2ra-2131/14 — Încasarea datoriei

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2131/14 Judecător: E. Cobzac Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Marcov Iurii, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Marcov Iurii împotriva lui Ganea Alexandru cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, CONSTATĂ : Marcov Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ganea Alexandru, privind încasarea datoriei, penalităţii şi dobînda de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la data de 14.04.2009 a încheiat cu pîrîtul Ganea Alexandru contractul de împrumut în sumă de 4 000 dolari SUA, la data de 19.05.2009 a fost încheiat contractul de împrumut în sumă de 3 000 dolari SUA, la data de 02.06.2009 a fost încheiat contractul de împrumut pentru suma de 3000 dolari SUA, iar la data de 24.07.2009 a fost încheiat contractul de împrumut pentru suma de 1 300 dolari SUA.

In temeiul condiţiilor contractelor sus- numite, reclamantul a acordat cu împrumut mijloace băneşti, iar pîrîtul şi-a asumat obligaţia de a rambursa mijloacele băneşti respective în termenii şi condiţiile, stipulate în contractele menţionate, şi anume pînă la data de 14 octombrie 2009. Contrar obligaţiei asumate pîrîtul nu a rambursat mijloacele băneşti împrumutate, formînd o datorie în sumă de 11300 dolari SUA, ceea ce constituie suma de 126 759 echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului de schimb oficial al BNM la ziua împrumutului. În temeiul pct. 4 din Contractele de împrumut, pîrîtului i-a fost calculată penalitatea de întîrziere în mărime de 0,1 % din suma totală a împrumutului pentru fiecare zi de întîrziere care constituie suma de 2 034 dolari SUA.

De asemenea, pentru neexecutarea obligaţiei de rambursare a împrumutului pîrîtul urmează să achite dobînda de întîrziere conform art. 619 CC, pentru perioada de întîrziere începînd cu 15 octombrie 2009. Pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantului a completat şi a 1 concretizat cerinţele, solicitînd în final încasarea de la Ganea Alexandru datoria în sumă de 11300 dolari SUA, penalitatea în sumă de 2034 dolari SUA şi dobînda de întîrziere pentru perioada întîrzierii din 15.10.2009 - 30.09.2012 în sumă de 5 319,67 dolari SUA şi cheltuielile de judecată în sumă de 6696,22 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial.

A fost dispusă încasarea de la Ganea Alexandru în beneficiul lui Marcov Iurii datoria în mărime totală de 11 300 dolari SUA, penalitatea în valoare de 2 034 dolari SUA şi cheltuielile de plată a taxei de stat în sumă de 4 712,23 lei şi cheltuielile de executare pentru asigurarea acţiunii 2 000 lei, iar în total 13 334 dolari SUA şi 6 712,23 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanţa a făcut trimitere la art. art. 867, 869, 871 Cod Civil, care stipulează că prin contractul de înprumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilante părţi (împrumutatului) bani sau alte bunuri, iar acesta se obligă să restituie banii în aceiaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate, cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date, obligaţia fiind executabilă în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi momentul stabilit.

Instanţa a stabilit cu certitudine că reclamatul i-a împrumutat bani pîrîtului iar ultimul pînă în prezent nu şi-a onorat integral obligaţiile asumate în contract. Dobînda de întîrziere instanţa de fond a considerato neîntemeiată, motiv pentru care a respins cerinta reclamantului. La 09 ianuarie 2014 Marcov Iurii a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, modificarea hotărîrii în partea ce se referă la dobînda de întîrziere şi taxa de stat pentru examinarea litigiului şi anume dispunerea încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 5 319,67 dolari SUA şi taxa de stat în mărime de 6 696,22 lei. În motivarea apelului a indicat, că concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii iar normele de drept material au fost încălcate şi aplicate eronat.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate, Curtea de Apel Chişinău la 25.02.2014 a respins apelul declarată de Marcov Iurii şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 24 aprilie 2014, Marcov Iurii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi parţial a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013, în partea ce ţine de respingerea cerinţei privind încasarea dobînzii de întîrziere şi plata taxei de stat reeşite din această sumă pentru examinarea litigiului, şi a pronunţa o nouă hotărîre, prin care să se încaseze de la pîrît în folosul reclamantului suma dobînzii de întîrziere, calculată pentru perioada de întîrziere în suma de 5.319,67 dollari SUA, şi cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat pentru examinarea / pricinii în instanţa de fond, în mărime de 6.696,22 lei; 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume că instanţa de judecată eronat a concluzionat că încasarea concomitentă a penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere ar fi un prejudiciu exagerat adus pîrîtului, şi că creditorul urmează să înainteze doar una din cerinţe, fie penalitatea sau dobînda de întîrziere.

A mai indicat recurentul că instanţa de fond a aplicat eronat analogia dreptului, precum şi a aplicat eronat legislaţia cu referire la încasarea dobînzii de întîrziere reieşind din obligaţiile pecuniare purtătoare de dobîndă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Marcov Iurii a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Studiind materialele cauzei în raport cu cererea de recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesară admitere cererii de recurs şi casarea actului atacat. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că Marcov Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ganea Alexandru, privind încasarea datoriei, penalităţii şi dobînda de întîrziere.

Instanţa de fond a admis parţial acţiunea, fiind dispusă încasarea de la Ganea Alexandru în beneficiul lui Marcov Iurii a datoriei în mărime totală de 11 300 dolari SUA, penalităţii în valoare de 2 034 dolari SUA, cheltuielilor de plată a taxei de stat în sumă de 4 712,23 lei şi a cheltuielilor de executare pentru asigurarea acţiunii în sumă de 2 000 lei, iar în total 13 334 dolari SUA şi 6 712,23 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată; soluţie menţinută şi de instanţa de apel, care a respins apelul declarat de Marcov Iurii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră decizia instanţei de apel ilegală şi hotărîrea instanţei de fond ilegală în parte, pornind de la următoarele.

Astfel, Colegiul conchide că dobînda de întîrziere prevăzută de art. 619 CC se aplică tuturor obligaţiilor pecuniare neexecutate în termen. Pîrîtul, conform speţei nu a achitat pînă în prezent datoria formată faţă de Reclamant. Astfel, Colegiul consideră că este corect şi oportun de-a aplica în speţă, dobînda de întîrziere, prevăzută de art. 619 CC pentru perioada de întîrziere, aceasta avînd un caracter de sancţiune. În acest sens, portivit p. 23 din Hotărîrea Explicativă a Plenului CSJ nr. 8 din 24.12.2010 cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor legate de contractele de împrumut, este menţionat: Conform art. 872 al.

(l) CC, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întrega sumă datorată dobînda de întîrziere în mărimea prevăzută de art. 619 CC, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Această normă va fi aplicată doar contractelor de împrumut care au ca obiect o sumă de bani, or dobînda de întîrziere se referă doar la neexecutarea obligaţiilor pecuniare. Din momentul cînd 3 împrumutătorul obţine dreptul la dobînda de întîrziere, dobînda contractuală nu se mai calculează, or cumularea lor va face obligaţia împrumutatului prea oneroasă. Iar această tălmăcire legală nu se referă la încasarea concomitentă a penalităţii şi dobînzii de întîrziere. Astfel, Colegiul conchide că instanţele au confundat eronat sau au aplicat eronat analogia dreptului şi analogia legii, concluzionînd că încasînd penalitatea şi dobînda de întîrziere concomitent, este o dublă sancţionare a pîrîtului.

Este de menţionat, că instanţele au confundat noţiunile de dobîndă contractuală cu clauza penală (penalitatea), or conform p. 26 Hotărîrea explicativă a CSJ nr. 8 din 24.12.2010 este clar stipulat: în sensul art. 619 alin (4) Cod Civil, dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi. Astfel, chiar dacă obligaţia pecuniară este purtătoare de dobîndă (contract de împrumut cu titlu oneros), întîrzierea executării obligaţiilor de către debitor nu presupune plata dobînzii de întîrziere la dobînzi, ci doar la suma ce constituie obligaţia însăsi. Colegiul reţine ca corect argumentul recurentului conform căruia în practica judiciară autohtonă, dacă se solicită, se încasează atît penalitatea, cît şi dobînda de întîrziere, chiar dacă ultima nu este prevăzută în contract.

Totodată, atît doctrina naţională, cît şi practica judiciară autohtonă pledează pentru încasarea concomitentă a penalităţii şi a dobînzii de întîrziere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei pecuniare. În acest sens, Colegiul apreciază ca just argumentul expus în cererea de recurs, conform căruia, instanţele nu au făcut deosebire între penalitate şi dobînda de întîrziere. Astfel, dobînda de întîrziere nu reprezintă clauza penală, or clauza penală se percepe indeferent de natura prestaţiei datorate şi pentru o perioadă de 180 zile, iar dobînda de întîrziere, conform art. 619 CC se percepe pentru întreaga perioadă de întîrziere tuturor obligaţiilor pecuniare.

De asemenea, Colegiul conchide că instanţele eronat au determinat imposibilitatea încasării concomitente a penalităţii şi dobînzii de întîrziere, or potrivit comentariului Codului Civil al RM (art.619) creditorul poate pretinde prejudiciul efectiv, venitul ratat, clauza penală, cît şi dobînda de întîrziere, fără a se preciza şi interzice încasarea acestora urmează a fi efectuată concomitent sau alternativ. Colegiul reţine că, potrivit explicaţiilor Plenului CSJ nr. 8 din 24.12.2010, p.31- este bine definit că prin clauza penală, părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că împrumutatul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită împrumutătorului o sumă de bani sau un alt bun (art. 624 CC).

De asemenea Colegiul menţionează că, Plenul CSJ explicit remarcă atenţia justiţiabililor în p. 32 cu referire la întrebarea contoversată a încasării concomitente a penalităţii şi dobînzii de întîrziere prin următoarele: dobînda de întîrziere, prevăzută de art. 619 Cod Civil, nu se clasifică ca clauza penală, deoarece nu cade sub incidenţa art. 624 Cod Civil. Penalitatea nu exclude aplicarea dobînzilor de întîrziere şi invers. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele corect au concluzionat despre legalitatea acţiunii şi respectiv temeinicia pretenţiilor înaintate de reclamant, însă doar cu încasarea datoriei şi penalităţii, nu şi cu încasarea dobînzii de întîrziere. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani 4 mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea încasării dobînzii de întîrziere şi se adoptă o hotărîre nouă de admitere a pretenţiilor în partea încasării dobînzii de întîrziere. În conformitate cu art. 94 al. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În cazul mai multor reclamanţi sau pîrîţi, aceştia sînt obligaţi să compenseze cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, în funcţie de interesul fiecăruia ori de caracterul litigiului dintre ei.

Din materialele cauzei, urmează că recurentul pe parcursul examinării cauzei a suportat cheltuieli de judecată, ce se compun din 9379,50 lei pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererilor de chemare în judecată, 6696, 22 lei – taxa de stat pentru examinarea pricinii în instanţa de fond, 1612, 00 lei – taxa de stat la depunerea apelului şi 1071,28 lei – taxa de stat la depunerea cererii de recurs, care şi urmează a fi încasate de la intimat în beneficiul recurentului. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Marcov Iurii. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea respingerii pretenţiilor de încasare a dobînzii de întîrziere şi se adoptă o hotărîre nouă în această parte după cum urmează. Se admit pretenţiile lui Marcov Iurii împotriva lui Ganea Alexandru cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere. Se încasează de la Ganea Alexandru în beneficiul lui Marcov Iurii, dobînda de întîrziere, calculată pentru perioada de întîrziere în sumă de 5319, 67 de dolari (cinci mii trei sute nouăsprezece dolari şi 67) (la cursul Băncii Naţionale a Moldovei din ziua executării hotărîrii). Se încasează de la Ganea Alexandru în beneficiul lui Marcov Iurii, cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererilor de chemare în judecată în sumă de 9379,50 lei (nouă mii trei sute şaptezeci şi nouă lei şi 50 de bani).

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5