pricinii în cadrul primei instanţe, reclamanţii Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea şi-au concretizat pretenţiile prin micşorarea cuantumului acţiunii, solicitînd rezilierea contractul de antrepriză perfectat prin recipisele din 17 februarie 2010 şi 21 aprilie 2010, încheiat cu Terehov Boris cu încasarea din contul acestuia în beneficiul lor sumele de 468000 lei şi 1326540 lei ca rezultat al neonorării obligaţiilor contractuale şi cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 14040 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi încasat în mod solidar din contul lui Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea în beneficiul lui Terehov Boris cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Terehov Boris şi modificată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 decembrie 2013 prin majorarea cuantumului cheltuielilor de asistenţă juridică încasate în mod solidar din contul lui Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea în beneficiul lui Terehov Boris pînă la 15000 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La 24 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea prin intermediul reprezentantului Aronov Roman au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 decembrie 2013. În motivarea recursului recurenţii au indicat că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 96 CPC, în speţă nefiind demonstrată realitatea, necesitatea şi rezonabilitatea cheltuielilor de asistenţă juridică în cuantum de 15000 lei, intimatul neprezentând instanţei de judecată contractul de acordare a asistenţei juridice şi nici raportul detaliat privind activitatea avocatului Podlesnov Alexandr în cauza dată, la fel şi informaţia detaliată a tuturor cheltuielilor suportate de către intimat.

La 10 decembrie 2014, în adresa intimatului Terehov Boris a fost expediată copia recursului declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 24 decembrie 2014, Terehov Boris prin intermediul reprezentantului Alexandr Podlesnov a depus referinţă, prin care a solicitat respingerea recursului cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, pe care o consideră legală şi întemeiată. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentele recurenţilor precum că instanţa de apel a dispus majorarea cuantumul cheltuielilor de asistenţă juridică, ce urmează a fi compensate intimatului Terehov Boris în lipsa probelor ce ar demonstra realitatea, necesitatea şi rezonabilitatea acestor cheltuieli nu pot fi reţinute, deoarece sunt în contradicţie cu materialele pricinii. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra 3 Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) şi alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Şapiro Ihili şi Şapiro Lilea, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4