2ra-1112/15 — Încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere

Judecătoria Briceni Dosarul nr. 2ra-1112/15 Judecător: N. Chirtoagă Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lavric Timur, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bîzdîga Veronica împotriva lui Lavric Timur privind încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere şi cererea reconvenţională a lui Lavric Timur către Bîzdîga Veronica privind recunoaşterea nulă a recipisei din 28 octombrie 2008 cu încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 22.11.2012 reclamanta Bîzdîga Veronica s-a adresat cu cerere în judecată indicând, că la 28 octombrie 2008 pârâtul Lavric Timur a împrumutat de la ea 8000 dolari SUA pe termen de un an, fapt confirmat prin recipisă.

După expirarea termenului de restituire a împrumutului, pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile asumate, nerestituind datoria. A solicitat reclamanta încasarea de la pârât suma datoriei de 8000 dolari SUA şi dobânda de întârziere pentru perioada 28 octombrie 2009 - 09 octombrie 2012 în sumă de 2 799, 26 dolari SUA, în total 10 799,26 dolari SUA. De asemenea, a solicitat să fie încasate cheltuielile de judecată. Ulterior, Lavric Timur a înaintat cerere reconvenţională indicând, că la 22 noiembrie 2012 Bîzdîga Veronica a înaintat cerere cu privire la încasarea datoriei în sumă de 10799,26 dolari SUA. Consideră recipisă anexată la materialele dosarului ca fiind fictivă, încheiată fără intenţia de a produce efecte juridice.

Menţionează că nu a primit la data de 28 octombrie 2008 suma de 8000 dolari SUA, suma fiind ridicată de către Şerbatiuc Tatiana, care la acel moment era concubina lui Lavric Timur. Solicită să fie recunoscută nulă recipisă eliberată de Lavric Timur din 28 octombrie 2008 privind împrumutul a 8000 dolari de la reclamantă cu încasarea de 1 la Bîzdîga Veronica a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Briceni din 28 martie 2014, s-a respins ca neântemeiată acţiunea lui Lavric Timur către Bîzdîga Veronica privind recunoaşterea nulă a recipisei din 28 octombrie 2008 iar acţiunea înaintată de Bîzdîga Veronica împotriva lui Lavric Timur s-a admis parţial.

Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 04 aprilie 2014 s-a dispus corectarea greşelilor comise la adoptarea hotărârii judecătoriei Briceni din 28 martie 2014. Astfel, s-a respins cerinţele lui Bîzdîga Veronica împotriva lui Lavric Timur privind încasarea datoriei în sumă de 1032,77 dolari SUA şi s-a dispus a încasa dobânda de întârziere în sumă de 1766,69 dolari SUA, taxa de stat deja achitată în sumă de 904,4 lei, taxa de stat neachitată în beneficiul statului în sumă de 3051,03 lei. S-a respins cerinţa lui Bâzdâga Veronica privind încasarea la Lavric Timur a taxei de stat în sumă de 95 lei 60 bani. S-a încasat taxa de stat de la Bîzdîga Veronica în beneficiul statului în sumă de 418 lei 27 bani.

În rest hotărârea judecătoriei Briceni din 28 martie 2014 a rămas fără modificare. Nefiind deacord cu hotărîrea instanţei de fond Lavric Timur a declarat apel, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă din motivul omiterii termenului de prescripţie extinctivă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014 s-a admis apelul declarat de către Lavric Timur. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Briceni din 28 martie 2014, şi încheierea suplimentară a judecătoriei Briceni din 04 aprilie 2014 şi s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a dispus încasarea de la Lavric Timur în beneficiul lui Bîzdîga Veronica suma de 8000 dolari SUA - cu titlu de datorie şi suma de 2799 ,26 dolari SUA - cu titlu de dobîndă de întîrziere şi suma de 1976 lei - cu titlu taxă de stat.

S-a respins cererea reconvenţională a lui Lavric Timur către Bâzdâga Veronica cu privire la recunoaşterea nulă a recipisei din 28 octombrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond eronat a interpretat circumstanţele cauzei şi a aplicat normele de drept, deoarece nici in instanţa de fond şi nici în instanţa de apel pîrîtul nu a prezentat probe necesare, incontestabile, pertinente şi concludente că ar fi restituit suma împrumutată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Lavric Timur a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18.12.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Briceni din 28.03.2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţinea să fie respinsă ca fiind depusă tardiv.

2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Lavric Timur asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lavric Timur ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Lavric Timur, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 decembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bîzdga Veronica împotriva lui Lavric Timur privind încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere şi cererea reconvenţională a lui Lavric Timur către Bîzdîga Veronica privind recunoaşterea nulă a recipisei din 28 octombrie 2008 cu încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4